Prima plângere penală pe care samuraiul dac o face lui dottore Ponta!

scuze dottore, am întârziat un pic în a-mi ţine promisiunea!

Eu, cetăţean român liber, de origine geto-dacă, declar că m-am săturat să trăiesc într-o ţară condusă printr-un sistem ticăloşit, în fruntea căruia stă infractorul băsescu – care are numeroase dosare penale, două deschise chiar de mine: pentru uzurpare de calităţi oficiale ca urmare a nefinalizării referendumului, urmată de întoarcerea abuzivă la Cotroceni – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/12/21/plangere-penala-impotriva-lui-base-membrilor-ccr-si-parlamentarilor-romani-pentru-ururparea-suveranitatii-poporului/ – şi pentru numirea activiştilor de partid PDL colonei ai armatei române – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/08/20/plangere-penala-impotriva-tradatorilor-basescu-si-gabriel-oprea/ – – şi acum dottore Ponta, ”micul Titulescu”, discipolul iluștrilor înaintași Ceaușescu-Iliescu-Năstase-Băsescu, care vrea să-i ia locul lui Băsescu în totalitate în fruntea sistemului. Vreau să trăiesc într-o ţară democratică cu adevărat, nu doar cu numele, într-un stat de drept în care orice încălcare a legii este pedepsită conform gravităţii acesteia, în care libera dezvoltare a personalităţii umane şi a conştiinţei să fie garantate în adevăr şi să nu mai fie îngrădită de teroarea sistemului.

Ori  exemplul ”găozarului” de la Cotroceni este profund nefast pentru dezvoltarea normală a sistemului democratic în România.  Noroc că maturizarea naturală a poporului există, şi ea se manifestă acum prin revolta din rândul magistraţilor care, deşi înăbuşită, nu mai are mult şi va cuprinde întreaga societate.

Asistăm acum la construirea un nou sistem politic, unor noi relaţii sociale. Societatea s-a maturizat tehnologic, dar a rămas în urmă cu dezvoltarea socială. Imensa dezvoltare tehnologică induce riscuri enorme la adresa vieţi însăşi pe pământ. Să ne imaginăm un nebun – un Hitler ori un Stalin – ajungând acum în fruntea unui stat ce deţine arme de distrugere în masă. Ce risc uriaş pentru societate, dar şi pentru viaţă, pentru omenire şi civilizaţie.

Ca atare avem nevoie de un nou sistem politic care să nu mai permită nebunilor accesul la putere. Avem nevoie de un sistem politic care să permită accesul la putere doar a oamenilor cu adevărat conştienţi, dedicaţi binelui general, dovedit prin faptele lăsate în urmă: ”după fructe cunoaştem un pom”. Avem nevoie la conducerea instituţiilor statului de oameni incoruptibili. (vezi A şasea cale – https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/01/a-sasea-cale/ )

Puterea judecătorească joacă un rol esenţial în această maturizare a societăţii, şi în această selecţie a elitei morale, prin sentinţele date, care au un profund rol educativ. Conştiinţa societăţii este dată de conştiinţa judecătorilor: în mod evident, şi ei fac parte din societate, nu provin de pe lună. Aşadar, sunt asemenea societăţii. Vom şti că o nouă societate e pe cale să se nască, atunci când justiţia devine onorabilă (vezi „Apelul stegarului dac către Judecătorii români – https://unsingurvot.wordpress.com/2013/12/30/apelul-stegarului-dac-catre-judecatorii-romani/ ).

și pt că pe 8.12.2013, în urma sosirii mele în Piața Universității unde numeroși jandarmi creaseră o atmosferă de teroare, legitimând abuziv cetățeni liberi aflați în piață, i-am promis lui dottorre Ponta că am să-l dau jos de unde Serviciile l-au cocoțat, am formulat următoarea plângere penală:

nr. 20292/19.12.2013 SUPC PÎCCJ

Domnule Procuror General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

         Subsemnatul, AVRAMUŢĂ CEZAR CĂTĂLIN, cunoscut ca ”un singur vot”, ”stegarul din Piața Universității” și ”stegarul dac, cetățean european,  domiciliat în stradă (mi-a fost executată silit prin abuz și fraudă, la comandă politică, ca urmarea a protestelor mele antibăsiste, locuința din Voluntari, str. Drumul Potcoavei, nr. 532, vila 2, judeţul Ilfov), fără forme legale în, identificat cu …, CNP …, tel. …, în calitate de parte vătămată, formulez prezenta:

PLÂNGERE PENALĂ

 

împotriva numitului Ponta Victor, prim ministru al României, Stroe Radu, ministrul afacerilor interne, Olaru Mircea, şeful Jandarmeriei române, precum și împotriva tuturor jandarmilor prezenţi la acţiunile din Piaţa Universităţii duminică 8.12.2013,

pentru săvârșirea în calitate de autor, instigator sau complice a următoarelor infracțiuni (consumate sau ca tentativă) prevăzute și pedepsite de Codul Penal: art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor), art. 247 (abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 249 (neglijenţa în serviciu),

şi vă rog ca, după analizarea întregului material probator ce va fi încuviinţat şi administrat în cursul cercetării pe care o veţi dispune, să începeţi urmărirea penală şi să îi trimiteţi în judecată prin rechizitoriu pe învinuiţi pentru comiterea infracţiunilor mai sus amintite şi a altora pe care le veţi descoperi în urma cercetărilor.

Conform Codului de procedură penală aveţi obligaţia să realizaţi scopului procesului penal şi anume „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, şi să contribuiţi ”la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.

Solicit astfel cercetarea abuzurile și nelegalitățile jandarmilor care au încălcat mai multe drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor liberi şi paşnici care în ziua de 8.12.2013 treceau sau stăteau prin Piaţa Universităţii, locaţia numită „la fântâni”, drepturi garantate de constituție şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte, şi anume: dreptul la opinie, dreptul la libertatea conștiinței, egalitatea în drepturi (nediscriminarea), dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la libertate individuală și siguranța persoanei, dreptul la liberă circulație, precum și libertatea de exprimare, dreptul la protest. Drepturi şi libertăţi fundamentale pe care se întemeiază statul de drept.

Mă constitui parte civilă şi solicit daune morale şi materiale pentru repararea prejudiciilor cauzate de abuzurile jandarmilor, în cuantum de un milion euro.

Solicit, de asemenea, publicarea pe situl oficial al jandarmeriei, pe timp de cel puţin un an, precum şi într-un ziar de circulaţie naţională a dispozitivului sentinţei, pentru a descuraja abuzul, care constituie o practică curentă a jandarmeriei, precum şi pentru a educa jandarmii şi funcţionarii publici în spiritul respectării legilor.

 

MOTIVE

 

            În fapt: În data de 8.12.2013, în jurul orelor 17.00, ajung şi eu în Piaţa Universităţii, „la fântâni”. Acolo ce să vezi: sute de jandarmi (mai mulţi chiar decât cetăţeni aflaţi în piaţă) care erau dispuşi în două cordoane aproximativ paralele cu bulevardul sau risipiţi în grupuri de 2-3 jandarmi printre cetăţenii din piaţa publică. Numeroşi cetăţeni erau legitimaţi abuziv, doar pentru faptul că se aflau acolo. Trecerea prin piaţă era oprită de cordoanele de jandarmi. Trecătorilor li se interzicea oprirea şi privitul şi erau somaţi ”să circule”.

Au fost încălcate de către jandarmi cu această ocazie numeroase dispoziţii exprese ale Legii 550/2004, şi anume: articolele 1, 2, 19, 27, alin 2, lit. b) și alin 4 și 5, 33, și mai ales art. 37.

Cetăţenilor liberi şi paşnici ai României li se interzicea cu brutalitate libera exprimare a multor drepturi şi libertăţi fundamentale chiar în locul unde cu 24 de ani în urmă s-a murit la propriu pentru ca noi să trăim liberi şi să beneficiem de aceste drepturi plătite cu sângele lor.

Pur şi simplu am fost consternat: nu mi-a venit să cred că, după ce am scăpat de Ceauşescu, după ce am scăpat de Iliescu şi aproape că am scăpat şi de Băsescu, să vină USL-ul ” la putere” şi să avem de-a face cu un astfel de tratament dictatorial împotriva căruia am protestat în piaţă mai bine de un an şi jumătate. Eram atât de indignat de ceea ce vedeam că m-am apucat să acuz cu putere aceste abuzuri aberante pe care Jandarmeria, la ordin direct al ministrului de interne şi al primului ministru, le făcea.

Am spus, printre altele, că aceste accese dictatoriale ale lui Ponta arată doar disperarea unui hoţ prins ”cu mâţa-n sac”, şi seamănă foarte tare cu reacţia furibundă a lui Băsescu după dezvăluirile din presă legate de achiziţia cu cântec a ”moşiei de la Nana”.

Ponta este disperat că, fiind ”pe cai mari”, având un viitor politic minunat în faţă, a fost prins pe picior greşit cu afacerea Roşia Montana şi acum cu gazele de şist, afaceri care riscă să-l scoată din politică. Şi asemenea lui Băse care nu s-a putut opri şi retrage la timp, şi lăcomia lui Ponta îl trădează şi-l va ”pune pe tuşă”. I-am promis de altfel lui Ponta, văzând aceste abuzuri, că Stegarul Dac îl va da jos pe ”micul Titulescu” de unde s-a cocoţat minţind cu neruşinare poporul că va face ”dreptate până la capăt. Se pare că poporul trebuie să facă această dreptate.

Nici pe vremea regimului băsescu, regim profund dictatorial (ţinând cont de familia europeană în care chipurile ne-am fi integrat), timp de aproape doi ani, din ianuarie 2012 până acum, nu s-a întâmplat ca nişte protestatari paşnici să fie intimidaţi şi abuzaţi în acest mod; şi vorbesc în cunoştinţă de cauză, eu fiind aproape zilnic în această perioadă în piaţă.

Ca reacţie la cele petrecute la Pungeşti, când de asemenea intervenţia jandarmilor a fost în multe ocazii nelegală şi abuzivă, Ponta a comasat numeroase forţe de jandarmerie în piaţă, de frică ca protestele să nu i-a amploare.

Am protestat în Piaţa Universităţii, în faţa Teatrului Naţional, strigând lozinci foarte dure împotriva lui Băsescu şi a PDL-ului, mai bine de un an şi jumătate, şi nici un jandarm nu ne-a legitimat sau intimidat, atâta vreme cât nişte cetăţeni paşnici îşi exprimau în mod liber opinia: nemulţumirea creată de dictatura băsescu. Din contră aş putea spune: când se infiltrau intruşi printre noi care încercau să deturneze protestul nostru, erau invitaţi politicos de jandarmi să plece. Jos pălăria în faţa acestui comportament civilizat şi democratic al Jandarmeriei Române.

Acum însă totul pare nereal: ne-am întors în urmă cu 24 de ani, la practicile totalitare. Când cineva nu este de acord cu tine, tu, prim ministru al României, ”îi pui botniţă” forţând instituţiile statului să comită numeroase infracţiuni. Toate aceste abuzuri, care la prima vedere par a fi mici, creează precedente periculoase ce devin practici instituţionale dar anticonstituţionale. Acesta este un atac masiv la adresa statului de drept, ce trebuie denunţat şi pedepsit ca atare.

Regimul pontist se dovedeşte a fi contaminat de practicile şi precedentele regimului băsist, bazându-se pe lipsa opoziţiei şi o aparentă lipsă de alternativă. Se pare că lipsa opoziţiei creează dictatură, dar mai ales lipsa conştiinţei civice creează condițiile dictaturii.

Ca să bagi pumnul în gură unor cetăţeni liberi, care-şi exprimă opinia în mod paşnic, doar pentru că aceştia îţi contestă acţiunile şi opinia înseamnă că eşti doar un dictator care nu acceptă să fie contrazis. E foarte grav. Şi ca să parafrazez pe ”şeful statului”: nu e bine dottorre, nu e bine; parcă noi te-am lăsat să ajungi prim ministru!”.

                        Totul porneşte de la sistemul ticăloşit, pe care populaţia nu-l mai acceptă. Acest sistem ticăloşit girează toată această clasă politică profund coruptă şi profund antinaţională. Acum el girează afacerea Roşia Montana şi cea cu gazele de şist, împotriva intereselor poporului. Dacă cel mai înalt for ştiinţific al României, Academia Română, se pronunţă clar împotriva proiectului de la Roşia Montană argumentând temeinic decizia şi arătând că acesta este nefast pentru mediul din România şi deci pentru viaţa din România, şi tu, prim ministrul ţării ”o ţi langa” cu ”interesul energetic al ţării” (sintagmă învăţată de la naşul infractor Oprea care stătea toată ziua cu ”interesul naţional în gură”, mergând până acolo încât a făcut o haită de penali – căci ce pot fi cei ce acceptă să participe la asta – colonei ai armatei române, spre ruşinea glorioasei istorii a acesteia), este evident interesul privat din spatele acestei susţineri. Asta nu-i nimic altceva decât corupţie, conform tuturor definiţiilor date corupţiei de organismele internaţionale – utilizarea poziţiei în folos propriu -, sistemul corupt având grijă să nu integreze aceste definiţii în dreptul nostru penal, din evidente motive.

            Eu, cetăţean român liber, de origine geto-dacă, declar că m-am săturat să trăiesc într-o ţară condusă printr-un sistem ticăloşit, în fruntea căruia stă infractorul Băsescu – care are numeroase dosare penale, două deschise chiar de mine: pentru uzurpare de calităţi oficiale ca urmare a nefinalizării referendumului, urmată de întoarcerea abuzivă la Cotroceni şi pentru numirea activiştilor de partid PDL colonei ai armatei române – şi acum dottorre Ponta, care vrea să-i ia locul lui Băsescu în totalitate în fruntea sistemului. Vreau să trăiesc într-o ţară democratică cu adevărat, nu doar cu numele, într-un stat de drept în care orice încălcare a legii este pedepsită conform gravităţii acesteia, în care libera dezvoltare a personalităţii umane şi a conştiinţei să fie garantate în adevăr şi să nu mai fie îngrădită de teroarea sistemului.

Ori  exemplul ”găozarului” de la Cotroceni este profund nefast pentru dezvoltarea normală a sistemului democratic în România.  Noroc că maturizarea naturală a poporului există, şi ea se manifestă acum prin revolta din rândul magistraţilor care, deşi înăbuşită, nu mai are mult şi va cuprinde întreaga societate.

Fidelitatea față de țară, respectarea Constituției și apărarea țării constituie singurele îndatoriri fundamentale ale fiecărui cetățean român, înscrise în Constituție (plus obligația de a plăti impozite ). În cazul membrilor guvernului și a militarilor aceste îndatoriri au un caracter sacru.

Ori dacă cei care sunt primii chemați să respecte și să împlinească Constituția o nesocotesc și o falsifică pe față, ce stat de drept mai construim noi?

Dar unde sunt profesioniștii dreptului din țară? Unde sunt procurorii care trebuie să se fi sesizat din oficiu asupra tuturor acestor încălcări atât de grave ale constituției? Pentru că, să fie foarte clar, cine tace în această chestiune vitală, esențială pentru democrație, pentru ordinea de drept și statul de drept în România, este complice. Fidelitatea față de țară, respectarea Constituției și apărarea țării sunt îndatoriri fundamentale ale tuturor cetățenilor români, inclusiv ale profesioniștilor în drept. În cazul acesta specific, o răspundere specială revine tuturor acestor profesioniști: ei activează în domeniu și ei singuri înțeleg foarte bine (sau ar trebui) ”despre ce e vorba”. Nu li se poate imputa aceasta, în aceiași măsură, țăranilor, muncitorilor și intelectualilor care activează în alte domenii. A se vedea articolul Instituțiile majore ale statului sunt complice la uzurparea statului de drept în România!” pentru detalii:

https://unsingurvot.wordpress.com/2013/03/19/institutiile-majore-ale-statului-sunt-complici-la-uzurparea-statului-de-drept-in-romania/

Lipsa de reacție a intelectualilor în aceste momente decisive ale luptei pentru instaurarea statului de drept, arată că, de fapt, aceștia nu au demnitate și conștiință; nu au moralitate.

Un popor fără moralitate este un popor infantil.

Intelectuali morali ai României, treziți-vă!

Apoi, unde sunt intelectualii români morali? Atunci când constituția este atât de grav abuzată, când ”statul de drept” este grav rănit, ei ”stau pe gânduri”? Nu-mi vine să cred!

Se spune uzual că ”oamenii morali” nu intră în politică, pentru că politica este o mare mizerie. Un argument care acum chiar nu ține (nu ține el nici în general; a avea opinii și a ți le exprima presupune demnitate și este politică). Acum nu este vorba de a ”intra în politică”. Nu. Acum este vorba de ”a-ți apăra ființa națională”, a apăra fundamentul democrației, votul liber exprimat, din care decurg drepturile și libertățile fundamentale. Oamenii morali care ”nu intervin” când o crimă e comisă sub ochii lor nu sunt decât complici. Complici la moartea democrației în România.

Și cum atitudinile luate în realitate sunt destul de palide, ajung la concluzia că, în țara noastră, sunt decât foarte puțini ”oameni morali” cu adevărat. Destul de trist.” – spuneam într-un articol din 7 martie, ”De ce nu iese lumea în stradă?”:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/03/07/de-ce-nu-iese-lumea-in-strada/

”O concluzie trasă de mine în martie, după 2 luni de stat în ”piață”. Această lipsă de reacție a societății civile în general, și în principal a elitei intelectualității morale, m-a făcut să trag această concluzie tristă: în țara noastră, sunt decât foarte puțini ”oameni morali” cu adevărat.

Țin să precizez că această elită intelectuală morală, care este ”de partea adevărului, a lui Dumnezeu”, se află în opoziție cu intelectualii egoiști, imorali, care se află ”de partea minciunii, a diavolului”.”

Totuși ”timpurile sunt aproape”, e vremea să ne trezim la realitatea destinului național. Și la realizarea destinului național suntem chemați să participăm cu toții, deopotrivă. De aceea am făcut un ”Apel către intelectualii moralihttps://unsingurvot.wordpress.com/2012/08/25/apel-catre-intelectualii-morali/

Nimic nu poate opri destinul României să se împlinească. Și, ca să parafrazăm un ilustru învățător ”destinul României se va împlinii, dar ferice de cei prin care se va împlini!”

”Românii trebuie să știe, dacă încă nu știu (politicienii cu siguranță habar n-au), că Dumnezeu poate transforma România într-o clipă dintr-un „sat fără câini” într-o gradină minunată, „gradina Maici Domnului”, așa cum îi este destinat”, spuneam în articolul din februarie – ”România trezește-te!”: https://unsingurvot.wordpress.com/2012/02/12/manifest/

Se pare că doar o acțiune fermă a justiției poate duce la refacerea ordinii de drept în România.

Legile politologiei arată indubitabil că bunăstarea poporului este direct proporțională cu aplicarea efectivă a democrației și a statului de drept, concepție susținută de zicala populară ”peștele de la cap se-mpute!”. Ori, cine este vinovatul principal al lipsei democrației și a statului de drept, dacă nu cel care este desemnat de Constituție a fi ”garantul Constituției”?

Cine a girat operațiunea ”colonelizarea” pdl-șoriceilor, prin care, în totalul dispreț pentru viețile și carierele militarilor români, numeroși activiști de partid PDL au devenit ”peste noapte” colonei ai armatei române, disprețuind memoria numeroșilor militari-martiri ai neamului? Unde era conducerea armatei care a acceptat aceast grav atentat la ordinea constituțională? Unde erau serviciile Secrete românești? (ca să fiu un pic malițios, unde erau serviciile secrete străine?). Unde era ”garantul constituției”? Nu cumva era ”înecat într-un ocean de wiski” și pierdut în ”disperarea după putere”?

Cine a girat politizarea instituțiilor statului, la cel mai înalt nivel, politizare care este cancerul unei democrații (fapt constatat deplin de români în această vara lui 2012, cu ocazia referendumului). Unde era ”garantul constituției”? Nu cumva era ”înecat într-un ocean de wiski” și pierdut în ”disperarea după putere”?

Oare nu este de plâns un individ care, deși ”șef al statului” aleargă disperat după putere? Ce altceva arată această goană nebună după putere decât lipsa de fapt a puterii? Argumentam în ianuarie la primele mele apariții televizate că suspendatul este impotent. Că nu are nici un pic de putere. Și aveam trei argumente:

–          Minciuna: cine minte nu are putere, pentru că doar cine nu are putere trebuie să mintă, cine are putere nu e cazul să mintă, nu are de ce, pentru că nu trebuie să de-a socoteală nimănui. În fapt este vorba de o putere interioară, pe care numai adevărul, dreptatea și iubirea pentru aproapele tău ți-o pot da. Când nu ai această putere, oricâtă putere exterioară, formală, ai avea, tu ești disperat că simți că de fapt nu ai putere.

–          Băutura: cine bea nu are putere, și în general, cine are vicii nu are putere, și trebuie să apeleze la droguri pentru a-și creea iluzia de putere. ”Drogul este soluția neputinței”, cum spunea soția mea.

–          Lipsa puterii reale: cum am argumentat în cazul minciunii, puterea reală este dată de adevăr, iluzia puterii este dată de titluri formale sau de droguri. Omul de caracter, omul care stăpânește/cunoaște virtutea, omul care ”își iubește aproapele”, omul care ”stă în adevăr” este singurul cu adevărat puternic, și nu are nevoie ca cineva să-i confirme puterea pe care propria conștiință i-o confirmă din plin.

Și deci, în cazul suspendatului, goana disperată după puterea exterioară dovedește deplin, pentru cel care cunoaște și a înțeles argumentația exspusă, că acesta ”nu are pic de caracter”. Cum ”un individ fără caracter” a ajuns să fie ”garantul Constituției”? Asta se datorează faptului că ”cine se aseamănă se adună”, și deci că ”în medie” acesta era nivelul conștienței poporului, la acel moment, sau că doar ”a fost o încercare (chalange)” pe care Dumnezeu a dat-o poporului pentru ”a scăpa de păcat” (Petru spune undeva: ”ferice de cel ce a suferit, că el a scăpat de păcat”).

De asemenea, în cazul ”intelectualilor” ”prostiți de suspendat” se dovedește că aceștia sunt incapabili de a sesiza ”sursa puterii” care este conștiința, caracterul, virtutea.

            Bineînțeles că poporul este ”vinovat”/responsabil pentru democrația pe care și-o formează, că societatea civilă poartă ”vina” pentru ”starea de fapt”, pentru că ea ”permite” aceste abuzuri prin atitudinea ei pasivă și lipsită de conștiință civică. Dar, totuși, când această conștiință civică ”se trezește” și ”ia atitudine” (cazul stegarului dac care sesizează numeroase abuzuri și ilegalități), justiția trebuie ”să fie pe fază”, să sesizeze schimbarea de atitudine, să rezoneze cu ”noua stare de conștiință” și s-o exprime prin înfăptuirea unei noi justiții, adecvate noii conștiințe apărute. Pentru că, în fapt, justiția este un etalon al conștiinței neamului, arată nivelul de dezvoltare al democrației unui popor.

Asistăm acum la construirea un nou sistem politic, unor noi relaţii sociale. Societatea s-a maturizat tehnologic, dar a rămas în urmă cu dezvoltarea socială. Imensa dezvoltare tehnologică induce riscuri enorme la adresa vieţi însăşi pe pământ. Să ne imaginăm un nebun – un Hitler ori un Stalin – ajungând acum în fruntea unui stat ce deţine arme de distrugere în masă. Ce risc uriaş pentru societate, dar şi pentru viaţă, pentru omenire şi civilizaţie.

Ca atare avem nevoie de un nou sistem politic care să nu mai permită nebunilor accesul la putere. Avem nevoie de un sistem politic care să permită accesul la putere doar a oamenilor cu adevărat conştienţi, dedicaţi binelui general, dovedit prin faptele lăsate în urmă: ”după fructe cunoaştem un pom”. Avem nevoie la conducerea instituţiilor statului de oameni incoruptibili.

Puterea judecătorească joacă un rol esenţial în această maturizare a societăţii, şi în această selecţie a elitei morale, prin sentinţele date, care au un profund rol educativ. Conştiinţa societăţii este dată de conştiinţa judecătorilor: în mod evident, şi ei fac parte din societate, nu provin de pe lună. Aşadar, sunt asemenea societăţii. Vom şti că o nouă societate e pe cale să se nască, atunci când justiţia devine onorabilă.

Aș mai aduce în discuție jurământul depus de prim ministrul României şi de ministrul afacerilor interne. Valoarea și însemnătatea pe care aleșii neamului o dau acestui jurământ de credință față de democrație și pentru certificarea faptului că ei sunt puşi acolo de popor pentru a-i sluji interesele, s-a văzut cu ocazia depunerii acestui jurământ în plenul parlamentului. În timpul acestei solemnități, în sală toată lumea mișuna și făcea te miri ce. Disprețul față de jurământ arată clar nivelul constiinței acestor aleși. Revenind la jurământul miniştrilor, este cutremurător să vezi distanța imensă dintre ”vorbă și faptă”, dintre jurământ și faptele lor:

“Jur să-mi dăruiesc toată puterea si priceperea pentru propăsirea spirituală si materială a poporului roman, să respect Constitutia si legile tării, să apăr democratia, drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritorială a Romaniei. Asa să-mi ajute Dumnezeu!“.

Așa să-mi ajute Dumnezeu! Așa cum? Așa cum au respectat și au apărat ei, prin Jandarmerie, constituția și democrația? Stegarul Dac zice atunci: ”da, exact la fel să-i ajute Dumnezeu! Așa cum a respectat și a apărat ei constituția, democrația și statul de drept, așa cum și-au dăruit ei toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român”.

Și cine dintre cei aleși de popor să-i slujească în vre-un fel, în oricare demnitate publică, și va mai face ca ei, ca ei să pățească! Și viitorul va arăta poporului ce-i așteaptă pe mincinoși!

Avem de-a face cu un conducător de țară care ”nu are nici un Dumnezeu, care minte cu gura mare toată ziua, bună ziua, ce învață poporul să facă, prin exemplul personal (care știm că reprezintă 99% din învățare), ceea ce faptele lui arată: să mintă și să nu aibă nici o frică de Dumnezeu. Ce este asta decât subminarea statului de drept, instigare la minciună și furt, și dispreț față de democrație și statul de drept?

”O broscuță mai merge, dar un porc e greu de înghițit” declara suspendatul în urmă cu câteva luni. Și totuși, el poate! Deși este atât de greu, suspendatul arată că nu e imposibil, pentru el, cel puțin. El poate! Și cred că o face cu plăcere. Nu pare a avea indigestie.

Să spui cu două minute în urmă că ”trebuie să fi nebun ca să faci X” și acum tu chiar să faci X, înseamnă că ești complet inconștient, complet nebun, că ești chiar dincolo de nebunie. Înseamnă că efectiv nu ști și nu înțelegi ce vorbești, că ”vorbește gura fără tine”.

Să-ți pui odrasla analfabetă să reprezinte românii în parlamentul european, ce este altceva decât instigare la nepotism și politizare a instituțiilor statului, tu care ai jurat să aperi Constituția, democrația și statul de drept. Ce exemplu și educație faci tu poporului? Nu este asta, conform spiritului Constituției, un atac extrem de periculos la statul de drept, o bombă cu efect întârziat crearea unei adevărate democrații în România?

Să folosești, din poziția în care te aflii, cuvinte jignitoare de tipul ”țigancă împuțită”, ”găozar”, etc., nu înseamnă decât instigare la discriminare. Să spui ”i-am ciuruit” cu referire la exercitarea suveranității poporului prin vot, arată o lipsă totală a înțelegerii prevederilor constituțoinale  care spun la art. 8 că ”pluralismul este o condiție și garanție a democrației constituționale” și că ”partidele politice … contribuie la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor”.

Oricare dintre minciunile ”infractorului de la Cotroceni,”care sunt reluate obsesiv în media, constituie argumente arhisuficiente pentru o demisie a acestuia din poziția în care stă prin uzurpare de calități oficiale.

Să fie conștient de asta, el și susținătorii lui din afara țării (Merkel și Barosso, induși în eroare de suspendat, asemenea multor români) și să-și dea demisia. Își vor asigura astfel circumstanțe atenuante. Mai ales Merkel și Barosso să-l determine să demisioneze pentru a nu-și agrava pozițiile în țările lor din cauza ”infractorului de la Cotroceni”.

Iar acum prim ministru Ponta nu face decât să continue practicile brevetate de ”șeuli statului”.

Apreciez că au fost încălcate cu o brutalitate demnă de o dictatură, normală în comunism și nu în societatea democratică pe care încercăm să o construim, mai multe drepturi şi libertăţi fundamentale, garantate de constituție şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte, şi anume: dreptul la opinie, dreptul la libertatea conștiinței, egalitatea în drepturi (nediscriminarea), dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la libertate individuală și siguranța persoanei, dreptul la liberă circulație, precum și libertatea de exprimare, şi mai ales demnitatea noastră de români

Pentru a argumenta, citez din Constituţia României:

“ARTICOLUL 1: Statul român

(3) România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

ARTICOLUL 2. Suveranitatea

(1)                             Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum.

(2)                             Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 8. Pluralismul și partidele politice

(1) Pluralismul in societatea romanească este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.

(2) Partidele politice se constituie si isi desfăsoară activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetătenilor, respectand suveranitatea natională, integritatea teritorială, ordinea de drept si principiile democratiei.

ARTICOLUL 16. Egalitatea în drepturi

(1) Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

ARTICOLUL 20: Tratatele internationale privind drepturile omului

(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

ARTICOLUL 22: Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica

(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

ARTICOLUL 23: Libertatea individuala

(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.

(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege.

ARTICOLUL 25: Libera circulatie

(1) Dreptul la libera circulatie, în tara si în strainatate, este garantat.

ARTICOLUL 26: Viata intima, familiala si privata

(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea însasi, daca nu încalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

ARTICOLUL 29: Libertatea constiintei

(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta si de respect reciproc.

ARTICOLUL 30: Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura  nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

ARTICOLUL 54: Fidelitatea fata de tara

(1) Fidelitatea fata de tara este sacra.

(2) Cetatenii carora le sunt încredintate functii publice, precum si militarii, raspund de îndeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, în acest scop, vor depune juramântul cerut de lege.”

ARTICOLUL 55 Apărarea tării

(1)     Cetătenii au dreptul si obligatia să apere Romania.

ARTICOLUL 80  Rolul Presedintelui

(2) Presedintele Romaniei veghează la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritătilor publice. In acest scop, Presedintele exercită functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

            Solicit să dispuneţi cercetarea celor sesizate, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor), art. 247 (abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 249 (neglijenţa în serviciu), Cod penal.

În drept, îmi întemeiez prezenta plângere pe prevederile art. 221 și 222 Cod de procedură penală.

În dovedire, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe:

– proba cu martori;

– proba cu înscrisuri;

– proba cu înregistrări video.

În ce mă privește, apărarea interesului public fiind atributul fiecărui cetățean, interesul meu este prezent și necesar pentru formularea plângerii penale de față.

Față de cele de mai sus, vă rog să dispuneți măsurile legale ce se impun.

 

Cu încredere în Adevăr şi respect pentru instituţiile statului de drept,

                                                                    Avrămuță Cezar Cătălin,

                                                                            Stegarul dac din Piața Universității

Lasă un comentariu