După mai bine de un an şi jumătate şi numeroase adrese din partea mea, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dă în sfârşit o ordonanţă de casare, pe care vă invit să o consultaţi aici: Ordonanta 782/P/2012 PICCJ – coloneii

Plângerea mea iniţială împotriva multor infractori din instituţiile cheie în domeniul apărării ţării, şi în special contra ”generalului izmene”, cum este cunoscut Gabriel Oprea, şi a preşedintelui prim infractor al ţării o găsiţi aici: https://unsingurvot.wordpress.com/2012/08/20/plangere-penala-impotriva-tradatorilor-basescu-si-gabriel-oprea/

Se strânge laţul în jurul capilor sistemului ticăloşit, şi samuraiul dac este în prima linie.

Va veni curând momentul când un judecător român va avea curajul să apere adevărul şi să dea o sentinţă corectă.

               Ce-o să facă sistemul ticăloşit când capii săi vor fi ”decapitaţi”?

Nu e greu de anticipat: vor face pe ei de frică!

               Le-a sunat ceasul!

               S-au înşelat crezând că Dumnezeu doarme!

deja dosarul este pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție: http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000290513&pg=1&cauta=

iată aici și replica mea :

Plangere împ. ordonantei 782 din 21.02.2014

iată și Ordoananța procurorului șef de secție de la PÎCCJ-SUPC:

Ord 782 a proc sef PICCJ SUPC din 31.03.2014

iar aici Plângerea împotriva ambelor ordonanțe la Înalta Curte de Casație și Justiție:

Plangere împ. ordonantelor 782 a proc și proc sef de sectie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Secţia Penală

https://unsingurvot.wordpress.com/2014/03/24/dosarul-coloneilor-intra-intr-o-noua-faza/

 

 

 

DOMNULE PREŞEDINTE,

 

         Subsemnatul, AVRAMUŢĂ CEZAR CĂTĂLIN, cunoscut ca ”un singur vot”, ”stegarul din Piața Universității”, ”stegarul dac” și ”samuraiul dac, cetățean european,domiciliat în stradă (mi-a fost executată silit prin abuz și fraudă, la comandă politică, ca urmarea a protestelor mele antibăsiste, locuința din Voluntari, str. Drumul Potcoavei, nr. 532, vila 2, judeţul Ilfov), fără forme legale în …………………………, jud. Argeș, identificat cu CI seria IF nr. …………, CNP ……………………, tel. ……………888, în calitate de parte vătămată, formulez prezenta:

 

Plângere împotriva ordonanţelor date în dosarul 782/P/2013 date de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală şi Criminalistică

 

pe care le consider străine legii și dreptății, interesului poporului român de a-și asigura ființa națională, capacității de luptă și onoarei armatei române, a corpului ofițeresc al acestuia, deopotrivă discriminatorii și de natură a ocroti, voit sau inconștient, tentativa de realizare a unui precedent deosebit de periculos, unic în îndelungata istorie a armatelor lumii, operă a președintelui infractor Băsescu – ”găozar” șef, renegat de majoritatea cu drept de vot a națiunii, menținut la conducerea țării, nedemocratic, de oculta externă și internă – și a fostului ministru al apărării Gabriel Oprea – cunoscut în popor ca ”generalul izmene” -, cu complicitatea multor altor persoane ușor identificabile după infirmarea ordonanțelor atacate și retrimiterea cauzei aceluiași parchet pentru cercetarea și trimiterea în judecată a vinovaților, conform îndrumărilor din sentința judecătorească pe care o veți pronunța,

și vă solicit ca, prin sentința pe care o veți pronunța în cauză, să anulați dispozițiile ordonanței din 21.02.2014, dată de procurorul militar Gheorghe Cornescu și ordonanţa din 31.03.2014 dată de doamna Camelia Sutiman, procuror şef de secție al PÎCCJ-SUPC, şi să trimiteți cauza spre recercetare serioasă pentru ca, prin ”lămurirea cauzei sub toate aspectele” pe baza probelor existente și a unei investigații corecte, profesioniste, efectuate de un procuror care să-şi înţeleagă atribuţiile şi care să aibă „un rol activ” şi conştiinţă, în conformitate cu prevederile Constituției, a Codului de Procedură Penală, a Codului Penal și a celorlalte legi concurente cauzei, să se reuşească ”aflarea completă a adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoanele făptuiturilor”.

Astfel, vă solicit ca prin „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, pentru ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, în cazul concret al dosarului 782, să contribuiţi la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.

Cu alte cuvinte vă solicit să vă faceți cinstit treaba pentru care sunteți plătiți din munca cetățenilor cinstiți ai acestei ţări.

De asemenea, vă solicit să luați măsurile corespunzătoare prevăzută de lege în privința domnului procuror Gheorghe Cornescu și a doamnei procuror șef de secție Camelia Sutiman care fac de râs instituția în care lucrează, dacă nu cumva acționează cu discernământ în defavoarea aflării adevărului, caz în care trebuie luate măsurile penale de rigoare. Şi cred că ştiţi bine învăţăturile populare despre „aşchia care nu sare departe de trunchi” şi „cine se aseamănă, se adună”. Cu alte cuvinte instituţia nu poate fi departe de indivizii care o populează şi de a căror fapte este răspunzătoare.

Solicit astfel cercetarea corectă a nelegalitățile militarilor din MApN și din structurile serviciilor secrete cu atribuții în domeniul siguranței naționale care au încălcat numeroase norme legale pentru ca atâtea infracţiuni de o gravitate majoră pentru statul de drept să fie posibile (multiple infracţiuni în fiecare din cele 1.603 cazuri de avansări abuzive).

 

Consider că au fost săvârşite (în calitate de autor, instigator sau complice) de către Ministerul Apărării Naţionale, Preşedinţie şi SRI, prin militarii care au implicaţi în diverse moduri în aceste avansări frauduloase, şi şefii lor care au semnat şi probabil ordonat respectivele acţiuni împotriva intereselor cetăţenilor români şi a armatei române, nu mai puţin de 10 infracţiuni (consumate sau ca tentativă) prevăzute şi pedepsite de următoarele articole ale Codului Penal: art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 248^1 (abuzul în serviciu în formă calificată), art. 262 (nedenunţarea unor infracţiuni), art. 263 (omisiunea sesizării organelor judiciare), art. 264 (favorizarea infractorului), art. 289 (falsul intelectual), art. 291 (uzul de falsul), art. 317 (instigarea la discriminare), art. 323 (asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni), art. 324 (instigarea publică şi apologia infracţiunilor) Cod Penal.

Solicit, deasemenea, publicarea pe siturile oficiale ale instituţiilor implicate, al Ministerul Apărării Naţionale, Preşedinţia României, SRI, pe timp de cel puţin un an, precum şi într-un ziar de circulaţie naţională a dispozitivului sentinţei, pentru a descuraja abuzul care constituie o practică curentă a jandarmeriei, dar nu numai.

Mă constitui parte civilă şi solicit daune morale pentru repararea prejudiciilor cauzate de abuzurile inculpaţilor, în cuantum de 1.000.000 (un milion) euro care vor fi donaţi următoarelor asociaţii şi fundaţii care militează pentru drepturile omului și/sau democrație: Asociaţia Pro Democraţia, APADOR-CH, FACIAS şi Transparency International Romania.


MOTIVE

 

Motivele în detaliu în fapt și drept, sunt expuse în plângerile penale adresate parchetului, pe care vă rog a le avea în vedere, fără a le reproduce în calea de atac de față. Adaug doar că, în demersul făptuitorilor a avut totală importanță ”meritul politic”, acela de a fi component îndeosebi al partidului de guvernământ, aflat acum nu numai în opoziție ci și în stare de dezagregare și de abandonare a atașamentului față de permanentul conducător – contrar Constituției României – Băsescu Traian.

Cu acest ”merit” s-a înlocuit meritul militar, acesta al doilea nemaicontând.

Este ușor de dedus ce și cum ar fi ajuns armata română în frunte cu cohorta de neinstruiți a celor 1603 ofițeri superiori, majoritatea colonei, în cazul unei confruntări militare, deloc imposibilă în condițiile actuale internaționale din proxima vecinătate a țării. Iar gradele justificau prezența acostor ”ofițeri” la comanda unor unități și mari unități militare.

În ce privește locul, dacă ar exista o carte a recordurilor rușinoase sau absurde, aceasta ar fi imortalizat detașat fenomenul, pentru înmărmurirea prezenților și viitorilor pământeni.

Meritele militare și demnitatea oștășească necesare la avansarea prin salturi excepționale peste grade sunt paradoxale în raport cu acceptarea tăcută a degradării, măsură dezonorantă pentru orice ofițer, împotriva căreia nu s-a formulat nici o contestație în justiție, așa cum ar fi fost firesc dacă ar fi fost ceva meritat, cinstit și legal – cum a procedat, de exemplu, nedreptățitul locotenent Gheorghe Alexandru care s-a alăturat mulțimii de cetățeni români care protestau împotriva guvernului dirijat de același B.T. în acțiunea de reducere a pensiilor, a salariilor, de închidere a multor spitale și școli etc.

Urmare a presiunii publice realizate cu ajutorul mass mediei – ”proprietatea mogulilor” – s-a realizat legitima degradare a celor 1603 ofițeri superiori, ceea ce nu este decât o palidă și insuficientă operă de dreptate. Artizanii fenomenului în discuție nu pot rămâne nepedepsiți, acțiunea lor de subminare a capacității de apărare a armatei țării, instituție de primă încredere populară, fiind evidentă.

Gravitatea și încadrarea juridică urmează a fi stabilită de parchete și de instanțele judecătorești, tramspunând în fapt principiul constituțional conform căruia nimeni nu este mai presus de lege și al obligațiilor legale potrivit cărora orice persoană care a săvârşit o infracţiune trebuie să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale. Ducerea în derizoriu a capacității de luptă a armatei atrage cu necesitate răspunderea penală, cu circumstanța agravante în cazul făptuitorilor care sunt conducătorii instituțiilor de forță ale statului, cum este cazul în speță.

Să rămână adevărul nescos la lumină într-un caz atât de grav, la sesizare expresă a celui mai înalt for legal, ar crea un precedent care ar însemna că orice abuz, oricât de mare, este posibil la comandă politică, și atunci România nu mai ar fi un stat de drept! În fapt ar însemna că justiția română, prin cel mai înalt for al ei, acoperă și protejează infractorii politici.

Personal cred că Dumnezeu nu va accepta aceasta!

Continui prin a vă aduce la cunoștință ”Mesajul samuraiului dac pentru procurorul și judecătorii corupți” – https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/07/mesajul-samuraiului-dac-catre-procurorul-si-judecatorii-corupti/. Asta pentru că observ o lipsă incredibilă de responsabilitate din partea procurorilor pentru menirea lor. Și chiar o gravă inconștiență față de actele proprii.

Pentru a vă exemplifica în ce mod ”vor plăti” procurorul şi judecătorii care nu-şi fac DATORIA, pentru care sunt plătiţi şi pentru care au depus un jurământ solemn, şi nulămuresc cauza sub toate aspectele” pe baza probelor existente și a unei investigații corecte, profesioniste, şi nu au „un rol activ” şi conştiinţă, în conformitate cu prevederile Constituției, a Codului de Procedură Penală, a Codului Penalși a celorlalte legi concurente cauzei, pentru ”aflarea completă a adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului”, vă spun că Dumnezeu va face asta în diverse moduri. Unul este, spre exemplu, cel în care Dumnezeu l-a adus pe d-nul căpitan Pleşa Horaţiu, făptuitor în acest dosar. Acesta, în februarie-martie 2012, într-o zi în care eu mergeam cu steagul „la postul meu” pe statuile din faţa Teatrului Naţional, a strigat după mine: „du-te bă la muncă!”. M-am întors furios de asemenea măgărie şi i-am promis, de faţă cu numeroşi alţi jandarmi, că „o să-l ţin minte pentru vorbele mizerabile pe care le-a zis”. Şi Dumnezeu a hotărât, într-un mod misterios, ca Pleşa Horaţiu să fie şeful dispozitivului de jandarmi care a făcut infracţiunile pe care le reclam în dosarul 35/P/2113 de la PTMB. Când l-am văzut la Romexpo, mi-am adus aminte instantaneu de el şi i-am reamintit şi lui, şi i-am spus ca şi cu un an şi jumătate în urmă că Dumnezeu nu doarme! Şi acesta este un simplu exemplu dintre miliardele de ”metode” pe care Dumnezeu le aplică celor ce sunt împotriva Adevărului. Încercaţi şi veţi vedea!

            Un alt caz interesant, dovadă a modului prin care înţelege Dumnezeu să aplice legea proprie, este cel al şefului Poliţiei Neamţ, Cezar Filip. Acesta a primit acum câteva zile un mare NUP la o plângere minoră de-a mea contra domniei sale, dar a fost „pus pe liber” de Dumnezeu ca urmare a unor scurgeri de informaţii interne. Aviz amatorilor.

În ceea ce priveşte ordonanţele atacate, în primul rând se cuvine să remarcăm faptul că ele tratează cu o mare superficialitate această cauză, deosebit de gravă şi de complexă. De necrezut pentru nivelul la care se face această cercetare penală: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – PÎCCJ. Aş putea să spun fără nici o ezitare că această ordonanţă reprezintă o evidentă încercare de spălare a infracţiunilor comise de înalţi demnitari ai statului, deşi constituţia stipulează explicit faptul că „nimeni nu-i mai presus de lege”. Această ordonanţă dovedeşte în mod elocvent corupţia din Parchetele româneşti la cel mai înalt nivel.

Ordonanţa şi cercetarea făcută în acest dosar sunt puerile. În preambulul ei se apreciază că dosarul 782/P/2012 îi priveşte exclusiv pe Traian Băsescu şi pe Gabriel Oprea. Ce poate fi mai surprinzător decât faptul că un procuror al PÎCCJ să nu reuşească să discearnă dintr-o plângere penală care sunt făptuitorii numiţi deja, nemaidiscutând de mulţi alţii pe care el trebuia să îi identifice în cursul cercetărilor. Eu în plângerea penală am numit, cu nume şi prenume, 30 de colonei complici ai infracţiunilor sesizate. Apoi despre complicii George Maior și Francisc Radici care erau directorul Serviciului Roman de Informații, respectiv directorul Direcției Generale de Informații al Armate nu se pomeneşte nimic. Şi nimic nu se pomeneşte despre toţi militarii care au pregătit, avizat sau controlat, conform normelor procedurale ale armatei, toate actele înfăptuite pentru ca aceste ordine de avansare în grad a cadrelor militare aflate în rezervă, emise de către fostul ministru al apărării Gabriel Oprea sau de către președintele suspendat Traian Băsescu să poată fi date.

Apoi se cuvine să remarcăm faptul că, cercetarea domnului procuror se bazează doar pe verificările şi concluziile trase de comisia MAPN-ului pentru verificarea modului de acordare a gradelor şi de înaintare în grad a ofiţerilor în rezervă în perioada 2010-2012. Ceea ce este o dovadă evidentă a lipsei dorinţei procurorului de aflare a adevărului. Bineînţeles că respectiva comisie nu şi-a făcut treaba în mod imparţial, ministrul Oprea fiind în continuare la putere.

În mod evident, ţinându-se cont de apucăturile ministrului, ar fi trebuit să existe o comisie care să cerceteze verificarea modului de acordare a gradelor şi de înaintare în grad şi a ofiţerilor activi în perioada în care ministrul Oprea a fost ministru MAPN, şi nu numai.

Afirmația că plângerea mea penală reprezintă în fapt un denunț, întrucât nu am suferit vreo vătămare prin infracțiunile sesizate, este inexactă. Vătămarea nu este numai un act material, evaluabil în bani. Ea poate fi și spirituală, morală, cu consecințe mai greu de suportat și de durată, uneori cât durează însăși viața. Tonul este dat nu de vătămare, ci de interes. În speță sunt ambele, astfel că rămân la convingerea că actul procedural formulat este plângere penală.

Aceasta nu ar exista dacă procurorii competenți nu ar fi manifestat indiferență și dezinteres față de tema publică a ”coloneilor”, primită cu dezgust și dezaprobare de marea majoritate a populației țării. Legea și deontologia profesională impuneau sesizarea din oficiu nu numai pentru liniștirea opiniei publice, ci pentru a se convinge dacă este sau nu adevărat zvonul public că ministrul Gabriel Oprea, președintele Traian Băsescu și conducerea PDL au adus în derizoriu calitățile pe care le are corpul ofițertesc superior, promovând în acesta persoane neavenite, majoritatea membri PDL, dând astfel o gravă lovitură noţiunii de carieră în armată şi nu numai. Oricine poate gândi scurtături politice pentru avansări fabuloase în carieră, bazate exclusiv pe slugărnicia de partid. Nemaivorbind de faptul că aceşti oportunişti vor trebui să-şi arate fidelitatea faţă de protectori şi să facă orice fapte nelegale li s-ar cere.

Se discută că unii nu au fost nici măcar militari în termen, atât de mult le-a plăcut armata și serviciul militar. Armata, prin mulțimea parveniților în gradul de colonel, îndeosebi, a devenit o armată de partid sau o anexă a lui.

Nici acum, chiar mai mult acum, nu-mi pot explica pasivitatea garanților legii, așa cum nu înțeleg îngăduința actuală, îngăduință pe care o reflectă și Ordonanțele pe care le critic.

Așa cum nu înțeleg afirmația că eu nu am avut nici o vătămare. Iar cei vătămați sunt de ordinul sutelor de mii, dacă nu mai mulți. Eu pentru a fi sergent, am efectuat nouă luni de serviciu militar. Cum să nu fiu lezat în demnitatea mea, că cineva care nu știe nici salutul militar, pe care reculul carabinei îl dă pe spate, care nu a participat la aplicații nici ca soldat, iar gradul lui de colonel presupune a fi la comanda unui regiment. Este imposibil ca să se mai fi efectuat astfel de salturi de la civil neinstruit sau slab instruit, la gradul de colonel în vreo altă armată din lume, acum sau vreo dată, la un număr atât de mare de persoane, aproape toate făcând parte din partidul de guvernământ.

Dacă presa nu descoperea frauduloasa recompensare cu înalte grade militare a membrilor unuia și aceluiași partid, gradații și gradele rămâneau, cu toate că partidul de guvernământ care le-a acordat gradele a ajuns în opoziție. Ministrul care a făcut jocul coloneilor impostori și a partidului lor a rămas la putere, motiv pentru care încă este nepedepsit pentru discreditarea armatei, instituție de suflet și de sacrificiu a poporului român, în cursul întregii sale existențe.

Numai existenţa acestui numărul imens de dosare – 1.603 – în care s-a încălcat legea, dovedeşte o stare de fapt în ceea ce priveşte legalitatea operaţiunilor efectuate în acest minister cât domnul general Oprea a fost ministru. Încălcarea legii se dovedeşte o practică curentă, normală, într-un minister care trebuie să apere aceată ţară.

Avansările în grad la următorul, nu în salt peste acesta, s-au efectuat doar pentru fapte merituoase în timp de pace, și pentru eroism, în timp de război. Dintre cei 1.603 ofițeri în discuție, nu cred că este vreunul căruia să i se fi acordat gradul următor față de cel avut, ca să nu mai vorbim de cei care nu au avut nici cel mai mic grad ca ofițer. Aceștia din urmă intră în sfera absurdului moral, gradul următor fiind imposibil, din cauza lipei celui anterior. Dar au ajuns să fie în posesia ultimului grad din corpul ofițerilor superiori.

Eu sunt doar sergent, dar mă simt la fel de lezat ca și ofițerii care trebuie să stea ani de zile în fiecare grad, pentru a putea avansa la următorul. Nici în teatrele de operațiuni din Kosovo, Irak și Aufganistan nu au fost, așa că nu au avut posibilitatea de a-și proba vitejia, eroismul, dexteritățile tehnice, priceperea în organizarea și conducerea operațiunilor militare.

Constituția prevede că armata este subordonată exclusiv voinței poporului. Întrebarea este cum a transpus în fapt domnul ministru Gabriel Oprea subordonarea voinței poporului, când a acordat în tăcere, în secret și ascuns gradele militare în discuție unor neinstruiți. Aceștia nici în timp de pace, nici în timp de război nu au făcut nimic eroic sau măcar merituos. Că erau membrii ai partidului de guvernământ, că au manifestat devotament acestuia și președintelui țării, la care în prezent unii au renunțat, nu era înscris în regulamentele militare să li se acorde grade de ofițeri superiori, îndeosebi cel de colonel.

Domnul procuror a vorbit în numele meu, fără să-mi ceară părerea, când a spus că nu am avut nici o vătămare. Răspunsul meu este că am fost vătămat prin discriminare, stare pe care Constituția o interzice, iar morala nu o îngăduie. Discriminarea s-a manifestat în aceea că eu nu ma fost onorat nici cu gradul următor celui de sergent, din cadrul subofițerilor, deși multora dintre acei colonei le-ași putea fi instructor, cel puțin la instrucția de front.

Discriminat și lezat în demnitate, deci vătămat, am fost și atunci când am aflat că membrii PDL primesc, cu salt peste stagii, înalte grade militare, iar eu fiind înscris în alt partid, nu am putut fi înaintat nici la gradul de sergent major, următor celui de sergent.

Se spune în ordonanță că documentația pentru fiecare persoană propusă la acordarea gradului militar nu conține actele prevăzute de Statutul cadrelor militare. Totuși nu au fost efectuate cercetări privind infracțiunea de fals în acte publice care se comite și prin omisiune.

În continuare, se spune că propunerile privind acordarea înaintării în grad au fost efectuate în mare parte de către structurile asociative ale cadrelor militare în rezervă și în retragere, ceea ce este ridicol. Nu se spune nimic nici de răspunderea pentru aceste propuneri, nici de răspunderea pentru restul propunerilor (cele în mică parte), și nici de răspunderea cadrelor active care au verificat și aprobat propunerile (în cazul în care procedurile s-au respectat).

Se vorbește de preocuparea celor care au făcut propunerile pentru nevoile urgente MAPN-ului. Dar nu se spune dacă preocuparea era justificată și dacă, în felul acesta s-a atins obiectivul, sau dacă nu cumva s-a realizat contrariul, rezerva de mobilizare neputând fi asigurată cu neinstriți cu grad de colonel, și prin recurgerea la comiterea de falsuri și recrutarea selectivă din PDL (nu din toate partidele parlamentare), armata find a întregului popor, nu numai a membrilor și adepților unui partid, chiar dacă acesta este la guvernare.

Asta în condiţiile în care au fost daţi afară o grămadă de militari, chiar ofițeri, și au fost trimişi la pensie, în rezervă. Acum se afirmă că armata avea nevoie de noi cadre în rezervă bine gradate …

Nu se spune dacă ministerul a fost inițiatorul acțiunii de refacere a rezervei de mobilizare, sens în care a solicitat sprijnul structurilor asociative pentru a face recrutarea din cadrul PDL. Nu se spune nimic dacă s-au efectuat concentrări de pregătire care să instruiască un neinstruit, astfel încât să facă, în caz de nevoie ceea ce face un colonel activ. Dacă s-ar fi efectuat concentrări, cu siguranță, cei 1.603 iubitori ai armatei române și reîntregitori ai rezervei de mobilizare s-ar fi evaporat, dacă nu în totalitate, în cea mai mare parte, ca să nu fiu pesimist.

Dacă iubirea afirmată ar fi fost reală unii și-ar fi satisfăcut stagiul militar când acesta era obligatoriu, s-ar fi încadrat în armată pe bază de contract, puteau iubi armata fără a primi grade pentru care nu au pregătirea corespunzătoare.

În sfârși, dacă au fost depozitarii iubirii și devotamentului de care se vorbește în ordonanță, și dacă erau îndreptățiți la gradele militare primite era un act de normalitate să-și apere sentimentele și gradele în fața instanței de contencios administrativ care a anulat Ordinul MAPN prin care li se acordaseră gradele. Dacă vreunul s-a prezentat și și-a susținit cauza în fața instanței îmi retrag plângerea față de acesta și îmi cer scuze că l-am considerat apt de impostură.

După ce se înșiră ceea ce în ordonanță sunt numite abateri, una mai gravă ca alta, una mai intenționată ca alta, toate având ca mijloc fraudulos de realizare un fals, se afirmă că respectivele încălcări de lege nu sunt fapte prevăzute de legea penală și că le sunt aplicate prevederile Legii contenciosului administrativ. Este adevărat că orice act administrativ poate fi desființat pe calea contenciosului administrativ, dar faptele prin care s-au întocmit actele neconforme realității, scopul lor necinstit, captarea voinței prin acordarea gradelor militare, încălcând legea pentru realizarea unui scop străin intereselor armatei, intră în sfera penală.

Faptele prin care a fost discreditată și dezonorată o instituție fundamentală a statului – armata – au pericolul social al infracțiunii, nu a unei greșeli nevinovate. Iar aceste fapte nu sunt fapte izolate, nu sunt două-trei excepții, nici chiar zece sau două zeci, și nici chiar o sută sau două sute, și nici chiar o mie de excepții, ci sunt 1603 cazuri care denotă un grup infracțional creat la cel mai înalt nivel al statului, în fruntea lui mai precis.

Ministrul semnatar al ordinelor nelegale, de mituire a clientelei politice, contrar neutralității constituționale a acestei instituții, face o faptă penală, nu o simplă eroare administrativă. Avem de-a face cu subminarea capacităţii de organizare şi apărare a ţării, iar procurorul ne spune că este în regulă, că fapta greşită a fost remediată.

Din poporul suveran al armatei fac și eu parte, așa că abuzul în serviciu contra poporului este și împotriva mea. Vătămarea intereselor poporului și ale mele ca cetățean al lui, rezultă și din anularea ordinelor nelegale ale MAPN-ului în discuție, și măsurile luate pentru intrarea în legalitate.

În ceea cel privește pe președintele la masa verde, Traian Băsescu, neagreat de 7,4 milioane de români votanți, cvorum record în trecutul, prezentul și probabil viitorul țării, sunt de acord cu începerea urmăririi penale imediat după ce nu va mai avea nici calitatea obținută prin infracțiunea de uzurpare de calități oficiale.

Pentru mine comportamentul domnului procuror și a doamnei procuror șef de secție sunt doar încă două confirmări a politizării cvasitotale a justiţiei şi a aservirii acesteia de către mafia comunisto-securistă care a distrus statul de drept din România şi, drept urmare, a compromis aproape orice posibilitate de prosperitate a poporului.

Numai că Dumnezeu nu doarme, cum greşit consideră toţi cei fără de conştiinţă din instituţiile statului şi nu numai, şi adevărul va ieşi la lumină.

Vă învederez faptul că ordonanţa procurorului din 21.02.2014 a fost luată cu încălcarea de către procuror a dispoziţiilor imperative prevăzute de numeroase articole din Codul de procedură penală, și anume:

–          art. 1, alin. 1 şi 2 – procurorul nu au participat la îndeplinirea scopul procesului penal: „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, pentru ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, în cazul concret al dosarului 782, şi contribuirea la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.

–          art. 3 – procurorul nu s-au asigurat deaflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoanele făptuitorilor” – în plângerea făcută am adus la cunoştinţa organului de urmărire penală comiterea a 10 infracţiuni. Procurorul nu a făcut investigaţii în fapt în cazul nici uneia dintre infracţiunile sesizate.

–          art. 4 – procurorul nu a avut un rol activ în cursul urmăririi penale. Nu a pus întrebări învinuiţilor şi martorilor în vederea lămuririi împrejurărilor în care au fost comise infracţiunile

–          art. 62 – procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a ”lămuri cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, în vederea aflării adevărului”. În fapt, procurorul nu a lămurit nimic legat de cele 10 infracţiuni reclamate de mine. Întrebarea care se poate pune este dacă domnul procuror îşi bate joc de lege, râde de instanţă, şi ne crede pe toţi tâmpiţi cu asemenea urmărire penală şi asemenea ordonanţă

–          art. 200 – neîndeplinit deoarece procurorul nu a strâns probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

–          art. 202, alin. 1 – procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a strânge probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acestuia.

–          art. 202, alin. 4 – procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a strânge date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit şi favorizat săvârşirea infracţiunilor, precum şi orice alte date de natură să servească la soluţionarea cauzei. Aceste împrejurări sunt esenţiale în soluţionarea cauzei

–          art. 203, alin. 2 – ordonanţa 782/P/2013 nu cuprinde toate elementele cerute de procedură. Motivaţia este superficială, procurorul necercetând în mod temeinic infracţiunile sesizate.Ordonanţa nu arată faptele şi nici împrejurările faptelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Ordonanţa nereţinând corect faptele şi împrejurările, nu identifică corect făptuitorii. Despre probe ce să mai discutăm!

Prin aceste ordonanţe și prin simulacrul de cercetare penală efectuat, procurorul militar Cornescu Gheorghe şi procurorul şef de secţie Sutiman Camelia nu fac decât să se alăture grupului infracțional constituit la vârful MAPN.

Și, ca să-l parafrazez pe ”infractorul de la Cotroceni” – cum îl numesc eu pe președintele care stă acum la Cotroceni prin uzurpare de calități oficiale, cu concursul unora dintre membrii Curții Constituționaleși a parlamentarilor din legislatura trecută și cea actualăși cu complicitatea întregului corp profesional al juriștilor și avocaților din România – voi spune că: ”nu e bine domnilor procurori, nu e bine!”

Implicarea instituţiilor statului (CCR, CSM, Servicii Secrete, Parchete, SPP) ca instrumente de presiune politică este cel mai periculos flagel pentru democraţie şi statul de drept. Societatea civilă, prin presă, acuză frecvent grave imixtiuni în politică ale instituţiilor statului: folosirea Serviciilor Secrete pentru strângerea de informaţii şi apoi valorificarea acestora cu ajutorul parchetului; jandarmeria şi poliţia sunt folosite de asemenea ca instrumente de presiune politică. Şi cel mai grav dintre toate, amestecarea CCR şi CSM în tranşarea luptei politice la vârf. Cele care ar trebui să fie cele mai apolitice şi echidistante instituţii (alături de ”şeful statului”) au intervenit brutal, cu urmări deosebit de grave, în campania electorală şi în afara acesteia, pe parcursul ultimilor ani: ”Instituţiile majore ale statului sunt complice la uzurparea statului de drept în România!

https://unsingurvot.wordpress.com/2013/03/19/institutiile-majore-ale-statului-sunt-complici-la-uzurparea-statului-de-drept-in-romania/

Scandalul din CSM era ”în floare”: înalţi demnitari ai statului, membrii ai CSM (actualul şi fostul preşedinte CSM!!!!!) erau sau încă mai sunt cercetaţi de inspecţia judiciară şi de parchet pentru grave încălcări ale legii! Însuşi fostul prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie Daniel Morar, fost şef al DNA şase ani, este cercetat de inspecţia judiciară şi de parchet pentru grave încălcări ale legii. Ceea ce reprezintă cu adevărat apogeul încălcării legii! Cei care, în numele legii, reprezintă garantul independenţei magistraţilor, sunt cei care intervin partizan, făţiş şi brutal în influenţarea deciziilor la vârful justiţiei. Iar cei ce îi acuză nu sunt cetăţeni oarecare, ci sunt înalţi demnitari ai statului, martori la presiunile asupra membrilor CSM, precum şi reprezentaţii asociaţiilor profesionale ale magistraţilor!

Acesta este contextul în care trebuie încadrate faptele din prezentul dosar, inclusiv ordonanţele procurorului şi a procurorului şef de secţie al PÎCCJ-SUPC. Toate plângeri penale, deosebit de grave, în care sunt acuzate de corupție și politizare majoritatea instituțiilor de forță ale sistemului democratic din România, reprezintă adevărata miză a presiunii care s-a făcut şi se face în continuare asupra soluţionării acestui dosar. Pe scurt, oamenii sistemului ticăloşit se luptă pentru supravieţuire!

 

            Şi vă invit încă o dată să nu uităm nici o clipă căDumnezeu nu doarme niciodată!

 

Toate aceste abuzuri, unele mai mari altele mai mici, creează precedente periculoase ce devin practici instituţionale dar anticonstituţionale. Acesta este un atac masiv la adresa statului de drept, ce trebuie denunţat şi pedepsit ca atare.

Acum regimul pontist se dovedeşte a fi contaminat de practicile şi precedentele regimului băsist, bazându-se pe lipsa opoziţiei şi o aparentă lipsă de alternativă. Se pare că lipsa opoziţiei creează dictatură, dar mai ales lipsa conştiinţei civice creează condițiile dictaturii.

            Totul porneşte de la sistemul ticăloşit, pe care populaţia nu-l mai acceptă. Acest sistem ticăloşit girează toată această clasă politică profund coruptă şi profund antinaţională. Acum el girează afacerea Roşia Montana şi cea cu gazele de şist, împotriva intereselor poporului. Dacă cel mai înalt for ştiinţific al României, Academia Română, se pronunţă clar împotriva proiectului de la Roşia Montană argumentând temeinic decizia şi arătând că acesta este nefast pentru mediul din România şi deci pentru viaţa din România, şi tu, prim ministrul ţării ”o ţi langa” cu ”interesul energetic al ţării” (sintagmă învăţată de la naşul infractor Oprea care stătea toată ziua cu ”interesul naţional în gură”, mergând până acolo încât a făcut o haită de penali – căci ce pot fi cei ce acceptă să participe la asta – colonei ai armatei române, spre ruşinea glorioasei istorii a acesteia), este evident interesul privat din spatele acestei susţineri. Asta nu-i nimic altceva decât corupţie, conform tuturor definiţiilor date corupţiei de organismele internaţionale – utilizarea poziţiei în folos propriu -, sistemul corupt având grijă să nu integreze aceste definiţii în dreptul nostru penal, din evidente motive.

            Eu, cetăţean român liber, de origine geto-dacă, declar că m-am săturat să trăiesc într-o ţară condusă printr-un sistem ticăloşit, în fruntea căruia stă infractorul Băsescu – care are numeroase dosare penale, două deschise chiar de mine, cel de față și altul pentru uzurpare de calităţi oficiale ca urmare a nefinalizării referendumului, urmată de întoarcerea abuzivă la Cotroceni – şi acum dottorre Ponta, care vrea să-i ia locul lui Băsescu în totalitate în fruntea sistemului. Vreau să trăiesc într-o ţară democratică cu adevărat, nu doar cu numele, într-un stat de drept în care orice încălcare a legii este pedepsită conform gravităţii acesteia, în care libera dezvoltare a personalităţii umane şi a conştiinţei să fie garantate în adevăr şi să nu mai fie îngrădită de teroarea sistemului.

 

Ori exemplul ”găozarului” de la Cotroceni este profund nefast pentru dezvoltarea normală a sistemului democratic în România. Noroc că maturizarea naturală a poporului există, şi ea se manifestă acum prin revolta din rândul magistraţilor care, deşi înăbuşită, nu mai are mult şi va cuprinde întreaga societate.

Fidelitatea față de țară, respectarea Constituției și apărarea țării constituie singurele îndatoriri fundamentale ale fiecărui cetățean român, înscrise în Constituție (plus obligația de a plăti impozite J). În cazul membrilor guvernului și a militarilor aceste îndatoriri au un caracter sacru.

Ori dacă cei care sunt primii chemați să respecte și să împlinească Constituția o nesocotesc și o falsifică pe față, ce stat de drept mai construim noi?

Se pare că doar o acțiune fermă a justiției poate duce la refacerea ordinii de drept în România.

Legile  politologiei arată indubitabil că bunăstarea poporului este direct proporțională cu aplicarea efectivă a democrației și a statului de drept, concepție susținută de zicala populară ”peștele de la cap se-mpute!”. Ori, cine este vinovatul principal al lipsei democrației și a statului de drept, dacă nu cel care este desemnat de Constituție a fi ”garantul Constituției”?

Cine a girat operațiunea ”colonelizarea” pdl-șoriceilor, prin care, în totalul dispreț pentru viețile și carierele militarilor români, numeroși activiști de partid PDL au devenit ”peste noapte” colonei ai armatei române, disprețuind memoria numeroșilor militari-martiri ai neamului? Unde era conducerea armatei care a acceptat aceast grav atentat la ordinea constituțională? Unde erau serviciile Secrete românești? (ca să fiu un pic malițios, unde erau serviciile secrete străine?). Unde era ”garantul constituției”? Nu cumva era ”înecat într-un ocean de wiski” și pierdut în ”disperarea după putere”?

Cine a girat politizarea instituțiilor statului, la cel mai înalt nivel, politizare care este cancerul unei democrații (fapt constatat deplin de români în această vara lui 2012, cu ocazia referendumului). Unde era ”garantul constituției”? Nu cumva era ”înecat într-un ocean de wiski” și pierdut în ”disperarea după putere”?

Oare nu este de plâns un individ care, deși ”șef al statuluialeargă disperat după putere? Ce altceva arată această goană nebună după putere decât lipsa de fapt a puterii? Argumentam în ianuarie la primele mele apariții televizate că suspendatul este impotent. Că nu are nici un pic de putere. Și aveam trei argumente:

–          Minciuna: cine minte nu are putere, pentru că doar cine nu are putere trebuie să mintă, cine are putere nu e cazul să mintă, nu are de ce, pentru că nu trebuie să de-a socoteală nimănui. În fapt este vorba de o putere interioară, pe care numai adevărul, dreptatea și iubirea pentru aproapele tău ți-o pot da. Când nu ai această putere, oricâtă putere exterioară, formală, ai avea, tu ești disperat că simți că de fapt nu ai putere.

–          Băutura: cine bea nu are putere, și în general, cine are vicii nu are putere, și trebuie să apeleze la droguri pentru a-și creea iluzia de putere. ”Drogul este soluția neputinței”, cum spunea soția mea.

–          Lipsa puterii reale: cum am argumentat în cazul minciunii, puterea reală este dată de adevăr, iluzia puterii este dată de titluri formale sau de droguri. Omul de caracter, omul care stăpânește/cunoaște virtutea, omul care ”își iubește aproapele”, omul care ”stă în adevăr” este singurul cu adevărat puternic, și nu are nevoie ca cineva să-i confirme puterea pe care propria conștiință i-o confirmă din plin.

Și deci, în cazul suspendatului, goana disperată după puterea exterioară dovedește deplin, pentru cel care cunoaște și a înțeles argumentația exspusă, că acesta ”nu are pic de caracter”. Cum ”un individ fără caracter” a ajuns să fie ”garantul Constituției”? Asta se datorează faptului că ”cine se aseamănă se adună”, și deci că ”în medie” acesta era nivelul conștienței poporului, la acel moment, sau că doar ”a fost o încercare (chalange)” pe care Dumnezeu a dat-o poporului pentru ”a scăpa de păcat” (Petru spune undeva: ”ferice de cel ce a suferit, că el a scăpat de păcat”).

De asemenea, în cazul ”intelectualilor” ”prostiți de suspendat” se dovedește că aceștia sunt incapabili de a sesiza ”sursa puterii” care este conștiința, caracterul, virtutea.

Bineînțeles că poporul este ”vinovat”/responsabil pentru democrația pe care și-o formează, că societatea civilă poartă ”vina” pentru ”starea de fapt”, pentru că ea ”permite” aceste abuzuri prin atitudinea ei pasivă și lipsită de conștiință civică. Dar, totuși, când această conștiință civică ”se trezește” și ”ia atitudine” (cazul stegarului dac care sesizează numeroase abuzuri și ilegalități), justiția trebuie ”să fie pe fază”, să sesizeze schimbarea de atitudine, să rezoneze cunoua stare de conștiințăși s-o exprime prin înfăptuirea unei noi justiții, adecvate noii conștiințe apărute. Pentru că, în fapt, justiția este un etalon al conștiinței neamului, arată nivelul de dezvoltare al democrației unui popor.

Asistăm acum la construirea un nou sistem politic, unor noi relaţii sociale. Societatea s-a maturizat tehnologic, dar a rămas în urmă cu dezvoltarea socială. Imensa dezvoltare tehnologică induce riscuri enorme la adresa vieţi însăşi pe pământ. Să ne imaginăm un nebun – un Hitler ori un Stalin – ajungând acum în fruntea unui stat ce deţine arme de distrugere în masă. Ce risc uriaş pentru societate, dar şi pentru viaţă, pentru omenire şi civilizaţie.

Ca atare avem nevoie de un nou sistem politic care să nu mai permită nebunilor accesul la putere. Avem nevoie de un sistem politic care să permită accesul la putere doar a oamenilor cu adevărat conştienţi, dedicaţi binelui general, dovedit prin faptele lăsate în urmă: ”după fructe cunoaştem un pom”. Avem nevoie la conducerea instituţiilor statului de oameni incoruptibili (soluţia se numeşte A şasea cale: https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/01/a-sasea-cale/ )

Puterea judecătorească joacă un rol esenţial în această maturizare a societăţii, şi în această selecţie a elitei morale, prin sentinţele date, care au un profund rol educativ. Conştiinţa societăţii este dată de conştiinţa judecătorilor: în mod evident, şi ei fac parte din societate, nu provin de pe lună. Aşadar, sunt asemenea societăţii. Vom şti că o nouă societate e pe cale să se nască, atunci când justiţia devine onorabilă.

Demnitatea umană, conştiinţa şi responsabilitatea trebuie să fie un ”bun” comun, uzual, foarte bine cunoscut mai ales militarilor, conform jurământului depus.

Acţiunea mea se constituie ca un act civic menit să dovedească că statul de drept poate funcţiona în România, dacă ”pe traseul”, ”în destinul” unei plângeri penale adevărul se întâlneşte cu un procuror cu caracter şi cu un judecător cu caracter. Eu personal consider că mişcările recente din justiţie ne îndreptăţesc să sperăm că statul de drept şi democraţia care îi este urmarea, este aproape.

Am obligaţia de a apăra ordinea de drept când consider că aceasta este încălcată. Cu cât conştiinţa individuală este mai înaltă/avansată/trează/puternică, cu atât mai tare puternică este obligaţia pe care o resimte individul de a apăra ordinea de drept – cazul meu; dar ar trebui să fie în primul rând cazul judecătorilor, al procurorilor, al tuturor demnitarilor, militarilor şi funcţionarilor publici.

Cine înţelege cât rău imens este generat de o dictatură, de şubrezirea statului de drept şi a respectului faţă de lege, de lipsa de democraţie este obligat să ia atitudine şi să-şi manifeste paşnic dar ferm opinia în favoarea respectării democraţiei. Ori baza statului de drept şi a democraţiei constituie chiar drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului.

 

Putem spune că avem de-a face cu un simulacru de cercetare penală menit doar să acopere nelegalităţile grave comise de instituţii publice prin funcţionari ai acestora. Se încearcă pe toate căile ascunderea adevărului, prin comiterea unor noi ilegalităţi, pe care dvs. aveţi obligaţia să le descoperiţi şi să le deferiţi instanţelor competente.

Lipsa de profesionalism a procurorului de caz şi a procurorului şef de secţi, sau mai grav, efectuarea cu rea credinţă a cercetărilor, precum şi ordonanţele în cauză, arată limpede, pe lângă incompetenţa sau corupţia procurorilor în discuţie, grave deficienţe de management, în cazul în care nu este o complicitate la mijloc, atât a PÎCCJ cât şi a parchetului în ansamblu.

 

Consider că prin soluția dată a fost prejudiciat statul de drept şi mi-au fost prejudiciate drepturile legitime la o judecată corectă, precum și posibilitatea de reparare a prejudiciilor cauzate de abuzurile unor înalţi demnitari ai României.

Consider că nu au fost respectate prevederile procedurale în cauză, și anume art. 1, 3, 4, 62, 200, 202 şi 203 Cod Procedură Penală.

 

În drept îmi întemeiez plângerea pe art. 2781 Cod de Procedură Penală.

 

 

Să ne ajute Dumnezeu potrivit conştiinţei cu care ne facem datoria, fiecare acolo unde se află!

Aducându-ne aminte că unii dintre noi am depus un jurământ solemn în acest sens,

Vă mulțumesc,

 

                                                                  Avrămuță Cezar Cătălin,

                                                                  Stegarul/samuraiul dac din Piața Universității

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s