A sosit timpul ca Jandarmeria ca instituțiile statului să se trezească!
A sosit timpul ca Justiția să se trezească!
A sosit timpul ca Jandarmeria să se trezească!
Instituțiile statului trebuie să înțeleagă că ele slujesc cetățenii!
Așadar trebuie să țină cont de opiniile lor!
Cetățenii cer demisia Liviei Stanciu!
Cetățenii cer acum demisia CSM!
Domnule Președinte,
Subsemnatul, AVRAMUŢĂ CEZAR CĂTĂLIN, cunoscut ca ”un singur vot”, ”stegarul din Piața Universității”, ”stegarul dac” și ”samuraiul dac”, cetățean european, domiciliat în stradă (mi-a fost executată silit prin abuz și fraudă, la comandă politică, ca urmarea a protestelor mele antibăsiste, locuința din Voluntari, str. Drumul Potcoavei, nr. 532, vila 2, judeţul Ilfov), fără forme legale în comuna …………, identificat cu CI seria ….. nr. ……….., CNP ……………….., în calitate de petent, formulez prezenta:
Plângere
împotriva Ministerului de Interne – Jandarmeria Română, DGJMB, UM 0575/D, cu sediul în str. șos. Linia de centură, fost Măgurele nr. 1, sect. 5, Bucureşti, și vă solicit:
- Să dispuneți anularea procesului verbal seria JO nr. 0870877/02.06.2015 emis de DGJMB și în consecință să mă exonerați de plata amenzii de 700 lei care mi-a fost aplicată prin acesta
- Să constatați că jandarmii au acționat abuziv, încălcându-mi grav drepturile și libertățile fundamentale prin acțiunile comise împotriva mea în timpul protestului spontan care a avut loc în 02.06.2015 în fața CSM
- Să dispuneți obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 1.000.000 ron pentru repararea prejudiciului de imagine creat
- Să dispuneți obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motive
Motivele pe larg le voi expune într-o completare ulterioară, pe care o voi depune înaintea primului termen de judecată.
Acum, pe scurt, expun următoarele:
În data de 02.06.2015, orele 11.00, am ajuns la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, unde era în desfășurare ședința CSM. Veneam, împreună cu un grup de aprox. 15 cetățeni liberi ai României, de la sediu DNA unde, timp de mai bine de o oră ne exprimasem opiniile, mai ales la adresa Codruței Kioveși, dar și la adresa activității parchetelor în general, prin scandări energice. Beneficiam și de aportul unei portavoci. Erau prezente numeroase care de reportaj ale televiziunilor naționale.
Ajunși în fața sediului CSM, în afara parcării, pe trotuar, concetățenii mei își expun public opiniile la adresa unor importante persoane publice, inclusiv față de unii membrii ai CSM. Îi ”cunoșteam” pe toți încă din ianuarie 2012, cu ocazia manifestațiilor din Piața Universității împotriva regimului băsist. Cu toții strigam sloganuri cunoscute de noi din timpul multor astfel de acțiuni realizate în fața a diferite instituții publice: CSM, Parchet general, DNA, Parlament, ÎCCJ, Cotroceni.
Eu m-am exprimat separat, la circa 10-12 m de grup, tocmai pentru ca jandarmii să nu mă considere ca făcând parte din grup, să mă asimileze grupului, iar în cazul în care grupul face fapte ilegale să fiu răspunzător și eu. Totuși uneori veneam lângă grup și scandam împreună cu acesta. Altfel, majoritatea timpului, stăteam separat, fluturând steagul și nescandând nimic, așa cum rezultă din imaginile filmate de jandarmi și de televiziuni.
După aproximativ o oră, când se apropia finalul sedinței CSM, jandarmii solicită cetățenilor care își exprimau liber opiniile actele de identitate și apoi îi somează să părăsească zona! Ambele acțiuni profund abuzive.
Mulți dintre cetățeni au fost intimidați de acțiunile în forță ale jandarmilor, unii și-au dat actele și cei mai mulți au plecat.
Văzând asemenea abuzuri grosolane, de față cu numeroase televiziuni, în fața instituției garantă a libertății justiției, asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor acestei țări care au curajul să-și spună deschis opinia, de către însăși instituția menită să ne protejeze aceste drepturi și să ne faciliteze exprimarea lor, n-am mai răbdat și am considerat că e de datoria mea să semnalez derapajele de la legalitate și să apăr astfel statul de drept.
Atunci, într-un gest semnificativ, am urcat pe clădirea CSM, fluturând imensul meu steag tricolor. De acolo am atras atenția asupra trădării justiție de către însăși CSM. Șefa ÎCCJ folosește abuziv instituții fundamentale ale statului în folos personal, iar CSM-ul o apără! Cazul Rarinca este, după lovitura de stat dată de CCR cu ocazia referendumului de demitere a președintelui din 2012, cea mai gravă siluire publică a Constituției.
Am strigat de pe clădirea CSM ”dreptate pentru Rarinca” și ”demisia Liviei Stanciu – o rușine pe obrajul justiției”.
Când am considerat că ”cine are urechi să audă” a auzit, am coborât și am mers în audiență la vicepreședintele CSM, în urma repetatelor solicitări ale jandarmilor: o confirmare a justeței actului meu. Acesta, foarte cooperant, m-a ajutat să formulez o plângere către plenul CSM în care să semnalez principalele revendicări.
La ieșire jandarmii, pentru a justifica și ei că n-aș fi acționat conform legii, m-au sancționat contravențional. Înainte însă, au vrut să mă ducă cu forța la secția de poliție – intimidare și amenințare, de față cu numeroase televiziuni! Ce se întâmpla dacă televiziunile nu erau de față? Exact ce s-a întâmplat când televiziunile nu au fost de față, câteva zile mai târziu, când m-am dat singur jos de pe Casa Radio: mă duceau ”la nebuni”. Și atunci însă au fost doi martori, doi foarte cunoscuți prieteni. Dar dacă nu era nimeni de față, doar eu și jandarmii? Amintesc, fapt relevant, că exact acum doi ani, în iunie 2012, de față cu 7-8 televiziuni mi-a fost rupt ghenunchiul de către jandarmi pentru simplul fapt că m-am dat jos din mașină pe un trotuar aflat în apropierea sediului de campanie al președintelui suspendat la acea oră.
Abuzurile trebuie să înceteze! Instituțiile trebuie să-și facă treaba conform Constituției, și în primul rând Justiția trebuie să sancționeze gravele derapaje ale puterii executive.
–
Câteva cuvinte despre procesul verbal în sine. Acesta pretinde că aș fi săvârșit următoarele:
”Susnumitul a particiat la o adunare publică nedeclarată la adresa susmenționată, refuzând la solicitarea forțelor de jandarmi, refuzând să părăsească zona și să înceteze activitatea, după care, urcânduse pe platforma intrării în sediul CSM a proferat expresii jignitoare la adresa unor lucrători din cadrul justiției, fapt care a provocat indignarea acestora și lezarea demnității și imaginii instituției CSM.
Faptele săvârșite sunt prevăzute de
- 26, pct. d, legea 60/1991 rep. și sancționată de art. 26 alin 2, legea 60/1991 rep
- 2, pct 1, din legea 61/1991 și sancționată de art.3, lit b, legea 61/1991.”
Am consemnat la mențiuni: ”contest adevărul afirmațiilor de mai sus”.
–
Exprimarea opiniei este liberă și nu necesită autorizare. În fapt ea este autorizată de Constituție și de CEDO. Denumirea generalizată de protest a oricărei manifestări libere a convingerilor, opiniilor, conștiinței în general, este o încercare absurdă a multor reprezentanți ai instituțiilor statului care nu înțeleg esența Legii, a Constituției: drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului. Esența statului nu-i nimic altceva decât voința cetățenilor de a se organiza astfel încât fiecăruia să îi fie mai ușor să se exprime liber!
Cum excepțional a spus Învățătorul: ”legea este făcută pentru om, și nu omul pentru lege”!
Adunările publice, de asemenea, nu trebuiesc autorizate. Ele trebuiesc, eventual, declarate. În condiții în care aceste adunări interferează cu libertatea altor cetățeni și trebuiesc armonizate interesele contrare.
Legea 60/1991 stabilește cadrul legal de organizare și desfășurare a adunărilor publice. Ea prevede chiar la art. 1 că ”Libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi orice alte întruniri şi de a participa la acestea este garantată prin lege. Asemenea activităţi se pot realiza numai paşnic şi fără nici un fel de arme”.
Ca orice lege, ea este o încercare de armonizare a relațiilor între cetățeni care se nasc cu ocazia specială a unor adunări publice. Cu cât adunările publice sunt mai mari, cu atât măsurile organizatorice trebuie să fie mai atente și instituțiile statului trebuie să aibă grijă ca libera manifestare a voinței și consțiinței ”adunaților” să nu împieteze, pe cât posibil, asupra voinței și consțiinței ”neadunaților”.
Ori, în mod evident, când ”adunații” sunt câțiva, este absurdă nevoia de organizare și de declarare. De altfel legea prevede expres la art. 3 adunările publice care nu trebuiesc delarate. Adunarea din fața CSM se încadrează la acest articol. Cu atât mai mult protestele spontane nu pot fi declarate în prealabil cu câteva zile, fiind absurd! Poate doar în cazuri de … clarviziune. Ființa este vie, spontană. Cu cât mai vie, cu atât mai spontană și mai liberă. Și manifestările unei astfel de ființe vi sunt foarte mult dependente de context. Ea reacționează sau acționează contextual. Ființele ”moarte” acționează din minte, conform șabloanelor, conform ideilor preconcepute, etc.
Protestele pașnice sunt expresia legitimă ale libertăților fundamentale, care reprezintă, conform Constituției și CEDO, baza statului de drept. Ele nu împietează cu nimic drepturile și libertățile celorlalți cetățeni de a-și exprima eventual opinia, inclusiv dezacordul față de convingerile exprimate la ”protest”. Dimpotrivă, ele generează și stimulează dezbaterile de idei care conduc la cristalizarea conștiinței sociale.
Tenta pe care autoritățile încearcă să o dea ”protestelor” (inclusiv prin denumirea de ”protestatari” a cetățenilor reuniți într-un spațiu oarecare) ține de reminiscențele unui stat totalitar. ”Protestatarul” este tocmai inversul aceea ce autoritățile încearcă să acrediteze. Autoritățile tind să omogenizeze ”protestele” ca fiind același lucru. Ori exact ca și persoanele, sunt unele care se încadrează prin acțiunile lor în normele legale iar altele care, prin unele acțiuni, nu. Așadar există ”proteste” legale, dar și ”proteste” ilegale. Cele legale sunt cele care se desfășoară pașnic și fără arme. ”Protestele” violente sunt ilegale. Primele sunt manifestări profund civice, manifestări publice ale opiniilor critice, ale conștiinței civice, apărate de Constituție, și sunt profund benefice societății. Datorită lor societatea a ajuns aici, și este ce este azi. Celelalte sunt manifestări violente, de cele mai multe ori incoștiente, și sunt pedepsite de lege.
Pentru că ce este omul? Omul este conștiința sa! O spun toți marii înțelepți ai lumii, dar și filozofii mai înaintați în cunoaștere. O înțeleg însă numai ”cei care au ochi să vadă și urechi care să audă”; doar ”cei cu inima deschisă”. Cei care nu sunt ”morți vii”, asemenea politrucilor și multor numiți în înalte demnități de stat, cărora ”nu le pasă”, pentru că ”au imina împietrită”.
–
Fapta de a mă urca pe copertina CSM-ului este o certitudine! Însă despre împrejurările, atât fizice cât și psihice, în care aceasta s-a petrecut nu spune nimic procesul verbal și nici reprezentanții jandarmeriei.
În primul rând această acțiune a mea a fost determinată de abuzurile jandarmilor, care din păcate au devenit o practică, ceea ce dovedește că însăși conducerea jandarmeriei este incapabilă de a înțelege gravitatea situației.
Să legitimezi cetățeni pașnici care își exprimă opiniile în fața unei instituții vitale a oricărei democrații este un act de o gravitate extremă. Să îi somezi să părăsească zona este un abuz și mai grav. Să faci asta în fața multor televiziuni care priveau fără să priceapă ce se întâmplă este de necomentat.
În primul rând, au fost legitimați doar unii cetățeni, cei mai ”necunoscători” ai legii. Câțiva, deși li s-a cerut legitimarea au refuzat categoric. Apoi a venit somația să se părăsească zona. Mulți au plecat, dar tot au mai rămas câțiva. În cele din urmă nu am mai rămas decât eu și încă un cetățean cu un steag mare (și acel steag îmi aparține). Însăși faptul că mie nici măcar nu mi s-a cerut legitimarea, darămi-te să părăsesc zona este o dovadă clară că jandarmii știau că acționează abuziv asupra celorlalți cetățeni.
Trebuia să semnalizez cumva aceste foarte grave abuzuri. Consider că mă aflam în legitimă apărare. Așa că mi-am luat inima-n dinți și am urcat pe copertina din fața CSM și apoi mai sus. Acolo am vorbit despre motivele pentru care am făcut acest gest.
Împrejurarea de fond este însă ceea ce numim ”cazul Rarinca”. Cu o atitudine demnă de Caterina de Medici, ”doamna”președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție folosește instituții din justiție în interes personal. Și deși presa semnalează în detaliu gravele abuzuri comise și opinia publică se inflamează, cu mult sânge rece și un calm diabolic ”a la băsescu”, ”doamna” vine la CSM și continuă lezarea imaginii justiției și a statului de drept.
Mai grav este însă faptul că CSM-ul în întregul său, garantul independenței justiției, girează această atitudine. Acesta este un atac cumplit la adresa justiției. Detali în articolul meu din 2013 ”instituțiile majore ale statului sunt complice la uzurparea statului de drept în România” – https://unsingurvot.wordpress.com/2013/03/19/institutiile-majore-ale-statului-sunt-complici-la-uzurparea-statului-de-drept-in-romania/
În aceste împrejurări cred că devine limpede atitudinea mea.
–
În procesul verbal atacat se precizează că ”… urcânduse pe platforma intrării în sediul CSM a proferat expresii jignitoare la adresa unor lucrători din cadrul justiției, fapt care a provocat indignarea acestora și lezarea demnității și imaginii instituției CSM”.
Față de aceasta spun următoarele:
Ca să lezez demnitatea CSM, trebuie ca să existe așa ceva. Eu nu am auzit ca instituțiile să aibă demnitate. Dacă se referă, prin extenso de la demnitatea unor membrii CSM, s-ar putea înțelege, deși destul de confuz. Însă, în cazul acesta ar trebui să vorbim despre demnitatea președintei ÎCCJ, pentru că, în special despre ea este vorba. Care, în opinia mea, și a multor cetățeni, dar, mai important, în opinia multor judecători și avocați de marcă, care s-au pronunțat, atât cât le permite legea, asupra acestei chestiuni, nu prea există … Altfel președinta și-ar fi dat demisia demult.
Cât privește imaginea CSM, aceasta este dată de activitatea și acțiunile CSM și nu de percepția și acțiunile unor cetățeni, liberi încă, ai acestei țări. (O mențiune specială merită episodul încă nefinalizat cu încercarea autorităților statului ticăloșit de a mă reduce la tăcere, prin internarea nevoluntară ”la nebuni”. Încercare nereușită, încă, numai datorită opiniei publice și televiziunilor care au luat atitudine și s-au solidarizat cu mine. Acest episod face parte din împrejurările faptei petrecute la CSM, și arată o acțiune coerentă și concertată a autorităților statului ticăloșit împotriva mea).
Arăt că expresiile folosite nu au fost nici măcar atât de grave pe cât cele folosite de cetățenii care cu câteva clipe mai înainte își exprimau opiniile față de unele persoane publice din justiție și activitatea acestora. Ori aceștia nu au primit nici o sancțiune. Și asta arată abuzul comis împotriva mea.
De asemenea, rămâne de văzut care sunt expresiile jignitoare și nici cei care au fost indignați și modalitatea lor de sesizare a Jandarmeriei asupra acestei lezări.
–
Arăt că jandarmilor le-a luat aproape o oră pentru a întocmi respectivul proces verbal, după ce în prealabil, așa cum reiese și din înregistrări, voiau să mă ducă cu forța la o secție de poliție pentru … a-mi întocmi acest proces verbal!
–
Față de imaginea creată în public despre mine ca urmare a acestor fapte voi vorbi în motivarea mai largă pe care o voi face. Însă arăt că toate articolele apărute după aceste evenimente lasă impresia că am făcut ceva ilegal, deoarece am fost sancționat. Până la rămânerea definitivă a unei sentințe care să statueze opinia magistraților, bazată exclusiv pe lege, cu privire la vinovăția mea, opinia publică rămâne cu ideea că Avrămuță a fost amendat cu 700 lei, așadar a făcut o gravă faptă antisocială. Așa ceva este de neacceptat într-un stat care se pretinde de drept. Prejudiciul de imagine adus mie prin această sancțiune trebuie reparat, conform reglementărilor legale.
Rămâne să aduc în cursul procesului toate argumentele relevante în opinia mea față de acest aspect.
–
În aceste condiții, pretinsa participare la o adunare publică neautorizată nu este conformă cu realitatea, și drept urmare este nulă de drept.
La fel și în ceea ce privește pretinsa proferare de expresii jignitoare la adresa unor lucrători din cadrul justiției, fapt care ar fi provocat indignarea acestora și lezarea demnității și imaginii instituției CSM.
Concluzionând, consider că, din toate punctele de vedere, acțiunea jandarmilor a fost una nelegală, abuzivă, de intimidare și de îngrădire a drepturilor și libertățile fundamentale garantate de Constituție, de CEDO. Drepturi pe care jandarmeria ar trebui să mi le protejeze. Situația este agravată de faptul că totul s-a petrecut în fața a numeroase televiziuni. Ne putem închipui cu ușurință ce atitudine ar fi avut jandarmii dacă presa nu ar fi fost prezentă.
Drept urmare vă solicit admiterea prezentei cereri, și
- Să dispuneți anularea procesului verbal seria JO nr. 0870877/02.06.2015 emis de DGJMB și în consecință să mă exonerați de plata amenzii de 700 lei care mi-a fost aplicată prin acesta
- Să constatați că jandarmii au acționat abuziv, încălcându-mi grav drepturile și libertățile fundamentale prin acțiunile comise împotriva mea în timpul protestului spontan care a avut loc în 02.06.2015 în fața CSM
- Să dispuneți obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 1.000.000 ron pentru repararea prejudiciului de imagine creat
- Să dispuneți obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dovedi cele susținute vă solicit acceptarea probei cu înscrisuri, probei cu martori, probei cu înregistrări audio-video de la Jandarmerie și de la televiziunile prezente.
Cu încredere în adevăr și dreptate,
Cu speranța că justiția română în întregul său va devenii justă,
Vă mulțumesc,
Avrămuța Cezar Cătălin,
Stegarul și samuraiul dac
un singur vot - stegarul dac - samuraiul dac 