Churchill spune: ”caracterul se dovedește în momentele cruciale, dar se construiește clipă de clipă”.

Samuraiul dac ”a promis” să dea 7 lovituri sistemului ticăloșit:

https://unsingurvot.wordpress.com/2013/12/30/urmeaza-sapte-lovituri-ale-samuraiului-dac-date-statului-ticalosit/

A dat prima lovitură: https://unsingurvot.wordpress.com/2013/12/31/prima-lovitura-data-de-samuraiul-dac-sistemului-ticalosit/

A dat a doua lovitură: https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/13/lovitura-fatala-data-de-samuraiul-dac-sistemului-ticalosit/

A arătat cât de penibil poate fi un procuror colonel doctor în drept! https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/25/cum-face-un-procuror-colonel-doctor-justitia-de-rusine/

În această bătălie a samuraiului dac există mai multe lupte, între care și unele locale. Şi samuraiul dac mai dă încă o mică lovitură în lupta cu sistemul ticăloșit! De data asta împotriva mafiei locale din Roman – https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/31/o-mica-lovitura-data-de-samuraiul-dac-mafiei-locale-din-roman/

Acum a sosit timpul pentru cea de-a treia lovitură. Aceasta este una foarte puternică, care devoalează şi va zdruncina puternic mizeria din parchete. Militare, în cazul de faţă.

Ce îşi permit procurorii să facă, pentru că noi permitem asta, este de neimaginat. Îşi pot permite orice, pentru că nimeni nu s-a ocupat de ei. Se cred stăpâni! Ca pe vremea răposatului.

A venit momentul să se trezească! Să înţeleagă că POT PLĂTI pentru ce fac, că au o responsabilitate.

Şi samuraiul dac se ocupă şi de asta!

Samuraiul dac i-a atenționat pe procurori și pe judecători să fie serioșihttps://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/07/mesajul-samuraiului-dac-catre-procurorii-si-judecatorii-corupti/

Toate actele procurorilor în 3 dosare penale deschise de mine împotriva abuzurilor jandarmilor dovedesc cu prisosință infracțiunile multiple și repetate pe care domnii procurori le-au făcut. Putem spune că am avut de-a face cu un simulacru de cercetare penală menit doar să acopere nelegalităţile grave comise de instituţii publice prin funcţionari ai acestora. Se încearcă pe toate căile ascunderea adevărului, prin comiterea unor noi ilegalităţi.

Problema foarte gravă este însă că aceste infracţiuni repetate, de o gravitate imensă, dovedesc limpede o stare de obişnuinţă în a face astfel a domnilor procurori. Dovedesc o stare naturală/uzuală în a comite infracţiuni grave. Ceea ce arată o practică la nivelul Parchetelor Militare, cel puţin.

Acţiunea mea se constituie ca un act civic menit să dovedească că statul de drept poate funcţiona în România, dacă ”pe traseul”, ”în destinul” unei plângeri penale adevărul se întâlneşte cu un procuror cu caracter şi cu un judecător cu caracter. Eu personal consider că mişcările recente din justiţie ne îndreptăţesc să sperăm că statul de drept şi democraţia care îi este urmarea, este aproape.

Am obligaţia de a apăra ordinea de drept când consider că aceasta este încălcată. Cu cât conştiinţa individuală este mai înaltă/avansată/trează/puternică, cu atât mai tare puternică este obligaţia pe care o resimte individul de a apăra ordinea de drept – cazul meu; dar ar trebui să fie în primul rând cazul judecătorilor, al procurorilor, al tuturor demnitarilor, militarilor şi funcţionarilor publici.

Cine înţelege cât rău imens este generat de o dictatură, de şubrezirea statului de drept şi a respectului faţă de lege, de lipsa de democraţie este obligat să ia atitudine şi să-şi manifeste paşnic dar ferm opinia în favoarea respectării democraţiei. Ori baza statului de drept şi a democraţiei o constituie chiar drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului.

Nr. 2530/10.02.2014

https://unsingurvot.wordpress.com/2014/02/06/a-treia-lovitura-data-de-samuraiul-dac-sistemului-ticalosit/

 

Domnule Procuror General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

                Subsemnatul, AVRAMUŢĂ CEZAR CĂTĂLIN, cunoscut ca ”un singur vot”, ”stegarul din Piața Universității”, ”stegarul dac” și ”samuraiul dac, cetățean european, domiciliat în stradă (mi-a fost executată silit prin abuz și fraudă, la comandă politică, ca urmarea a protestelor mele antibăsiste, locuința din Voluntari, str. Drumul Potcoavei, nr. 532, vila 2, judeţul Ilfov), fără forme legale în comuna ……………, jud. Argeș, identificat cu CI seria ……… CNP ……………, tel. ………………….., în calitate de parte vătămată, formulez prezenta:

PLÂNGERE PENALĂ

 

împotriva numitului Scarpet Vasile, procuror și Corbu Ionel, prim procuror, ambii la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, precum și a altor persoane care se vor dovedi implicate, pentru săvârșirea în calitate de autor, instigator sau complice a următoarelor 7 infracțiuni (consumate sau ca tentativă) prevăzute și pedepsite de Codul Penal:

art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 248^1 (abuzul în serviciu în formă calificată), art. 249 (neglijenţa în serviciu), art. 264 (favorizarea infractorului), art. 289 (falsul intelectual),

şi vă rog ca, după analizarea întregului material probator ce va fi încuviinţat şi administrat în cursul cercetării pe care o veţi dispune, să începeţi urmărirea penală şi să îi trimiteţi în judecată prin rechizitoriu pe învinuiţi pentru comiterea infracţiunilor mai sus amintite şi a altora pe care le veţi descoperi în urma cercetărilor.

Consider că s-au făcut numeroase presiuni politice, directe sau indirecte, pentru ca un procuror și un procuror șef al PMTMB să fie în stare să comită atâtea infracțiuni. Totuși gravitatea acestor infracțiuni, ușurința cu care au fost făcute și urmările pe care le vor avea, sunt de natură să mă facă să cred că acești procurori sunt inconștienți; și problema se transmite în tot sistemul, pentru că e greu de presupus ca un sistem care are asemenea funcționari, este la mare depărtare ca și nivel conștiință – ”așchia nu sare departe de trunchi”.

Pentru a arăta că sistemul nu este așa în totalitate, va trebui ca sistemul, prin dvs., să facă dovada că este în stare să-și recunoască propriile greșeli, iar în cazul în care are loc astfel de încălcări fragrante ale legii, să facă cu adevărat aplicarea legii, ținând cont de gravitatea implicației acestor fapte asupra statului de drept.

Conform Codului de procedură penală aveţi obligaţia să realizaţi scopului procesului penal şi anume „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, şi să contribuiţi la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.

Mă constitui parte civilă şi solicit daune morale şi materiale pentru repararea prejudiciilor cauzate de abuzurile jandarmilor, în cuantum de 200.000 (două sute de mii) euro, care vor fi donaţi la următoarele asociaţii sau fundaţii care militează pentru drepturile omului și/sau democrație: Asociaţia Pro Democraţia, APADOR-CH, FACIAS şi Transparency International Romania.

Solicit, de asemenea, publicarea pe situl oficial al Ministerului Public, pe timp de cel puţin un an, precum şi într-un ziar de circulaţie naţională a dispozitivului sentinţei, pentru a descuraja abuzul, care constituie o practică curentă a procurorilor (conform spuselor presei libere), precum şi pentru a educa procurorii în special şi funcţionarii publici în general în spiritul respectării legilor.

MOTIVE

Neapărat codul deontologic și legea magistraților …

Încep prin a vă aduce la cunoștință ”Mesajul samuraiului dac pentru procurorii și judecătorii corupți” – https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/07/mesajul-samuraiului-dac-catre-procurorii-si-judecatorii-corupti/. Asta pentru că observ o lipsă incredibilă de responsabilitate din partea procurorilor pentru menirea lor. Și chiar o gravă inconștiență față de actele proprii.

 

Este obligatoriu de cunoscut contextul politic în care s-au desfăşurat evenimentele, pentru a putea fi surprinsă întreaga esenţă şi anvergură a motivelor care au determinat abuzurile şi încălcările legii de către domnii procurori, motivaţii cu puternice încărcături politice, în opinia mea.

Din ianuarie 2012, chiar de la începutul mişcărilor de protest din Piaţa Universităţii din Bucureşti, m-am implicat total în favoarea apărării unor idealuri de dreptate politică şi socială fundamentale într-un stat ce se pretinde democratic şi european.

În acest sens am ajuns să fiu cunoscut (şi datorită mass-mediei) ca ”Stegarul Dac din Piaţa Universităţii” şi chiar am fost denumit de mai multe publicaţii drept un ”simbol al mişcărilor din ianuarie 2012”, şi mai apoi un ”simbol al protestelor antibăsescu”.

Pe parcursul anului 2012 nu am lipsit de la aproape nici o manifestaţie antibăsescu şi, de asemenea, am fost prezent aproape zilnic, fluturând un steag tricolor imens, pe grupul statuar din faţa Teatrului Naţional Bucureşti-TNB, la Cotroceni, la Palatul Parlamentului, la Curtea Constituţională, la CSM, la Parchetul General sau la diverse mitinguri prin ţară.

După alegerile generale din 2012 protestul meu continuă împotriva politizări fără precedent a tuturor instituţiilor de forţă ale statului – CCR, CSM, Parchete, Servicii Secrete – a continuat, culminând cu un protest extrem în faţa Cotrocenilor şi la CSM: o greva foamei de 40 de zile (timp în care am slăbit aproape 20kg, de la 73kg la 53kg, eu având o înălţime de 1,93m), în care drept revendicare principală aveam depolitizarea instituţiilor:

https://unsingurvot.wordpress.com/2013/03/15/stegarul-dac-din-piata-universitatii-intra-in-greva-foamei-la-cotroceni/

Ce vreau să subliniez prezentând aceste fapte: că tot demersul meu a fost unul foarte coerent şi paşnic, totdeauna în limitele legii, având ca motivaţie o manifestare a conştiinţei, care îmi spune că numai în apărarea Adevărului stă democraţia, statul de drept şi bunăstarea unui popor. Că minciuna are picioare scurte şi va ieşi totdeauna la suprafaţă/iveală, chiar dacă nu mereu evident şi cu mare tam-tam. Nu a fost nimic calculat, totul a fost o liberă manifestare a conştiinţei mele de om liber, care caută să trăiască într-o societate dreaptă şi morală.

De exact doi ani, împrejurările au dus la asta în mod natural, m-am implicat aproape total în ”lupta pentru democrație în România!”. Toată această luptă este descrisă destul de precis de faptele mele surprinse în articole în presă, în emisiuni TV, în peste 2.000 de fotografi care circulă pe rețelele de socializare în care eu fluture un steag imens la majoritatea protestelor, marșurilor, dar și la diverse alte evenimente, și mai ales în articolele scrise pe blogul personal: https://unsingurvot.wordpress.com/

Articolele surprind și transformarea luptei mele: de la ”un singur vot” – cum m-am autointitulat și cum eram prezentat în ianuarie-februarie 2012 în emisiunile TV şi în presă –  nesemnificativ, neputincios și neimplicat, la ”stegarul dac”, un semnificativ salt de implicare civică, la recentul ”samurai dac”, o implicare civică imensă prin asumarea totală a luptei împotriva ”sistemului ticăloșit”. Implicare făcută prin acțiuni care încă nu sunt înțelese la adevărata lor valoare, dar care, în scurt timp își vor arăta roadele – când se vor da sentințele la plângerile penale contra multor abuzuri grave contra statului de drept înfăptuite de șefii instituțiilor de forță ale statului așa zis de drept: Președinție, Parlament, CCR, CSM, Guvern, MAI, MApN, Parchet, SPP, Jandarmerie:

– plângere penală nr. 782/P/20.08.2012 SUPC, împotriva lui băse și a lui Oprea (zis și ”interes național”), pentru infracțiunile legate de ungerea colonei a activiștilor PDL:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/08/20/plangere-penala-impotriva-tradatorilor-basescu-si-gabriel-oprea/

–  plângere penală nr. 367/D/P/12.12.2012 DIICOT, împotriva lui băse, a membrilor curții constituționale și a parlamentarilor referitoare la nefinalizarea referendumului și a infracțiunilor aferente:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/12/21/plangere-penala-impotriva-lui-base-membrilor-ccr-si-parlamentarilor-romani-pentru-ururparea-suveranitatii-poporului/

– plângere penală nr. 3542/11.03.2013, împotriva conducerii CCR – Hăineală, Ghica & co.:

https://unsingurvot.wordpress.com/2013/03/12/plangere-penala-contra-lui-haineala-ghica-co/

– plângere penală nr. 3496/11.03.2013, împotriva procurorilor băsiști, Morar & co.:

https://unsingurvot.wordpress.com/2013/03/12/plangere-penala-impotriva-lui-morar-co/

– plângere penală nr. 20292/19.12.2013, împotriva prim ministrului V. Ponta, ministrului de interne R. Stroe, a șefului Jandarmeriei Române și a câteva zeci de jandarmi.:

https://unsingurvot.wordpress.com/2013/12/19/o-super-arma-impotriva-dictaturii-comunisto-securiste-plangerea-penala/

– plângere penală nr. 5050/P/7.11.2012, împotriva primarului Romanului și șefului poliției locale pentru o grămadă de infracțiuni:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/12/06/plangere-penala-impotriva-primarului-romanului-leustean-si-a-sefului-politiei-locale-roman/

– plângere penală împotriva șefului poliției Piatra Neamț.

–          plângere penală 328/P/2012 împotriva șefului Jandarmeriei & co. și șefului SPP aflat în cercetare la Parchetul Militar de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – http://portal.just.ro/92/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9200000000000466&id_inst=92

–          plângere penală 316/P/2012 împotriva șefului Jandarmeriei & co. și șefului SPP http://portal.just.ro/92/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9200000000000649&id_inst=92

–          plângere penală 315/P/2012 împotriva șefului Jandarmeriei & co. și șefului SPP http://portal.just.ro/92/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9200000000000650&id_inst=92

Am scris un articol în care arătam singura soluție pentru România ”Soluția României: dărâmarea sistemului politic mafiot” – https://unsingurvot.wordpress.com/2013/12/29/solutia-romaniei-daramarea-sistemului-politic-mafiot/ , dar și aportul pe care consider că trebuie să mi-l aduc în această chestiune – https://unsingurvot.wordpress.com/2013/12/30/urmeaza-sapte-lovituri-ale-samuraiului-dac-date-statului-ticalosit/

Acesta este contextul în care trebuie încadrată acţiunea procurorilor militari. Aceste plângeri penale deosebit de grave, în care sunt acuzate de corupție și politizare majoritatea instituțiilor de forță ale sistemului democratic din România, reprezintă adevărata miză a presiunii politice care s-a făcut asupra procurorilor în prezentul caz.

                Şi vă invit să nu uităm nici o clipă căDumnezeu nu doarme niciodată”!

                Lupta mea vă va convinge de asta!

A se vedea și articolulApelul stegarului dac către judecătorii români” – https://unsingurvot.wordpress.com/2013/12/30/apelul-stegarului-dac-catre-judecatorii-romani/

 

În fapt:

 

În timpul campaniei electorale de demisie a președintelui suspendat din iulie 2012, în fața sediului de campanie al președintelui suspendat, în fața a 7-8 televiziuni naționale, în fața președintelui suspendat și al șefului SPP generalul Cioc, Jandarmeria Română, la presiuni politice făcute de președintele suspendat – în mod direct sau prin interpuși -, în mod repetat, mi-a încălcat numeroase drepturi şi libertăţi fundamentale, garantate de constituție şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte, şi anume: dreptul la opinie, dreptul la libertatea conștiinței, egalitatea în drepturi (nediscriminarea), dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la libertate individuală și siguranța persoanei, dreptul la liberă circulație, libertatea de exprimare, dreptul la protest, şi mai ales demnitatea mea de om şi de român. Drepturi şi libertăţi fundamentale pe care se întemeiază statul de drept.

Aceste încălcări au fost făcute în mod repetat prin ridicări abuzive și emiterea de sancțiuni contravenționale abuzive, socotite ca atare de trei instanțe civile.

Am făcut trei plângeri penale împotriva acestor grave abuzuri, plângeri instrumentate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București în dosarele 328/P/2012, 316/P/2012, 315/P/2012, pentru abuzurile comise în zilele de 19, 23 și respectiv 24.07.2012.

Procurorul Scarpet Vasile și prim procurorul Corbu Ionel au dat în aceste dosare Ordonanțele din:

–          18.03.2013 şi respectiv din 2.04.2013, prin care soluționau cu NUP dosarul 328/P/2012 deschis la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București,

–          19.08.2013, şi respectiv din 19.11.2012, prin care soluționau cu NUP dosarul 315/P/2012 deschis la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București,

–          19.08.2013, şi din respectiv 18.11.2012, prin care soluționau cu NUP dosarul 316/P/2012 deschis la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București,

 

Plângerile mele făcute împotriva acestor ordonanțe au fost admise de Tribunalul Militar București, care a desființat toate aceste ordonanțe și a trimis cauzele Parchetului în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Trei judecători militari diferiți, în trei dosare aproape similare, au socotit că un procuror militar român, și șeful acestuia – șeful Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București -, au dat ordonanțe (în total șase) care încalcă legea! Consider că faptul este deosebit de grav, și dovedește limpede corupția din Parchetele românești.

În 20.06.2013 a fost dată sentința la plângerea mea împotriva ordonanțelor din dosarul 328, și totuși, nici procurorul, timp de două luni – până în 19.08 -, și mai ales nici prim procurorul timp de cinci luni – până în 19.11 – nu au găsit de cuviință să fie un pic mai responsabili, și să țină cont de sentința judecătorului dată în dosarul 328, când vor da ordonanțele în dosarele 315 și 316, deși cazurile erau absolut similare!

Neținerea cont de către un procuror, și mai ales de un prim procuror, a unor hotărâri judecătorești, constituie cu adevărat o lovitură dată statului de drept din România.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a prevederilor legale, în mod repetat, și după ce judecătorul militar s-a pronunțat într-un dosar similar instrumentat tot de cei doi procurori, și deși existau 3 sentințe definitive favorabile mie în tot atâtea dosare civile ce priveau faptele reclamate de mine, au afectat grav drepturile și interesele mele, dar mai ales au prejudiciat grav imaginea instituției de care aparțin cei doi procurori.

Aceste dosare instrumentate atât de dezastruos pentru Parchet este dovada incompetenței sau corupției acestor procurori, sau o combinație a acestora.

Este aproape imposibil ca incompetența să fie cauza principală a acestor practici: atunci toată instituția Ministerului Public ar fi în culpă pentru că adăpostește astfel de ”elemente”, nefiind în stare să le descopere și să le înlăture. Rămâne corupția, derivată în principal din politizarea acestei instituții, ca fiind cauza reală a acestor practici. Și aici politicienii sunt de vină, în principal, iar noi românii care i-am votat, în secundar; sau viceversa.

Înainte să cercetăm fiecare dosar în parte din cele trei în care cei doi procurori au comis, de trei ori acelaşi abuzuri în fiecare dintre acestea, dar şi încălcări separate în cazul ultimelor două dosare, voi prezenta contextul special (împrejurările) în care au fost comise de către jandarmi aceste infracţiuni, context integrat evident în contextul mai amplu de ”luptă a mea împotriva sistemului ticăloşit”, prezentat mai sus, context în care procurorii au comis respectivele infracțiuni.

Asta tocmai pentru că, contextul surprinde adevăratele motive pentru care au avut loc abuzurile care constituie cercetările în cele 3 dosare, şi anume:

–          Din ianuarie 2012, chiar de la începutul mişcărilor de protest din Piaţa Universităţii din Bucureşti, m-am implicat total şi am ajuns să fiu cunoscut (şi datorită mass-mediei) ca ”Stegarul Dac din Piaţa Universităţii” şi chiar am fost denumit de mai multe publicaţii drept un ”simbol al mişcărilor din ianuarie 2012”, şi mai apoi un ”simbol al protestelor antibăsescu”.

–          Există câteva emisiuni televizate care mă prezintă în acest sens în perioada ianuarie-februarie 2012: prima dată la OTV sânt „eroul Pieţei Universităţii„, apoi la Kanal D la emisiunea ‘Drept la ţintă’ sânt „simbolul  protestelor din Piaţa Universităţii„, iar la Antena 3 şi Antena 1stegarul Pieţei Universităţii” şi „stegarul dac din Piaţa Universităţii” şi mai multe articole scrise: „Feriţi-vă de Sfîntul Francisc! Şi de stegar!„, de Luiza Barcan, „Omul anului” de Vlad Petreanu, „Povestea fabuloasă a Stegarului de la Universitate” de Alexandru Vărzaru, premiul la gala naţională de box de la Bacău pentru lupta pentru democraţie, culminând cu premiul la Gala Tineretului Național LiberalNăscut liber, născut european – premiul special pentru lupta pentru democraţie şi valori europene”. Menţionez şi multe sute de fotografii circulând pe net cu drapelul imens pe care l-am fluturat mai bine de un an pe grupul statuar de la Teatrul Naţional Bucureşti -TNB- şi numeroase filme postate pe youtube, etc., precum şi numeroase apariţii cu steagul tricolor imens şi în straie populare, la ştirile difuzate de televiziunile naţionale privind protestele din 2012

–          Acesta este de fapt cheia întregului conflict iscat mai apoi în timpul campaniei de la referendum: imaginea mea ca simbol al luptei antibăsescu, şi faptul că eu mă plimbam prin faţa sediului de campanie al președintelui suspendat, ceea ce bineînţeles era privită drept o provocare extremă şi o gravă lovitură de imagine la adresa suspendatului în ochii mass-media şi a opiniei publice.

Împrejurările imediate în care sau petrecut faptele, necesare a fi înțelese pentru justa soluţionare a cauzei, erau:

–          ne aflam în plină campanie electorală de referendum pentru demiterea preşedintelui suspendat din funcţie, şi deci în speţă funcţiona legile care reglementează această ipostază. Aceasta presupune existenţa unor opinii politice diverse, garantate de Constituţie şi protejate de legile electorale

–          ne aflam în fața sediului de campanie al președintelui suspendat

–          mă aflam în greva foamei declarată, în speţă funcţionând şi legile ce protejează persoanele aflate în această ipostază, ceea ce impune măsuri de protecţie speciale din partea instituţiilor

–          asupra mea s-a acţionat repetat, coerent, conştient, la comandă politică, situaţie dovedită de ridicările abuzive repetate, acoperite de alte infracţiuni ulterioare – amenzi contravenţionale pentru fapte inventate, conform a deja 3 sentinţe civile definitive, declaraţii mincinoase, etc. -, abuzuri de neconceput în orice stat democratic

–          situaţia politică era foarte tensionată deoarece aveam de-a face cu o campanie în care instituţii ale statului de prim rang – CCR, CSM, Parchete – erau acuzate zilnic în mass-media naţională de grave ilegalităţi prin implicarea lor politică partizană. Avem de-a face cu o situaţie agravantă a tuturor actelor instituţiilor statului, inclusiv a Jandarmeriei, care trebuia să fie mult mai atentă decât de obicei la soluţionarea oricărui diferend

–          toate televiziunile cu acoperire naţională erau prezente și transmiteau live și reluau apoi orice amănunt până la saturație – ceea ce este firesc și arată importanța excepțională a evenimentelor

Prezenţa televiziunilor presupune luare de către instituţiile statului nişte măsuri speciale de protejarea drepturilor fundamentale pentru că riscurile de încălcare sunt mult mai mari, mizele fiind mult mai mari, şi de asemenea impactul lor asupra conştiinţei civice, şi implicit asupra statului de drept, este mult mai mare. Ceea ce chiar s-a şi întâmplat, abuzul „şefului statului” fiind evident şi urmat cu nonşalanţă de şefii jandarmeriei

Orice incident, chiar şi minor, este multiplicat de televiziuni şi contribuie decisiv la constituirea culturii civice şi democratice. Comportamentul abuziv al jandarmilor în această situaţie constituie o instigare la abuz şi subminează masiv încrederea cetăţenilor în statul de drept. Cum este posibil ca în mod repetat jandarmii să comită aceleaşi abuzuri foarte grave şi nici unul dintre jandarmi să nu sesizeze că este vorba de abuzuri, nici unul dintre superiori să nu sesizeze că este vorba despre abuzuri şi nici un jurnalist sau televiziune – câinele de pază a democraţiei – să nu sesizeze acest lucru. Este clar că, din partea jandarmilor este vorba despre un amestec de corupţie – aş putea vorbi despre o curupere a conştiinţei lor – şi inconştienţă.

–          eu eram un simbol al luptei împotriva regimului Băsescu din ianuarie 2012 când m-am evidenţiat cu steagul imens pe care-l fluturam în Piaţa Universităţii

Trei simboluri erau adunate în plimbarea mea paşnică pe străduţa Comăniţa: steagul tricolor, papucii portocali şi eu.

1. Daca eu m-as fi plimbat fără steagul naţional, în mod evident nimănui nu i-ar fi păsat şi nimeni nu m-ar fi ridicat abuziv.

Înseamnă că steagul naţional fluturând acolo îl deranja! De ce? se pune întrebarea. Pentru că simbolul naţional aducea aminte şi scotea în evidenţă interesele meschine ale politicienilor în general, şi ale lui Băsescu în special. Îl deranjam pentru că cineva îi spunea clar că a uitat de naţiune, de popor, de interesele ţării pentru interesele de grup. Îi puneam oglinda în faţă şi el şi cetăţenii votanţi care vedeau imaginile la televizor deveneau conştienţi de mizeria lui morală.

2. Papucii portocalii simbolizau faptul că nu-l mai vrem: în timpul protestelor din ianuarie 2012 din Piaţa Universităţii inventasem acest simbol care spunea scurt şi clar că vrem să plece – dădeam papucii mafiei portocalii.

A doua zi după ce am organizat în piaţa strângerea de papuci, pantofi, cizme, galoşi, cât mai portocali şi cât mai uzaţi, „păsărica portocalie a lui băse„, cum îi spuneam în piaţă madamei Udrea, şi-a dat demisia din guvern. Puţin mai târziu, la presiunea pieţii/străzii şi a antenelor, parlamentarii opoziţiei au prins curaj şi au picat guvernul Boc şi mai apoi guvernul Ungureanu. Aşa au avut curajul mai apoi şi să-l suspende pe Băsescu şi sa organizeze un referendum pentru demiterea lui.

3. Apoi, eu eram un simbol al luptei antibăsescu. Am stat zi de zi în Piaţa Universităţii, peste 300 de zile dintr-un an, cocoţat pe statuile din faţa Teatrului Naţional, iarna fiind zile când am stat şi 7-8 ore pe zi la un ger de -15 de grade, iar vara în caniculă la peste 50-60 de grade.

Trebuie remarcat, pentru a înţelege exact impactul şederii mele în faţa sediului de campanie, că „suspendatul”, care obişnuia să iasă zilnic şi să ţină cuvântări în faţa televiziunilor „de la garaj” (cum botezaseră televiziunile locul din faţa garajului sediului de campanie), nu mai ieşea deloc „la declaraţii”. La fel se întâmpla şi cu puzderia de colaboratori care veneau la sediul de campanie şi care erau întâmpinaţi de reporteri, care, avizi de orice ştire, le luau mici interviuri spontane, toate prezentate în direct şi reluate la programele de ştiri. Şi aceste mici interviuri au încetat, colaboratorii, consilierii şi rudele „suspendatului” intrând în sediu de campanie repede, aproape pe furiş, fără declaraţii.

Spre sfârşitul campaniei, jandarmi şi SPP-işti civili au venit „să negocieze” în doua rânduri cu mine ca „suspendatul” să poată ieşi să facă declaraţii fără ca eu să apar în cadru, ceea ce s-a şi întâmplat, eu nestrigând nimic, ca de obicei.

Mai trebuie remarcat faptul ca nu acţiunea în sine – plimbatul meu pe strada Comăniţa, uneori purtând la gat papucii portocalii, fluturând steagul tricolor – a constituit motivul ridicării mele abuzive (eu mă plimb acum cu steagul tricolor peste tot prin Bucureşti, inclusiv prin faţa porţii principale a palatului Cotroceni, şi nu se întâmplă nimic), ci, în mod evident, situaţia politică a determinat abuzurile şi acţiunile jandarmilor.

Mai concret, percepţia situaţiei de către suspendat, consilierii acestuia, sau direct și implicit (din cauza numirii lor politice) de către diverşi şefi ai instituţiilor implicate (SPP, Jandarmerie, Preşedinţie) au dus la aceste ordine abuzive, de a fi dus în orice mod de acolo, indiferent de consecinţe, şi indiferent câte drepturi şi libertăţi fundamentale mi-ar fi fost încălcate, culmea, chiar de cei obligaţi să mi le apere.

Acum, cunoscând împrejurările în care s-au desfășurat evenimentele, putem purcede la prezentarea faptelor petrecute odată cu cercetările din cele 3 dosare penale:

 

Dosarul 328/P/2012:

În fapt, în împrejurările arătate, comune tuturor celor 3 plângeri penale, s-au petrecut următoarele:

Am solicitat în plângerea penală făcută în 19.07.2012 și în precizările ulterioare, pe baza căreia s-a constituit dosarul 328, cercetarea implicării politice a Jandarmeriei Române și a conducerii acesteia în abuzurile comise contra mea.

Am arătat mai sus contextul în care faptele s-au petrecut.

În plângere şi apoi în completarea acesteia, am arătat faptele petrecute, şi anume:

–          Pe 19.07 vin pe strada Comăniţa unde mă plimb paşnic, fără să rostesc nici un cuvânt, şi flutur drapelul tricolor. După o perioadă de timp sunt abordat de jandarmi şi sunt rugat să părăsesc zona. Solicit să ştiu pentru ce ar trebui să fac asta, şi mi se aduc diverse argumente: ba că nu e legal ceea ce fac, ba că acolo este o zonă protejată pe care eu n-aş avea voie să circul, ba că le fac probleme şi vor fi obligaţi să mă ia cu forţa de acolo. Eu le-am replicat că nu există motive legale pentru care jandarmii să mă împiedice să-mi exercit liber drepturile constituţionale de circulaţie liberă, de exprimare liberă a opiniei, etc.

–          Văzând că nu mă pot determina să plec m-au somat să plec şi apoi au încercat să mă bage cu forţa într-un Logan al jandarmeriei, ceea ce nu le-a reuşit, eu opunându-mă. În timpul acestei tentative mi-a fost rupt în bucăţi suportul steagului şi eu am căpătat mai multe lovituri datorită violenţei cu care jandarmii au încercat să mă înghesuie în maşină. Totul a fost filmat în amănunt de 2-3 cameramani jandarmi şi de cel puţin 7-8 televiziuni prezente.

–          Nereuşind să mă bage în maşină, au început să mă târască pe jos pentru a mă duce din strada Comăniţa şi din faţa camerelor televiziunilor. După câţiva metri au renunţat, fiind blocaţi de o maşină care staţiona pe trotuar. Toate televiziunile filmau de aproape scena, purtând camerele pe braţe.

–          A doua zi am mers la medico-legal şi am scos certificat şi la poliţie şi am depus plângere penală pentru abuzurile la care am fost supus.

–          Pe 23.07 condiţii similare: eu mă plimb paşnic, fără să rostesc vreun cuvânt, fluturând steagul tricolor prin faţa sediului de campanie al preşedintelui suspendat, acum cetăţean ”de rând”. Sunt abordat de jandarmi, somat să părăsesc zona fără să mi se comunice ce fapte nelegale aş comite, băgat cu forţa în dubă şi dus la secţie la Poliţie unde mi se dă o amendă de 1.200 ron pentru tulburarea liniştii publice !!!

–          Revin la Comăniţa 2 ore mai târziu, după ce în prealabil am făcut plângere penală pentru abuzul suferit, şi încep să le spun jandarmilor cât de jalnici sunt, cât de laşi şi fricoşi, gata să îndeplinească orice ordin, oricât de abuziv ar fi el. Şi că se implică într-o acţiune politică, fapt de asemenea interzis de lege. Iarăşi sunt abordat de jandarmi, somat să părăsesc zona, băgat cu forţa în dubă şi dus la secţie la Poliţie unde mi se dă o amendă de 500 ron pentru tulburarea liniştii publice. Încă o plângere penală din partea mea contra purtării abuzive şi disproporţionate a jandarmilor.

–          Pe 24.07 dimineaţa revin la Comăniţa. Nu sunt lăsat să merg nici măcar fără steag pe trotuar, eu încerc să fug în stradă, jandarmii intervin în forţă cu o brutalitate de neînchipuit astfel încât mi-au rupt genunchiul stâng (ruptură de menisc, ruptură de ligamente încrucişate, ruptură de ligamente externe). Cu alte cuvinte abuzurile au fost coerente, conştiente, repetate, ceea ce evidenţiază evident o comandă de la vârful structurii jandarmeriei, jandarmii ”de rând” neavând iniţiativă şi fiind obligaţi de regulamente să raporteze superiorilor orice incident.

–          Abia când au ajuns la această fază extremă a abuzurilor probabil că au devenit conştienţi de imposibilitatea justificării acestora şi ”au întors placa”, au devenit extrem de cooperanţi şi binevoitori în raport cu persoana mea, oferindu-se chiar să-mi asigure apă şi mâncare, chiar dacă condiţiile erau absolut similare cu cea în care s-a petrecut abuzul acuzat de mine.

–          Această totală schimbare de atitudine este suficientă, în opinia mea, pentru a dovedi propria recunoaştere tacită de către jandarmerie a abuzurilor săvârşite.

–          În prealabil fusesem abordat în mod repetat de lt. colonelul de jandarmerie Neagu şi generalul SPP Cioc şi rugat insistent să părăsesc zona. Cu alte cuvinte, implicarea jandarmeriei şi a SPP-ului la vârf este evidentă.

Am solicitat cercetarea conducerii jandarmeriei pentru evidentă implicare politică, prin implicarea într-o acţiune politică în favoarea preşedintelui suspendat şi în defavoarea mea. Procurorul de caz nici măcar nu a cercetat acest aspect, şi nici nu a analizat plângerea mea cu privire la răspunderea jandarmeriei ca persoană juridică.

Procurorul dă o Ordonanță penibilă, reconfirmată de primul procuror.

Critica de fond pe care o am de făcut asupra procurorilor în cazul acestor ordonanţe este că, în fapt, procurorul de caz nu a cercetat nici unul din aspectele incriminate de mine, doar a luat declaraţiile jandarmilor în urma cărora a tras concluziile din ordonanţă. La atât s-a rezumat cercetarea procurorului de caz. În timp ce prim procurorul doar a reluat susținerea procurorului, neținând cont de apărarea mea.

Din 14 infracțiuni reclamate de mine, procurorul și apoi prim procurorul nu s-au pronunțat decât asupra a două dintre acestea. Omisiunea nefiind decât complicitate și dovedind abuzul în serviciu al celor doi procurori.

Nu au fost cercetați principalii vinovați indicați de mine, și anume conducerea Jandarmeriei Române.

În plus procurorii au ascuns de mine o probă esenţială, şi anume înregistrarea video, trimisă de procuror înapoi la Jandarmerie în mod inexplicabil. Abia la Tribunalul Militar am reuşit să vizionez această probă, înregistrarea dovedindu-se ca fiind relevantă.

Apoi procurorul mi-a respins nemotivat proba cu înregistrări video făcute de televiziuni şi proba cu martori.

Consider că nu au fost respectate prevederile procedurale în cauză, şi că au încălcate prevederile cel puţin ale art. 1, 3, 4, 62, 63, 64, 65 şi 67 Cod Procedură Penală, de către procurorul de caz maior Scarpet Vasile şi de către şeful acestuia, colonelul Corbu Ionel, prim procurorul militar al PMTMB, ceea ce a dus la prejudicierea gravă a intereselor mele și a celor ale instituției Parchetului Militar.

Dosarul 316/P/2012:

 

În fapt, în împrejurările arătate, comune tuturor celor 3 plângeri penale, în 23.07.2012 s-au petrecut fapte asemănătoare cu cele din 19.07, care au constituit cauza dosarului 328/P/2012 şi acum deja împrejurare în acest dosar 316/P/2012 şi care constituie circumstanţe agravante în cazul acestui dosar.

În data de 24.07.2012 am depus plângere penală cu nr. 1.079.849 la Secţia 6 Poliţie Bucureşti, care a fost repartizată conform competenţelor legale să fie instrumentată de PMTMB.

În plângere am solicitat să se cerceteze faptul că în data de 23.07.2012, am fost reţinut şi condus la secţia de poliţie în mod ilegal de două ori: la orele 1130 și respectiv 1300, deși eu mă aflam în greva foamei declarată, fapt de care i-am informat pe jandarmi și reporterii televiziunilor prezente și nu făceam decât să mă plimb pașnic pe trotuar fluturând steagul tricolor.

Am arătat în plângere că după prima reținere ilegală şi ducere cu duba la secţia de poliţie 6, m-am întors şi am condamnat virulent abuzurile nefondate ale unei instituţii chemate tocmai să ne protejeze drepturile şi libertăţile fundamentale, abuzuri comise în faţa tuturor televiziunilor prezente.

Am arătat că am fost plimbat cu duba prin Bucureşti de la o secţie de poliţie la alta, total nejustificat şi abuziv, şi mi s-a refuzat accesul la serviciile medicale.

În declarația dată procurorului în data de 15.11.2012 am arătat că, deși eu mă aflam în greva foamei declarată la acea locație, am fost ridicat abuziv, repetat, cu forța și condus la secția de poliție unde am fost sancționat contravențional, iarăși în mod abuziv.

Am solicitat efectuarea de cercetări faţă de conducerea Jandarmeriei pe care o consider responsabilă de aceste abuzuri.

Am arătat că:

–          am atras atenţia în mod repetat jandarmilor prezenţi că nu trebuie să execute un ordin pe care ei înşişi îl ştiu ca fiind nelegal şi abuziv

–          ruperea steagului tricolor de către jandarmi denotă lipsă de respect față de un simbol național și poporul pe care acesta îl simbolizează

–          am fost plimbat cu duba prin Bucureşti de la o secţie de poliţie la alta, total nejustificat şi abuziv, şi mi s-a refuzat accesul la serviciile medicale

–          cu siguranță conducerea jandarmeriei este la curent cu cele petrecute în Comănița

–          deși comportamentul jandarmilor denotă că eu eram considerat de către aceștia un infractor, aveam drepturi și libertăți fundamentale pe care Constituția și legile internaționale le apără.

Am solicitat vizionarea tuturor imaginilor filmate la aceste incidente de către reprezentanții televiziunilor și de către jandarmerie.

Prin adresa din 10.03.2013 depusă la PMTMB am adus precizări și completări plângerii penale și am denunţat comiterea, în calitate de autor, instigator sau complice de către Jandarmeria Română, prin jandarmii care au fost în contact nemijlocit cu mine, şi şefii lor (inclusiv şeful Jandarmeriei române) care au ordonat respectivele acţiuni împotriva mea şi a intereselor mele, următoarele infracţiuni, 16 la număr, (consumate sau ca tentativă) prevăzute şi pedepsite de următoarele articole ale Codului Penal: art. 180 (lovirea sau alte violenţe), art. 189 (lipsirea de libertate în mod ilegal), art. 193 (ameninţarea), art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanei), art. 247 (abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 248^1 (abuzul în serviciu în formă calificată), art. 249 (neglijenţa în serviciu), art. 250 (purtarea abuzivă), art. 262 (nedenunţarea unor infracţiuni), art. 263 (omisiunea sesizării organelor judiciare), art. 264 (favorizarea infractorului), art. 267^1 (tortura), art. 317 (instigarea la discriminare), art. 323 (asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni), art. 324 (instigarea publică şi apologia infracţiunilor).

Am arătat în acele precizări şi completări ale plângerii penale că faptele petrecute au fost detaliate în petiţiile cu nr. 16.757/26.07.2012 la preşedinţie, şi 12.086/26.07.2012 la guvern, de care am solicitat să fie avute în vedere, pe care le-am anexat, precum şi pe site-ul meu oficial: https://unsingurvot.wordpress.com/2012/07/25/sant-crin-si-ponta-la-fel-de-fricosi-ca-si-base/

Am mai solicitat:

–          ca probe elocvente înregistrările în cauză făcute de jandarmeriei şi televiziunilor prezente la faţa locului, precum și interogarea reporterilor şi cameramanilor prezenţi la faţa locului;

–          să se stabilească dacă implicarea politică pe faţă a jandarmeriei în acea campanie electorală, făcută prin abuzurile la adresa mea, a fost făcută la ordinul expres al preşedintelui suspendat, sau doar a reprezentat un ”exces de zel” al capilor jandarmeriei şi a Serviciilor Secrete;

–          să se stabilească care este motivaţia pentru care doi dintre şefii cei mari de instituţii de ordine şi apărare (Jandarmerie şi SPP), care se ocupă cu protejarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului, să dorească şi să pună în practică împiedicarea unui cetățean în a-și exercita drepturile și libertățile, într-un mod atât de discriminatoriu, în a-şi exercita aceste drepturi şi libertăţi?

Am solicit în acest sens chemarea la interogatoriu a lent-colonelului de jandarmerie Neagu (aşa ştiu că se numeşte), care cred că era şeful dispozitivului de jandarmi în zonă pe parcursul campaniei de referendum, precum şi pe şeful dispozitivului SPP Cristian Cioc, şeful Secţiunii de Intervenţie Antiteroristă din SPP, avansat de la gradul de general de brigadă cu o stea la cel de general maior cu două stele, de 1 decembrie 2012. Ambii au insistat să părăsesc zona. Asta înainte de a comanda intervenţia în forţă a jandarmilor. Numeroşi alţi ofiţeri au insistat să părăsesc zona, unul chiar ameninţându-mă că dacă nu părăsesc zona va fi nevoit să apeleze la ruşi pentru a mă determina s-o fac (respectivul, îmbrăcat civil, s-a salutat şi întreţinut cu cei doi şefi numiţi mai sus, şi cu mulţi alţii).

Am mai arătat că:

implicarea politică a Jandarmeriei şi a SPP-ului, la vârful acestora este evidentă! Niciodată jandarmii nu au justificat de ce uneori am voie să merg printr-un loc public (sunt lăsat de poliţie şi jandarmerie), iar alteori nu, deşi nu exista nici o restricţie în acest sens. Mereu am fost discriminat spunându-mi-se că ”eu nu am voie să merg pe aici”, câtă vreme alţi cetăţeni treceau fără să fie opriţi sau legitimaţi. Iar şefii jandarmeriei ştiau exact situaţia mea;

– faptul că ulterior celor 5 ridicări abuzive, în exact aceleaşi condiţii am fost lăsat să mă plimb fluturând steagul României, exact la fel cum făceam înainte de ridicări, dovedeşte absolut limpede că acele ridicări şi duceri la secţie au fost abuzive, nelegale şi, cel mai grav, comandate politic;

Această încetare a abuzurilor după 3 plângeri penale şi după ce mi-au rupt genunchiul, în condiţiile în care eu făceam exact acelaşi lucru – mă plimbam fluturând steagul tricolor – arată recunoaşterea de către Jandarmerie a abuzurilor şi nelegalităţilor comise.

şefii Jandarmeriei trebuie să motiveze clar această schimbare de atitudine;

de fiecare dată când am fost ridicat abuziv şi nelegal, mi s-au adus acuze referitor la fapte inexistente. Niciodată nu mi s-a prezentat înainte de a fi ridicat, fapta nelegală pe care aş săvârşi-o. Niciodată procedura de urmat în astfel de situaţii nu a fost urmată/îndeplinită: aducerea la cunoştinţă, somarea de două ori şi abia apoi intervenţia în forţă, obligatoriu proporţională cu gravitatea faptei incriminată (precum şi încetarea utilizării forţei când încălcarea legii a încetat);

– eu am cerut mereu Jandarmeriei să-mi comunice care sunt ”acuzaţiile” care mi se aduc, motivele pentru care ”trebuie să părăsesc zona”, şi după fiecare ridicare cu forţa am făcut plângeri penale în care am descris abuzurile comise. În ciuda luării la cunoştinţă a acestor plângeri penale, abuzurile şi nelegalităţile au continuat, culminând cu ruperea genunchiul stâng (ruptură de menisc, ruptură de ligamente încrucişate, ruptură de ligamente exterioare), după care au încetat;

Procurorul militar Scarpet Vasile a efectuat cercetările în acest dosar și a dat Ordonanța din 19.08.2012, care nu mi-a fost comunicată. În urma cercetărilor întreprinse de mine am aflat că procurorul de caz mi-a trimis ordonanţa cu pricina la o altă adresă decât cea la locuiesc eu.

Această “eroare” a procurorului nu este decât o încercare penibilă a acestuia de a împiedica pe orice cale soluţionarea corectă a dosarului – prin ieşirea mea din termenul de recurs la Ordonanţa dată -, din motive politice consider eu, dar care dovedeşte reaua credință și lipsa acestuia de profesionalism şi de conştiinţă, şi încalcă bineînţeles prevederile exprese ale legii.

În plângerea mea adresată Prim procurorului militar împotriva Ordonanţei din 19.08.2012, sesizez faptul că această ordonanţă:

–          nu elucidează împrejurările faptelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei

–          nu elucidează faptele, necesare pentru justa soluţionare a cauzei

–          nereţinând corect împrejurările şi faptele, nu identifică corect făptuitorii

–          nereţinând corect împrejurările, faptele şi făptuitorii, nu cercetează probele relevante

–          necercetând probele relevante, nu se pronunţă în cunoştinţă de cauză asupra vinovaţilor şi vinovăţiilor

În fapt, procurorul militar Scarpet:

–          nu cercetează decât una dintre cele 15 infracţiuni sesizate de mine, asupra celorlalte 14 nesuflând o vorbă. Iar infracţiunea cercetată este cercetată absolut superficial;

–          nici măcar nu cercetează împrejurările faptelor, darămite să le elucideze;

–          nu cercetează conducerea Jandarmeriei pentru a vedea cine a dat ordinele de ridicare abuzivă a mea de la locul faptei;

–          nu cercetează complicitatea între președintele suspendat, consilierii acestuia, conducerea SPP și conducerea Jandarmeriei;

–          nu cercetează complicitatea numeroaselor televiziuni prezente non-stop care nu au reacționat în nici un fel la încălcarea flagrantă și repetată a drepturilor și libertăților fundamentale ale unui cetățean liber și pașnic, în plină campanie de demitere a președintelui suspendat, de către o instituție a statului chemată tocmai să-mi apere aceste drepturi și au ascuns publicului ce se petrece;

–          nu cercetează circumstanțele agravante: faptul că s-a operat coordonat, în grup, repetat, conștient, în fața tuturor televiziunilor.

În urma plângerii mele, Prim procurorul militar Corbu IonelOrdonanţa din 18.11.20013 prin care doar reia, aproape mot a mot, susţinerile puerile ale procurorului Scarpet, care nu făcuse decât să susţină afirmaţiile nedovedite ale unor jandarmi.

Ordonanţa prim procurorului militar dispune respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de mine în dosarul 328/P/2012 din 26.03.2013, care este un alt dosar, care arată doar că motivaţiile au fost luate cu copy-paste din dosarul 328, ceea ce se vede de altfel şi din avion.

Prin această ordonanţă, urmând exemplul procurorului, prim procurorul militar nu răspunde la nici una dintre acuzele aduse de mine ordonanţei din 18.08.2012. S-ar putea spune că cei din Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București au aceleași obiceiuri: de a nu răspunde la ce au fost întrebați, şi de a nu înfăptui, astfel, justiţia.

Prin aceste ordonanțe și prin simulacrul de cercetare penală efectuat, prin procurorul militar Scarpet și prin prim procurorul militar Corbu, nu fac decât să se alăture grupului infracțional constituit la vârful Jandarmeriei.

Și, ca să-l parafrazez pe ”infractorul de la Cotroceni” – cum îl numesc eu pe președintele care stă acum la Cotroceni prin uzurpare de calități oficiale, cu concursul unora dintre membrii Curții Constituționale și a parlamentarilor din legislatura trecută și cea actuală și cu complicitatea întregului corp profesional al juriștilor și avocaților din România – voi spune că: ”nu e bine domnilor procurori, nu e bine”!

                Detaliind, vă învederez faptul că ordonanţa procurorului din 19.08.2013 şi apoi şi cea a prim procurorului din 18.11.2012, care o susţine, au fost luate cu încălcarea de către procurori a dispoziţiilor imperative prevăzute de numeroase articole din Codul de procedură penală, și anume:

–          art. 1, alin. 1 şi 2 – procurorii nu au participat la îndeplinirea scopul procesului penal: „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni (deja au trecut 17 luni și nu s-a cercetat aproape nimic), pentru ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, în cazul concret al dosarului 316, şi contribuirea la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.

–          art. 3 – procurorii nu s-au asigurat deaflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului” – în plângerea făcută şi în precizările şi completările ulterioare am adus la cunoştinţa organului de urmărire penală comiterea a 16 infracţiuni. Procurorul a făcut investigaţii, şi acestea firave, doar în cazul uneia dintre infracţiunile sesizate, şi nu a făcut nici o referire/precizare la împrejurările în care s-au petrecut faptele.

–          art. 4 – procurorii nu au avut un rol activ în cursul urmăririi penale. Nu au pus întrebări învinuiţilor şi martorilor în vederea lămuririi împrejurărilor în care au fost comise infracţiunile, nu au chemat la audiere martorii propuşi de mine, nemotivând această decizie.

–          art. 6 – procurorii nu mi-au respectat dreptul la apărare. Procurorii au încălcat obligaţia de a-mi asigura deplina exercitare a drepturilor procesuale. Astfel, procurorii nu mi-au adus la cunoştinţă declaraţiile învinuiţilor şi a martorilor şi nu mi-a pus la dispoziţie spre vizionare caseta video, împiedicându-mă astfel să administrez probele necesare în apărare.

–          art. 62 – procurorii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a ”lămuri cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, în vederea aflării adevărului”. În fapt, procurorii nu au lămurit nimic legat de cele 16 infracţiuni reclamate de mine, lăsând 15 dintre ele complet neabordate. Întrebarea care se poate pune este dacă domnii procurori îşi bate joc de lege, râde de instanţă, şi ne cred pe toţi tâmpiţi cu asemenea urmărire penală şi asemenea ordonanţe.

–          art. 67 – procurorii au respins probe nemotivat, deşi acestea erau foarte concludente şi foarte utile. Am solicitat expres audierea martorilor prezenţi – reporterii televiziunilor – precum şi vizionarea înregistrărilor făcute de televiziunile prezente. Nici măcar nu s-au sinchisit să dea un răspuns acestei solicitări, domnii procurori.

–          art. 69 – procurorii ”iau de bune” declaraţiile învinuiţilor fără ca acestea să fie coroborate cu fapte şi împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente.

–          art. 70 – procurorii nu a adus la cunoştinţa învinuiţilor fapta care formează obiectul cauzei şi încadrarea juridică a acesteia. Aceasta deoarece însăşi procurorii nu au înţeles-o şi reţinut-o corect, cred eu că din cauza limitelor intelectuale; altfel, dacă a făcut-o intenţionat, cred că pot fi cu uşurinţă acuzați de favorizarea infractorului.

–          art. 86 – procurorii nu au făcut cunoscut martorilor obiectul cauzei, faptele şi împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, şi nu au pus învinuiţilor întrebări lămuritoare cu privire la fapte, împrejurări şi persoanele părţilor.

–          art. 87 – procurorii nu au procedat la confruntarea persoanelor a căror declaraţii se contrazic.

–          art. 177, alin. 2 şi 9, şi art. 182 – procurorul nu mi-a trimis ordonanţa la domiciliul ales, deşi anterior m-a citat corect iar prim procurorul PMTMB mi-a răspuns unei cereri la domiciliul ales.

–          art. 200 – neîndeplinit deoarece procurorul nu a strâns probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

–          art. 202, alin. 1 – procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a strânge probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acestuia.

–          art. 202, alin. 4 – procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a strânge date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit şi favorizat săvârşirea infracţiunilor, precum şi orice alte date de natură să servească la soluţionarea cauzei. Aceste împrejurări sunt esenţiale în soluţionarea cauzei. Printre altele amintesc: eu eram un cunoscut protestatar antibăsist; mă aflam în greva foamei declarată; ne aflam în plină campanie electorală de demitere a preşedintelui suspendat; ne aflam în faţa sediului de campanie a preşedintelui suspendat; ne aflam în faţa tuturor televiziunilor naţionale; incidentul are loc după ce, în 19.07 se încercase, fără succes însă, ridicarea mea abuzivă din acelaşi loc şi făcusem plângeri penale contra acestor abuzuri prin care mi se încălcau grav mai multe drepturi şi libertăţi fundamentale chiar de către cei chemaţi să mi le apere J.

–          art. 203, alin. 2 – ordonanţa 316/P/2012 nu cuprinde toate elementele cerute de procedură, lipsind obiectul actului. Motivaţia este superficială, procurorul nepronunţându-se asupra a 15 din cele 16 infracţiuni sesizate. Ordonanţa nu arată faptele şi nici împrejurările faptelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Ordonanţa nereţinând corect faptele şi împrejurările, nu identifică corect făptuitorii. Despre probe ce să mai discutăm!

De asemenea, motivaţia procurorului este aceeaşi cu cea dată de acelaşi procuror în dosarul aproape similar (obiect, locaţie, părţi, urmarea faptei însă mai puţin gravă decât în acest dosar) 328/P/2012, deşi în acest dosar instanţa a desfiinţat ordonanţa şi a dispus reluarea urmăririi penale.

De asemenea, mai arăt că ordonanţele:

  • nu cercetează fondul cauzei: implicarea politică la vârf a Jandarmerie şi a SPP-ului
  • dovedesc superficialitate şi rea credinţă – din punctul meu de vedere sunt infantile

Să te faci că audiezi martori întrebându-i pe jandarmi dacă au făcut infracţiuni, şi să concluzionezi că nu au făcut în urma declaraţiilor acestora, este ca şi cum eu aş declara că jandarmii m-au omorât şi apoi, eventual cu greu, am înviat, iar procurorul să concluzioneze că jandarmii se fac vinovaţi de moartea mea.

  • nu elucidează împrejurările faptelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei, dintre care multe constituie circumstanțele agravante pentru cei care au comis infracțiunile
  • nu elucidează faptele, necesare pentru justa soluţionare a cauzei.

Am reclamat săvârşirea (în calitate de autor, instigator sau complice) de către Jandarmeria Română, prin jandarmii care au fost în contact nemijlocit cu mine, şefii lor și a altor structuri (inclusiv şeful Jandarmeriei române și șeful SPP) care au ordonat respectivele acţiuni împotriva mea şi a intereselor mele, 16 infracţiuni (consumate sau ca tentativă) prevăzute şi pedepsite de următoarele articole ale Codului Penal: art. 180, art. 189, art. 193, art. 246, art. 247, art. 248, art. 248^1, art. 249, art. 250, art. 262, art. 263, art. 264, art. 267^1, art. 317, art. 323, art. 324 Cod Penal.

Intervenţia jandarmeriei în jocul politic este fapta incriminată de mine, prin evidente abuzuri şi nelegalităţi produse asupra mea şi a legii, ceea ce procurorul nu a  cercetat.

Ridicarea fără temei este un abuz de drept şi a fost făcută cu violenţă, cu intenţie, în grup, repetat, la ordinul superiorilor, cu încălcarea multor drepturi şi libertăţi fundamentale pe care se bazează statul de drept. Ridicări care s-a încercat să fie acoperite cu aparenţe de legalitateprocese verbale de contravenţie care în fapt nu sunt decât noi infracţiuni aşa cum dovedesc 3 sentinţe definitive date de instanţe civile.

  • nereţinând corect faptele, nu identifică corect făptuitorii

Am solicitat cercetarea celor ce au ordonat şi au avut cunoştinţă de abuzurile petrecute la data respectivă împotriva mea. Am insistat de la bun început să arăt că, conducerea Jandarmeriei este vinovatul principal şi nu cei ce au executat ordinele a căror vinovăţie o consider mult mai mică. Şeful Jandarmeriei este cel care organizează şi conduce întreaga activitate a instituţiei, răspunzând pentru toate actele acesteia. Cu atât mai mult în cazul de faţă, în care importanţa împrejurărilor impunea cunoaşterea situaţiei şi luarea deciziilor de către conducere, ceea ce cu siguranţă s-a şi petrecut.

  • nereţinând corect împrejurările, faptele şi făptuitorii, ce aşteptări să mai avem în privinţa probelor.

Astfel nu se cercetează probele relevante, casetele televiziunilor prezente, care au filmat tot ce s-a petrecut, şi nici nu au fost audiaţi învinuiţii principali: şefii Jandarmeriei şi şeful SPP, generalul Cioc, care era de faţă şi a intervenit în mod direct în desfăşurarea evenimentelor.

Procesul verbal de contravenţie invocat de jandarmi, a fost anulat de instanţădosar 30206/2012, sentinţa 15.446/7.10.2013 judecătoria sect. 2 -, şi prin urmare s-a dovedit că „faptele” invocate de jandarmi în proprie apărare nu sunt, de fapt, decât nişte acoperiri mincinoase ale multiplelor lor abuzuri.

Declaraţiile mincinoase ale jandarmilor dovedesc lipsa lor de conştiinţă, şi deci uşurinţa cu care pot comite orice infracţiune.

Am solicitat proba cu înregistrări video, atât de la jandarmerie cât şi de la televiziunile prezente. Menţionez că domnul procuror nu numai că nu m-a chemat să vizionez cd-ul trimis de jandarmerie, pentru a-mi putea spune punctul de  vedere – menţionez că în 3 dosare civile cu jandarmeria în care am contestat procesele verbale de contravenţie, Jandarmeria a venit cu înregistrări aproape niciodată de la momentul producerii faptei – ba chiar a trimis înapoi la jandarmerie cd-ul ca „nemaifiind necesar”. Identic cu experienţa din dosarul 328 în care instanţa a resolicitat cd-ul de la Jandarmerie şi am fost chemat să-l vizionez şi să-mi spun punctul de vedere asupra înregistrării. Se pare că domnul procuror nu a învăţat nimic din acel caz absolut similar, sau este doar rău intenţionat.

Faptul că eu nu am fost chemat să văd înregistrarea video depusă de inculpată, care în fapt este o probă relevantă, obstrucționându-mi astfel dreptul la apărare, faptul că nu s-a motivat respingerea probelor video de la televiziuni şi nici interogarea jurnaliştilor şi cameramanilor prezenţi, dar mai ales faptul că procurorul nu a cercetat pe fond cauza, și anume motivele reale care au stat la baza acțiunii în forță a jandarmilor, constituie tot atâtea încălcări ale legii din partea procurorilor.

Dosarul 315/P/2012:

 

În fapt, în împrejurările arătate, comune tuturor celor 3 plângeri penale, în 24.07.2012 s-au petrecut fapte asemănătoare cu cele din ziua precedentă, care a constituit cauza dosarului 316/P/2012 şi acum deja împrejurare în acest dosar 315/P/2012 şi care constituie circumstanţe agravante în cazul acestui dosar, la fel ca şi faptele din dosarul 328/P/2012.

 

În data de 24.07.2012 am depus plângere penală cu nr. 1.079.848 la Secţia 6 Poliţie Bucureşti, care a fost repartizată conform competenţelor legale să fie instrumentată de PMTMB.

În plângere am solicitat să se cerceteze faptul că am fost reţinut şi condus la secţia de poliţie în mod ilegal și că, puțin mai târziu am fost oprit de către un cordon de jandarmi să intru pe strada Comănița pentru a-mi lua mașina parcată acolo, spunându-mi-se că mie îmi este interzis să merg pe trotuarul străzii Comănița, şi de a mi se fi încălcat în mod nejustificat, în formă repetată (arătând faptul că în data de 23.07 am mai fost ridicat abuziv de două ori, din acelaşi loc) drepturile fundamentale de liberă circulaţie şi exprimare a opiniei, inclusiv a celei politice, garantate de Constituţie.

În declarația dată în data de 15.11.2012 am arătat că, deși eu mă aflam în greva foamei declarată la acea locație, ofițerul de jandarmi Popa împreună cu colegii jandarmi au încercat să mă oprească să merg pe trotuarul de pe strada Comănița. Am arătat că deși am fugit pe strada Comăniţa, am fost prins abuziv de către jandarmi care m-au reținut și m-au dus abuziv la secția de poliție și m-au sancționat contravențional, iarăși în mod abuziv, cu încălcarea a numeroase drepturi și libertăți fundamentale. Totul a fost filmat de 2-3 cameramani jandarmi și de 7-8 cameramani ai televiziunilor prezente. Ca urmare am solicitat vizionarea tuturor acestor casete.

Am menţionat că de data asta jandarmii au fost deosebit de agresivi şi brutali, până acolo încât, ridicându-mă cu violenţă de sub maşina de jandarmerie sub care mă târâseră aproape mi-au rupt genunchiul stâng (ruptură de menisc, a ligamentelor externe şi a ligamentelor încrucişate) în condiţiile în care eu sunt destul de rezistent (fapt confirmat, printre altele, de șederea mea multe zile câte 7-8 ore pe statuile din fața Teatrului Național, la geruri de -15ºC și în caniculă de peste 60ºC). Mi s-a lăsat impresia că jandarmii făceau parte dintr-o brigadă specială, sau măcar aveau ordine speciale de a se comporta mai brutal.

Am menționat, de asemenea, că în aceiași seară am mai fost reținut de trupe speciale de jandarmi, dus la secție și sancționat contravențional în mod abuziv, din fața Teatrului Național, unde mă aflam împreună cu numeroși protestatari care pot depune mărturie contra acestor abuzuri.

Am arătat că de toate aceste abuzuri consider ca responsabil major conducerea Jandarmeriei.

Prin adresa 26/10.03.2013 depusă la PMTMB am adus precizări și completări plângerii penale și am denunţat comiterea, în calitate de autor, instigator sau complice de către Jandarmeria Română, prin jandarmii care au fost în contact nemijlocit cu mine, şi şefii lor (inclusiv şeful Jandarmeriei române) care au ordonat respectivele acţiuni împotriva mea şi a intereselor mele, următoarele infracţiuni, 17 la număr, (consumate sau ca tentativă) prevăzute şi pedepsite de următoarele articole ale Codului Penal: art. 180 (lovirea sau alte violenţe), art. 182 (vătămarea corporală gravă), art. 189 (lipsirea de libertate în mod ilegal), art. 193 (ameninţarea), art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanei), art. 247 (abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 248^1 (abuzul în serviciu în formă calificată), art. 249 (neglijenţa în serviciu), art. 250 (purtarea abuzivă), art. 262 (nedenunţarea unor infracţiuni), art. 263 (omisiunea sesizării organelor judiciare), art. 264 (favorizarea infractorului), art. 267^1 (tortura), art. 317 (instigarea la discriminare), art. 323 (asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni), art. 324 (instigarea publică şi apologia infracţiunilor).

Am arătat în acele precizări şi completări ale plângerii penale că faptele petrecute au fost detaliate în petiţiile cu nr. 16.757/26.07.2012 la preşedinţie, şi 12.086/26.07.2012 la guvern, de care am solicitat să fie avute în vedere, pe care le-am anexat, precum şi pe site-ul meu oficial:  https://unsingurvot.wordpress.com/2012/07/25/sant-crin-si-ponta-la-fel-de-fricosi-ca-si-base/

Și în cazul acestui dosar, procurorul și prim procurorul dau ordonanțe complet asemănătoare cu cele din dosarele 328 și 316. Toate criticile făcute procurorilor pentru ordonanțele din dosarul 316 rămân valabile și aici.

Consider că nici în acest dosar nu au fost respectate prevederile procedurale în cauză, și anume art. 1, 3, 4, 6, 62, 63, 65, 67, 69, 70, 86, 87, 177, 182, 200, 202 şi 203 Cod Procedură Penală, toate acestea fapte, acțiuni sau inacțiuni, constituind dovada infracțiunilor pe care domnii procurori le-au săvârșit.

În plus, aș mai sesiza faptul că:

–          procurorii încalcă art. 203, alin. 2 deoarece ordonanţa 315/P/2012 nu cuprinde toate elementele cerute de procedură, lipsind obiectul actului. Motivaţia este superficială, procurorul nepronunţându-se asupra a 15 din cele 17 infracţiuni sesizate. Ordonanţa nu arată faptele şi nici împrejurările faptelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Ordonanţa nereţinând corect faptele şi împrejurările, nu identifică corect făptuitorii. Despre probe ce să mai discutăm! Doar un exemplu, cred edificator: toţi învinuiţii şi toţi martorii declară exact acelaşi lucru, cu aceleaşi cuvinte, că “am refuzat să mă legitimez şi că am adoptat un comportament agresiv”, fapt infirmat de instanţa civilă care, în hotărârea adoptată arată cădin înregistrările depuse de intimată în susţinerea întâmpinării nu a rezultat că petentul ar fi săvârşit fapta de care a fost acuzat şi pentru care a fost sancţionat contravenţional” şi că “faţă de faptul că nu a fost probată vinovăţia contravenţională a petentului, instanţa constată că prezumţia de nevinovăţie a petentului nu a fost răsturnată, fiind chiar susţinută de înregistrările administrate de intimată, din care rezultă că petentul a avut un comportament liniştit, pacifist, total opus celui de care a fost acuzat”.

Procesele verbale de contravenţie invocate de jandarmi, au fost anulate de instanţădosar 30207/2012, sentinţa 4907/27.03.2013 şi sentinţa 17094/28.10.2013 în dosarul 30208, judecătoria sect. 2 -, şi prin urmare s-a dovedit că „faptele” invocate de jandarmi în proprie apărare nu sunt, de fapt, decât nişte acoperiri mincinoase ale multiplelor lor abuzuri.

Declaraţiile mincinoase ale jandarmilor dovedesc lipsa lor de conştiinţă, şi deci uşurinţa cu care pot comite orice infracţiune.

                Detaliind ordonanţa procurorului şi pe aceea a prim procurorului putem constata următoarele:

– se reţine din declaraţia învinuiţilor şi a martorilor faptul că eu ”am fost însoţit la secţie”, ceea ce presupune că eu aş fi mers de bună voie, în contradicţie flagrantă cu declaraţiile mele, iar domnii procurori nu au crezut că se cade, aşa cum prevede în mod expres Codul de procedură penală, să se procedeze la o confruntare;

– reţin în mod greşit domnii procurori că eu am tulburat ordinea publică ”conform proceselor verbale de contravenţie seria JO nr. 0399432”, atâta vreme cât procesul verbal în sine nu constituie mijloc de probă, ci doar o presupunere a unei fapte care trebuie dovedită (conform practicii CEDO), și acest proces verbal a fost anulat de instanța civilă;

– procesul verbal de care se face vorbire este făcut la ora 19.40 la faţa locului, şi nu la secţia de poliţie unde am fost însoţit – acest aspect important arată superficialitatea cu care procurorii tratează cauza, făcând afirmaţii şi trăgând concluzi despre altceva.

– nu se vorbeşte nimic despre procesele verbale seria JO nr. 0582373 şi seria JO nr 0407549, de asemenea abuzive, care au fost făcute la secţia de poliţie, atunci când eu am fost ridicat cu violenţă, în mod abuziv;

– mai constată domnul procuror că învinuiții au declarat că ”partea vătămată nu a prezentat urme de agresiuni”, ca şi când jandarmii ar fi făcut cercetări în acest sens sau ar fi abilitaţi sau capabili de astfel de concluzii; în ciuda faptului că, Codul de procedură penală spune explicit că, singure, declarațiile învinuiților nu constituie probă.

– mai reține procurorul de caz că învinuiții au negat aspectele reclamate: țin să subliniez faptul că învinuiților nu le-au fost aduse la cunoștință decât o mică parte din aspectele reclamate, după cum rezultă chiar din declarațiile învinuiților, contrar dispozițiilor Codului de procedură penală;

Apoi chiar prim procurorul confirmă, în răspunsul dat la plângerea jandarmilor contra ordonanței procurorului, că afirmația inculpaților-petenți cum că ”nu suntem vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina noastră” fără a oferi nici un detaliu, s-a constatat că nu este o motivare ci doar o alegație, la care nu se poate răspunde”. Reține deci procurorul șef că jandarmii nu oferă nici un detaliu în sprijinul lor, darămite o probă!

– singurele probe ale jandarmilor sunt, reține procurorul șef, declarațiile tuturor jandarmilor potrivit cărora ”nu am făcut altceva decât să executăm ordinele primite conform atribuțiilor conferite jandarmeriei prin Legea 550/2004, art. 19-53”; aceste declarații confirmă acuzațiile mele, că jandarmii au acționat la ordinul conducătorilor, acuzații făcute de mine prin simplă deducție logică, confirmate acum de declarațiile celor care au comis faptele.

Despre această probă prim procurorul precizează că ”practica judiciară este foarte clară și convingătoare, în sensul că ”invocarea executării ordinului superiorului” nu are efect juridic în măsura în care cel care execută ordinul a realizat faptul că, eventualul ordin a fost ilegal, și totuși l-au executat”. Se înțelege că invocarea ordinului superiorului are efect juridic în apărarea jandarmului ce-l invocă, dar numai în măsura în care nu a realizat că ordinul a fost ilegal. Domnul prim procuror nu elucidează totuşi dacă aceste condiţii au fost îndeplinite sau nu: a realizat jandarmul că ordinul a fost ilegal?

Cert este că toți jandarmii au declarat că au acționat în urma ordinului primit, care este un fapt. Cum suna acest ordin era rolul procurorului să descopere. Dacă jandarmii au realizat că ordinul superiorului a fost ilegal rămâne de stabilit, deși, din declarația lor reiese în mod clar că:

–          ori nu au realizat, și atunci invocarea în favoarea lor a acestui ordin este temeinică; însă, în această ipostază se pune problema instruirii deficitare a tuturor jandarmilor, ceea ce este greu de crezut,

–          ori au realizat, însă presiunile făcute de superiori au cântărit mai mult (presiuni care se datorează unor relații nelegale între niște cadre militare subordonate ierarhic unii altora), și i-au făcut să execute acest ordin. Către această variantă înclină totuși însăși declarația lor. Și în acest caz rămâne vina jandarmilor de a nu fi denunțat ulterior acest ordin ilegal, conform legilor și procedurilor – era obligatoriu un raport la superior, conform regulamentelor militare. Şi marea vină a şefilor care au dat ordine ilegale.

Menționez faptul că eu le-am atras atenția în mod repetat tuturor jandarmilor că ordinele ilegale trebuie raportate: în primă instanță se raportează superiorului imediat că ordinul încalcă procedurile legale; apoi, în cazul în care superiorul își menține ordinul, acesta se execută, dar imediat ce condițiile o permit se face un raport la comandant privind divergența de opinii.

Suntem în cazul unor abuzuri extrem de grave în însăși inima unei instituții publice, abuzuri pe care domnia voastră aveți obligația de a le clarifica. Aceste abuzuri ale șefilor jandarmeriei la comandă politică le-am incriminat eu în plângerea mea penală, abuzuri care au putut duce la încălcarea atât de gravă a atâtor drepturi și libertăți fundamentale.

–          mai menționează domnul procuror, în treacăt, că Jandarmeria ”a înaintat un suport optic ce conține înregistrări din 24 iulie 2012, însă nu s-au reținut imagini cu exercitarea  unor fapte de agresiune în dauna părții vătămate”.

Se cuvine a arăta, din capul locului, că nu am fost chemat să văd conținutul acestei probe esențiale, cum s-a întâmplat și cu declarațiile învinuiților și martorilor, astfel eu neputând să mă apăr corespunzător.

Totuși îmi închipui că, asemenea practici Jandarmeriei în toate cele 4 dosare civile în care au trimis imagini video referitoare la mine, Jandarmeria a trimis doar fragmente de înregistrări și nu înregistrările originale, așa cum prevede Codul de procedură penală.

Așadar Jandarmeria română, cu complicitatea procurorilor, încalcă flagrant prevederile legilor penale prin ascunderea de probe, o infracțiune nouă care se adaugă la cele de care este învinuită deja.

Se cuvine a aminti că prim procurorul nici măcar nu se pronunță asupra faptelor pe care le incriminez privind imposibilitatea formulării apărării pentru lipsa accesului la probe. De altfel domnul prim procuror nici nu amintește de cd-ul trimis de Jandarmerie, care a fost înapoiat acesteia deși era doar o copie.

– apreciază domnul procuror că ”având în vedere amploarea concretă, redusă a violenţelor exercitate asupra părţii vătămate, respectiv modul, condiţiile şi împrejurările concrete în care au acţionat învinuiţii …, apreciez că fapta nu realizează gradul de pericol social al unei infracţiuni”; despre aceste afirmaţii fac următoarele contestaţii:

  • amploarea concretă” este cuantificabilă de actele medicale, care spun clar că este vorba despre ”imobilizare 10-14 zile în atelă gipsată femuro-gambieră; Rp, AINS + Clexane” şi că ”restul leziunilor traumatice pot data din data de 24.07.2012, pentru acestea necesită 7-8 zile îngrijire medicală” – în total este vorba despre 17-23 zile, nemaipunând la socoteală faptul că, după ce am scos atela gipsată şi am făcut examenul RMN, din acesta rezultă:
    • Corn posterior al meniscului intern rupt, cu traiect de ruptură oblic de la suprafaţa capsulară la cea articulară inferioară
    • Ligament încrucişat anterior rupt, cu structura complet dezorgamizată contururi întrerupte şi semnal hiperintens
    • Ligament colateral lateral rupt, mult îngroşat, neregulat conturat, hiperintens, vizibil numai segmentar
    • Epansament lichidian retro şi suprapatelar

şi concluzionează:

  • Ruptură corn posterior – MI
  • Ruptură LIA
  • Ruptură LCL
  • Contuzie osoasă – condil femural medial

Aşadar amploarea concretă, înainte de finalizarea operaţiei de menisc şi de ligamente care este necesară încadrează fapta inculpaţilor (cei care au împlinit abuzul şi cei care l-au ordonat) la art. 182 sau 181, în funcţie de timpul de refacere după intervenţia chirurgicală. În cazul în care nu se apelează la operaţie, cazul meu, dr. Alin Popescu, coordonator medical FRR spune că ”Recuperarea
nechirurgicala (ruptură LCC) – leziunile minore se recuperează în 4-6 săptămâni, rupturile moderate în aproximativ 2 luni, iar rupturile severe necesita circa 3 luni pentru vindecare. Dacă simptomele persistă mai mult de 3 luni, bolnavul necesită intervenţie chirurgicală. Rupturile severe la nivelul LCL au tendinţa de a genera instabilitatea genunchiului şi de obicei nu răspund bine la tratamentul conservator”. La ruptura LIAKinetoterapia postoperatorie va debuta la câteva zile in cazul  intervenţiei chirurgicale, într-un centru specializat de kinetoterapie sau acasă sub supravegherea unui kinetoterapeut, cel puţin în primele 3-4 săptămâni. Recuperarea musculaturii membrulul afectat  necesită cel mai mult timp şi se va face treptat, o recuperare musculară putând să dureze până la şase luni”. Plus ruptura de menisc. Cu alte cuvinte, per total ne aflăm în mod cert în cazul infracțiunii prevăzute de art. 182.

  • Cât despre modul, condiţiile şi împrejurările concrete am arătat că procurorii nu ţin seama deloc de ele, deşi teoretic spun că trebuie avute în vedere: ne aflăm în cazul circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75, a, b, c1, Cod penal, plus celelalte determinate de împrejurările în care ne aflam, expuse deja – situația politică etc..

–          Superficialitatea, reaua credință și complicitatea procurorului și a prim procurorului rezultă și din modul în care tratează probele, deși acestea nu sunt prea multe.

Astfel, procurorul reține că ”din declarațiile martorilor a reieșit faptul că, în ziua de 24 iulie 2012, partea vătămată a fost însoțită, în absența oricărei agresiuni, din mun. București, str. Comănița nr. 9, sect. 2, la sediul Secției 6 Poliție București, deoarece a refuzat să se legitimeze în urma solicitărilor militarilor jandarmi”. Prim procurorul reține că, ”în cauză au fost identificați și audiați martorii – în număr de 7 (șapte) -, ”declarațiile acestora infirmând susținerile persoanei vătămate în privința actelor de agresiune, confirmându-se doar că, în ziua de 24 iulie 2012, partea vătămată a fost însoțită la sediul Secției 6 Poliție București, pe motivul refuzului de a prezenta un act de identitate și de a comunica datele de identificare”.

Toate aceste fapte reținute de domnii procurori fiind în completă opoziție cu declarațiile martorilor, care susțin la unison că în data respectivă au fost în cu totul altă locație, și că nu m-au văzut în data respectivă, majoritatea niciodată chiar.

Ce poate fi mai grav, și de o complicitate mai evidentă, decât ca un procuror, certificat de un prim procuror, să rețină fapte complet opuse decât cele declarate de martori ???????

– s-au cercetat învinuiţii (aşa cum s-a cercetat, ”de ochii lumii”) pentru infracţiunile prevăzute de art. 250, alin. 3 şi art. 189, alin 2 Cod penal; dacă cercetarea ar fi fost serioasă s-ar fi constatat că încadrarea învinuiţilor este cea prevăzută de art. 250, alin 3, 4 şi 5 şi art. 189, alin. 1, 2 şi 5.

Putem spune că avem de-a face cu un simulacru de cercetare penală menit doar să acopere nelegalităţile grave comise de instituţii publice prin funcţionari ai acestora. Se încearcă pe toate căile ascunderea adevărului, prin comiterea unor noi ilegalităţi, pe care dvs. aveţi obligaţia să le descoperiţi şi să le deferiţi instanţei competente.

Lipsa de profesionalism a procurorului de caz, sau mai grav, efectuarea cu rea credinţă a cercetărilor, precum şi cele 3 Ordonanţe în cauză, toate confirmate de prim procurorul PMTMB, toate infirmate deja de tribunalul militar, arată limpede, pe lângă incompetenţa şi corupţia de care dă dovadă procurorului în cauză, grave deficienţe de management, în cazul în care nu este o complicitate la mijloc, atât a PMTMB cât şi a parchetului în ansamblu.

Consider că prin acțiunile și inacțiunile procurorilor nu au fost respectate prevederile procedurale în cauză, și anume art. 1, 3, 4, 6, 62, 63, 65, 67, 69, 70, 86, 87, 177, 182, 200, 202 şi 203 Cod Procedură Penală, și prin aceasta au fost prejudiciate atât interesele mele cât și cele ale Parchetului Militar și ale statului de drept.

Pentru toate aceste considerente vă solicit să dispuneţi cercetarea celor sesizate, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 248^1 (abuzul în serviciu în formă calificată), art. 249 (neglijenţa în serviciu), art. 264 (favorizarea infractorului), art. 289 (falsul intelectual) Cod Penal.

În drept, îmi întemeiez prezenta plângere pe prevederile art. 221 și 222 Cod de procedură penală.

În dovedire, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe:

– proba cu martori;

– proba cu înscrisuri;

 

Să ne ajute Dumnezeu potrivit conştiinţei cu care ne facem datoria, fiecare acolo unde se află!

Aducându-ne aminte că unii dintre noi am depus un jurământ solemn în acest sens,

 

Vă mulțumesc,

                                                                                                                 Avrămuță Cezar Cătălin,

                                                                                                     Stegarul dac din Piața Universității

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s