Se întâmpla prin vara lui 2012 …
–
”Ieri și alaltăieri am fost toată ziua la târgul de carte Bookfest de la Romexpo, unde am fluturat steagul câteva ore bune. A fost o experiență interesantă. Mulți dintre vizitatorii târgului s-au oprit și au intrat în vorbă cu mine, mulți dintre copii, și nu numai, au vrut să facă fotografii cu steagul. Mulți m-au felicitat pentru inițiativă.
Au fost însă mulți care mă întrebau care este mesajul pe care vreau să-l transmit prin demersul meu.
Și eu le-am explicat că le spun oamenilor, în felul meu, cât de tare mă bucur că sunt român, că aparțin acestui popor atât de special, pentru mine atât de profund, atât de ”aproape de Dumnezeu”. Și târgul de carte, și mulțimea mare de vizitatori, este pentru mine un eveniment deosebit, o sărbătoare a spiritului și o dovadă a dorinței interioare de cunoaștere a românilor.
Și pentru că, de atâta vreme flutur steagul României, am început și să formulez un mesaj sintetic al demersului meu exterior. ”Reîntoarcerea la adevăr” l-am numit. Și anume, ca noi să nu mai mințim toată ziua și să spunem cât mai des adevărul.
Atunci am început să dezvolt puțin tema și să le spun oamenilor care mă întrebau ”ce vreu să spun”, ”de ce fac asta”, ”care e mesajul”, că ”să nu mai spunem minciuni toată ziua” este un demers infinit de greu, dar și infinit de ușor. Este ușor pentru că starea noastră naturală, esența noastră este adevărul, și foarte dificil pentru că, cu fiecare adevăr spus egoul nostru moare câte puțin.
Când nici o minciună nu mai iese din gura sau mintea noastră atunci egoul a murit de tot. Și bineînțeles că rămâne doar Cristos, fiul lui Dumnezeu.
Înseamnă întâi să fim sinceri cu noi și apoi cu ceilalți. Și oricine și-a pus problema sau a încercat știe cât de greu este. O să dezvolt tema într-un articol dedicat.
Dar au fost și câțiva care m-au întrebat cine mă plătește. Dincolo de faptul că ar fi fost ridicol să le răspund, naturalețea cu care m-au întrebat arăta vădit că ei nu pot concepe ”să faci ceva pentru care să nu fi plătit”. Cei drept, au fost doar două sau trei cazuri (care au avut curajul-obrăznicie să mă întrebe), dar din ianuarie și până acum sau strâns zeci de astfel de întrebări-comentarii. Cu siguranță că de gândit au făcut-o mai mulți. Acestora le-am spus că, faptul că ei nu pot concepe să faci ceva ”fără să te plătească nimeni” arată cine sunt ei, cu exactitate. Și celor care ascultau replicile am încercat să explic de ce ”când faci ceva pentru bani” nu este prea valoros (în general face exact câți bani primești). Când faci ceva ”pentru care ești plătit” nu are mare valoare. Lucrurile valoroase cu adevărat nu pot fi plătite, pentru că sunt inestimabile. Iubirea nu are preț.
Ce s-ar întâmpla dacă ne-am ajuta copiii sau părinții pentru bani? De fapt și ”când ne facem datoria” față de copii sau părinți, nu are prea mare valoare. Când doar ne facem datoria, ne-am primit deja răsplata.
Căci cine face ceva ”fără să te plătească nimeni”, știe probabil și simte că răsplata este infinit mai mare decât câțiva bănuți.
Eu de altfel am spus de la început, deschis și direct, că mă plătește Dumnezeu.
Unii au înțeles!”
un singur vot - stegarul dac - samuraiul dac 