plângere penală împotriva lui băse, membrilor CCR și parlamentarilor români pentru uzurparea suveranității poporului

Posted: 21 Decembrie 2012 by unsingurvot, samuraiul dac, stegarul dac in Uncategorized
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , ,

nr. 21.546/12.12.2012 – – DIICOT 367/D/P/2012

Domnule Procuror General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

            Subsemnatul, AVRAMUŢĂ CEZAR CĂTĂLIN, cunoscut ca ”un singur vot”, ”stegarul din Piața Universității” și ”stegarul dac, cetățean european, domiciliat în …………., formulez prezenta

PLÂNGERE PENALĂ

 

împotriva numitului Traian Băsescu -președintele suspendat, numit în continuare suspendatul, resuspendatul sau ”infractorul de la Cotroceni”-, împotriva membrilor Curții Constituționale a României, precum și împotriva membrilor anteriorului Parlament al României,

pentru săvârșirea (în calitate de autor, instigator sau complice) infracțiunilor (consumate sau ca tentativă) prevăzute și pedepsite de următoarele articole ale Codului Penal : art. 240 (uzurparea de calităţi oficiale), art. 155 (trădare) –acțiuni de subminare economică sau politică a statului-, art. 165 (subminarea economiei naţionale), art. 166 (propaganda în favoarea statului totalitar), art. 166^1 (acţiuni împotriva ordinii constituţionale), art. 167 (complotul), art. 168^1 (comunicarea de informaţii false), art. 170 (nedenunţarea), art. 173 (sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării), art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 249 (neglijenţa în serviciu), art. 264 (favorizarea infractorului),

şi vă rog ca, după analizarea întregului material probatoriu ce va fi încuviinţat şi administrat în cursul cercetării pe care o veţi dispune, să începeţi urmărirea penală, să puneţi în mişcare acţiunea penală şi să îi trimiteţi în judecată prin rechizitoriu pe învinuiţi pentru comiterea infracţiunilor mai sus amintite.

Consider că susnumiții pot fi învinuiți, de asemenea, de înaltă trădare și lovitură de stat, deoarece au falsificat, cu bună știință, voința suverană a cetățenilor participanți la referendum, în condițiile în care toată media a prezentat cu insistență și obstinație chiar, această voință efectivă și evidentă. Cu o mențiune agravantă pentru membrii Curții Constituționale și pentru membrii Parlamentului.

Fidelitatea față de țară, respectarea Constituției și apărarea țării constituie singurele îndatoriri fundamentale ale fiecărui cetățean român, înscrise în Constituție (plus obligația de a plăti impozite J). În cazul parlametarilor și a membrilor C.C.R. aceste îndatoriri au un caracter sacru.

Ori, dacă cei care sunt primii chemați să respecte și să împlinească Constituția o nesocotesc și o falsifică pe față, ce stat de drept mai construim noi?

Unde sunt profesioniștii dreptului din țară? Unde sunt procurorii care trebuie să se fi sesizat din oficiu asupra tuturor acestor încălcări atât de grave ale constituției? Pentru că, să fie foarte clar, cine tace în acestă chestiune vitală, esențială pentru democrație, pentru ordinea de drept și statul de drept în România, este complice.

Fidelitatea față de țară, respectarea Constituției și apărarea țării sunt îndatoriri fundamentale ale tuturor cetățenilor români, inclusiv ale profesioniștilor în drept. În cazul acesta specific, o răspundere specială revine tuturor acestor profesioniști: ei activează în domeniu și ei singuri înțeleg ”despre ce e vorba”. Nu i se poate imputa aceasta, în aceiași măsură, țăranilor, muncitorilor și intelectualilor care activează în alte domenii. A se vedea articolul ”Intelectualii care nu iau atitudine, sunt complici la mizeria băsistăpentru detalii:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/09/10/intelectualii-care-nu-iau-atitudine-sunt-complici-la-mizeria-basista/

Spuneam aici:

Curtea Constituțională dă o gravă lovitură statului de drept, prin Hotărârea nr.6/2012, privind rezultatul referendumului de demitere a lui băse.

Parlamentul este complice și încalcă art. 69 din constituție (deputații și senatorii sunt în serviciul poporului), dacă nu finalizează, conform prevederilor legale, referendumul, luând în dezbatere proiectele de hotărâri ale senatorului Ghișe.

Unde sunt profesorii universitari de drept, consilierii juridici  (chiar și procurorii și judecătorii pot emite opinii juridice), și avocații? Dacă nu au nici o atitudine, aceasta dovedește lipsă de demnitate și de conștiință.

Constituția României ne spune la art. 54 că ”fidelitatea față de țară este sacră”, iar la art. 55 că ”cetățenii au dreptul și obligația să apere România”.

Toți cetățenii români au obligația, în aceste zile, să apere România de atacul băsit contra statului de drept, realizat de CCR, CSM, parchet și servicii, autoritățile lăudate de băse. Funcționarii publici și militarii au și datoria de a o face, conform jurământului cerut de lege, pe care l-au făcut.

În special funcționarii din servicii au un rol important în apărarea statului de drept în acest caz, iar atitudinea pasivă din partea lor înseamnă mai mult decât lipsă de demnitate, înseamnă trădare.

De asemenea, madam Merkel, mister Baroso și madam Reding ar trebui să-și dea demisia sau măcar să-și ceară scuze poporului român pentru amestecul complet indecent în treburile interne.

Lipsa de reacție a intelectualilor în aceste momente decisive ale luptei pentru începerea instaurării statului de drept, arată că, de fapt, aceștia nu au demnitate și conștiință; nu au moralitate.

Un popor fără moralitate este un popor infantil.

Intelectuali morali ai României, treziți-vă!”

În articol detaliez nelegalitatea acțiunii CCR și a inacțiunii Parlamentului.

Am arătat, deasemenea, câteva motivații în articolul ”Un moment istoric pentru democrația din România”,  publicat pe blogul propriu: https://unsingurvot.wordpress.com/2012/09/21/un-moment-istoric-pentru-democratia-din-romania/

”Atât de clară este situația, pe care atât de bine o explică Ghișe, încât nu-mi vine să cred că profesorii de drept, juriștii și avocații români nu iau atitudine și nu-și spun opinia în această speță atât de importantă în istoria democrației românești” – spuneam eu în acest articol. ”Aștept ca profesioniștii dreptului din țară (și nu numai) aibă curajul și să se pronunțe. Este în joc democrația și statul de drept în România”.

Deasemenea, Jurnalul Național a prezentat complet argmentația și pașii de făcut de către instituțiile în drept, pe care senatorul Ioan Ghișe și juristul Ion Ciochină le-au prezentat și inițiat în parlament: http://jurnalul.ro/stiri/politica/ioan-ghise-basescu-are-inca-statutul-de-suspendat-din-functia-de-presedinte-624218.html

Mai spuneam în august, legat de această lipsă de reacție a societății românești, confruntată cu o problemă existențială privind statul de drept – vezi articolul: https://unsingurvot.wordpress.com/2012/08/30/suntem-un-popor-de-mamaligari/

”În primul rând USL-ul nu convinge deloc. PDL-ul și băse au făcut atâtea nelegalități și ilegalități încât USL nu trebuie decât să culeagă fructele. Însă ei, se pare, nu sunt în stare.

Unde sunt juriștii USL? Doar Ghișe e în stare să încropească un demers logic? Și USL-ul nici măcar nu e în stare să înțeleagă ce spune acesta? Dezamăgitor. Asta arată o lipsă crasă de resurse umane de calitate. E cazul să ”vă primeniți” echipele cu oameni valoroși, morali, oameni serioși și nu ”gură cască” care aleargă după firimituri materiale. De oameni cu principii aveți nevoie, dacă vreți să fiți credibili în fața noastră, altfel alții se vor infiltra în nișa creată. Dan Diaconescu este o dovadă, un simptom. Dacă mai ”dormiți” mult, vă veți trezi pe tușă. Deșteptarea! PDL-ul deja se mișcă.”

Unde sunt juriștii, avocații și profesorii de drept din România, care să aibă o opinie fermă, bine fundamentată și adecvată situației noastre? Nu mai avem profesioniști în drept?

Apoi, unde sunt intelectualii români morali? Atunci când constituția este atât de grav abuzată, când ”statul de drept” este grav rănit, ei ”stau pe gânduri”? Nu-mi vine să cred!

Se spune uzual că ”oamenii morali” nu intră în politică, pentru că politica este o mare mizerie. Un argument care acum chiar nu ține (nu ține el nici în general; a avea opinii și a ți le exprima presupune demnitate și este politică). Acum nu este vorba de a ”intra în politică”. Nu. Acum este vorba de ”a-ți apăra ființa națională”, a apăra fundamentul democrației, suveranitatea poporului, votul liber exprimat, din care decurg drepturile și libertățile fundamentale. Oamenii morali care ”nu intervin” când o crimă e comisă sub ochii lor nu sunt decât complici. Complici la moartea democrației în România.

”Și cum atitudinile luate în realitate sunt destul de palide, ajung la concluzia că, în țara noastră, sunt decât foarte puțini ”oameni morali” cu adevărat. Destul de trist.” – spuneam într-un articol din 7 martie, ”De ce nu iese lumea în stradă?”:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/03/07/de-ce-nu-iese-lumea-in-strada/

O concluzie trasă de mine în martie, după 2 luni de stat în ”piață”. Această lipsă de reacție a societății civile în general, și în principal a elitei intelectualității morale, m-a făcut să trag această concluzie tristă: în țara noastră, sunt decât foarte puțini ”oameni morali” cu adevărat.

Țin să precizez că această elită intelectuală morală, care este ”de partea adevărului, a lui Dumnezeu”, se află în opoziție cu intelectualii egoiști, imorali, care se află ”de partea minciunii, a diavolului”.

Totuși ”timpurile sunt aproape”, e vremea să ne trezim la realitatea destinului național. Și la realizarea destinului național suntem chemați să participăm cu toții, deopotrivă. De aceea am făcut un ”Apel către intelectualii moralihttps://unsingurvot.wordpress.com/2012/08/25/apel-catre-intelectualii-morali/

Nimic nu poate opri destinul României să se împlinească. Și, ca să parafrazăm un ilustru învățător destinul României se va împlinii, dar ferice de cei prin care se va împlini!

”Românii trebuie să știe, dacă încă nu știu (politicienii cu siguranță habar n-au), că Dumnezeu poate transforma România într-o clipă dintr-un „sat fără câini” într-o gradină minunată, „gradina Maici Domnului”, așa cum îi este destinat”, spuneam în articolul din februarie – ”România trezește-te!”: https://unsingurvot.wordpress.com/2012/02/12/manifest/

 

MOTIVE

 

            În fapt: În data de 3 iulie 2012, în conformitate cu Hotărârea Parlamentului  nr. 34/2012, a avut loc suspendarea resuspendatului, de către Parlamentul României.

În urma votului popular, situația de fapt este că Băsescu este demis. El stă ilegal acum la Cotroceni, prin uzurpare de calități oficiale. Curtea Constituțională și-a depășit competențele legale și constituționale, prin decizia nr. 6, punctele 3, 4 și 5. Parlamentul României trebuie să finalizeze procedura de suspendare a președintelui prin confirmarea rezultatelor referendumului.

Legea 3/200 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, actualizată, prevede:

Art. 10: ”Prin derogare de la art. 5, alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum.”

Art. 25, alin. (1): ”Biroul Electoral Central veghează la reactualizarea listelor electorale permanente, la întocmirea copiilor de pe acestea şi la transmiterea lor la birourile electorale ale secţiilor de votare, supraveghează corecta desfăşurare a referendumului, centralizează la nivel naţional rezultatele acestuia, pe care le înaintează Curţii Constituţionale”.

Art. 41, alin. (5): ”După încheierea numărării voturilor se va încheia un proces-verbal care se semnează de preşedinte şi ceilalţi membri ai biroului şi se înaintează, în cel mult 24 de ore, biroului electoral de circumscripţie”.

Art. 44: ”Rezultatele centralizate la nivel naţional de către Biroul Electoral Central, cuprinzând numărul voturilor valabil exprimate pentru fiecare răspuns de pe buletinul de vot şi numărul voturilor nule, se înaintează, cu pază militară, la Curtea Constituţională, în termen de 24 de ore de la încheierea centralizării”.

Art. 45: ”(1) Curtea Constituţională prezintă Parlamentului un raport cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional şi confirmă rezultatele acestuia”.

(3) Curtea Constituţională publică rezultatul referendumului în Monitorul Oficial al României.

ANEXA Nr. 2 PROCES-VERBAL privind rezultatele referendumului naţional asupra

Judeţul*) ……….

Comuna (oraşul, municipiul, sectorul municipiului Bucureşti) ……….

Secţia de votare nr. ……….

 

1. Numărul persoanelor înscrise în lista pentru referendum ……….

2. Numărul participanţilor**) ……….

3. Numărul de buletine de vot primite pentru a fi întrebuinţate ……….

4. Numărul de buletine de vot rămase neîntrebuinţate ……….

5. Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „DA“ ……….

6. Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „NU“ ……….

7. Numărul voturilor nule ……….

8. Numărul voturilor contestate ……….

9. Numărul întâmpinărilor şi contestaţiilor primite ……….

10. Numărul întâmpinărilor şi contestaţiilor soluţionate ……….

12. Expunerea pe scurt a modului de soluţionare a întâmpinărilor şiPreşedintele Biroului electoral, ……….(numele, prenumele, semnătura şi ştampila) contestaţiilorMembri:……….(numele, prenumele şi semnătura)

Deducem faptul că rezultatele referendumului se constată de către birourile electorale de circumscripție, și se centralizează de către BEC. Acest proces-verbal, întocmit de BEC, centralizator al PV-urilor județene, consemnează rezultatul referendumului.

Acest proces verbal întocmit de BEC nu vorbește nimic de cvorum.

Constituția, la art. 146, lit. i), prevede: ”CCR veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia” (prezent în procesul verbal centralizator al BEC).

Hotararea 34 din 6 iulie 2012 a Parlamentului României, prevede la art. 3:

Art. 3. In situatia in care Curtea Constitutionala va stabili ca nu au fost indeplinite conditiile de valabilitate stabilite de lege, Parlamentul Romaniei va lua act de hotararea acesteia si va decide asupra procedurii de urmat.

Cu alte cuvinte, rezultatul referendumului este că resuspendatul a fost demis de către poporul suveran, iar, în condiția în care o instanță (și nu CCR este această instanță care se poate pronunța în această privință) hotărăște că cvorumul nu a fost întrunit (deși cvorumul a fost întrunit, fapt ce va fi confirmat o dată cu publicarea rezultatelor recensământului ce a avut loc în 2011), parlamentul trebuie să decidă modalitatea de finalizare a referendumului (eventual printr-o nouă exprimare a voinței populare).

Vă prezint în continuare cererea senatorului Ghișă adresată camerelor parlamentului, cerere asupra căreia trebuie să se pronunțe, de urgență, noul parlament întrunit ieri:

Către Biroul Permanent al Senatului și Camerei Deputaților, ……

             Vă rog să aveți amabilitatea să introduceți în procedură de urgență, în dezbaterea ședinței comune a Camerelor Reunite, proiectele de hotărâre ale Parlamentului României pe care le-am depus luni 27 agust 2012, cu nr. de înregistrare Senat-I-511 și nr. de înregistrare C.Deputaților-1/1398/VZ, pentru finalizarea procesului de referendum pentru demiterea Președintelui României, în conformitate cu Hotărârea Parlamentului  nr. 34/2012, art.3, raportat la Hotărârea nr. 6/2012 din 21 august a Curtții Constituționale, punctul 3 din dispozitivul respectivei Hotărâri.

Urgența acestei dezbateri este cauzată de faptul că domnul Traian Băsescu se află în condiția de președinte suspendat (ca efect al Hotărârii nr. 33 din 6 iulie 2012 a Parlamentului, hotărâre în vigoare) și nu în calitatea de Președinte în exercițiu al României.

Curtea Constituțională a României, prin Hotărârea nr.6/2012, a constatat că referendumul din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu, nu a îndeplinit condițiile de valabilitate prevăzute de articolul 5, alin.(2) din Legea nr.3/2000 a referendumului.

În consecință, domnul Traian Băsescu se află în condiția juridică anterioară referendumului și anume de președinte suspendat, ca efect al Hotărârii nr.33/2012 a Parlamentului .

Constatăm astfel  că ne aflăm în situația prevăzută de art.3 al Hotărârii nr.34/2012 a Parlamentului României.

Urgența și gravitatea situației ce trebuie dezbătută și soluționată de către Parlament este dată de faptul că, începând cu data de 28 august orele 11, prin uzurpare de calități oficiale, domnul Traian Băsescu a ocupat Palatul Cotroceni, sediul Administrației Prezidențiale, cu ajutorul unor angajați a Serviciului de Protecție și Pază (S.P.P.) și exercită, în mod infracțional, funcția de Președinte al României.

Având în vedere faptul că Hotărârea nr. 6/21 august 2012 a Curții Constituționale a României, prin abuz de drept, a creat grave premise pentru schimbarea ordinii de drept în România și a faptului că, în prezent, exercitarea funcției de președinte al României se face prin “uzurpare de calități oficiale” de către domnul Traian Băsescu, vă rugăm să realizați urgența, necesitatea și importanța convocării imediate a plenului Camerelor reunite ale Parlamentului pentru finalizarea procedurilor referendumului.

Curtea de Constituțională a României, prin punctele 4 și 5 ale dispozitivului Hotărârii nr.6 /2012, a impus NECONSTITUȚIONAL și ILEGAL termenele privind momentul de când încetează interimatul și suspendarea funcției de Președinte al României, precum și confirmarea unui rezultat INEXISTENT (prin punctul 5 al respectivei Hotărâri.)

Gravitatea acestei situații cere de urgență analiza și soluționarea de către Parlament a stării de fapt, în calitatea sa de organ reprezentativ suprem al poporului suveran, pentru reinstaurarea ordinii de drept și a supremației Constituției (art.1- alin.(3) și (5) coroborat cu art.16-alin.(2) și art.61-alin.(2) și (3) din Constituția României).

București, 3.09.2012                                   Vă mulțumesc !                                                  

Cu stimă,                                                                 Ioan Ghișe,

Deasemenea, senatorul Ioan Ghișe transmite birourilor celor două camere și două proiecte de hotărâri pentru finalizarea referendumului și restabilirea ordinii de drept în România, ordine de drept tulburată de decizia CCR (proiectele pot fi cercetate la parlament dar sunt prezentate și în articolul meu).  Propunerile de proiecte de hotărâri sunt însoțite de o expunere de motive care tratează pe larg motivațiile acestui demers constituțional.

Faptul că parlamentul României nu a luat încă în dezbatere aceste proiecte de hotărâri, în condițiile în care este evidentă starea de încălcare a ordinii de drept și a ordinii constituționale în România prin însușirea de calități oficiale de către ”infractorul de la Cotroceni” se constituie cu adevărat într-o lovitură de stat, la care participă, deopotrivă, suspendatul, membrii CCR și membrii parlamentului.

            Se pare că doar o acțiune fermă a justiției poate duce la refacerea ordinii de drept în România.

Separat de această situație legată de referendum, apreciez că activitatea politică a ”infractorului de la Cotroceni” este una dintre principalele surse de suferinţă pentru românul de rând.

Legile            politologiei arată indubitabil că bunăstarea poporului este direct proporțională cu aplicarea efectivă a democrației și a statului de drept. Ori, cine este vinovatul principal al lipsei democrației și a statului de drept, dacă nu cel care este desemnat de Constituție a fi ”garantul Constituției” (concepție susținută de zicala populară ”peștele de la cap se-mpute!”)?

Cine a girat operațiunea ”colonelizarea” țării, prin care, în totalul dispreț pentru viețile și carierele militarilor români, numeroși pdl-șoricei, activiști de partid PDL, au devenit ”peste noapte” colonei ai armatei române, disprețuind memoria numeroșilor militari-martiri ai neamului? Unde era conducerea armatei care a acceptat aceast grav atentat la ordinea constituțională? Unde erau serviciile Secrete românești? (ca să fiu un pic malițios, unde erau serviciile secrete străine?).  Erau politizate întratât încât conștiința și jurământul depus pentru apărarea democrației dispăruseră? Unde era ”garantul constituției”? Nu cumva era ”înecat într-un ocean de wiski” și pierdut în ”disperarea după putere”? Am făcut o plângere penală ”infractorului de la Cotroceni” și generalului ”interes național” cu nr. 15.222/12.08,2012, pentru această gravă batjocorire a Constituției: https://unsingurvot.wordpress.com/2012/08/20/plangere-penala-impotriva-tradatorilor-basescu-si-gabriel-oprea/

Cine a girat politizarea instituțiilor statului (Justiția, Curtea Constituțională, Serviciile Secrete), la cel mai înalt nivel, politizare care este cancerul unei democrații (fapt constatat deplin de români în această vară, cu ocazia referendumului -țăranii vorbeau la ”bodegă” despre politizarea instituțiilor). Unde era ”garantul constituției”? Nu cumva era ”înecat într-un ocean de wiski” și pierdut în ”disperarea după putere”?

Oare nu este de plâns un individ care, deși ”șef al statului” aleargă disperat după putere? Ce altceva arată această goană nebună după putere decât lipsa de fapt a puterii? Argumentam în ianuarie la primele mele apariții televizate că suspendatul este impotent. Că nu are nici un pic de putere reală. Și aveam trei argumente:

–         Minciuna: cine minte nu are putere, pentru că doar cine nu are putere trebuie să mintă, cine are putere nu e cazul să mintă, nu are de ce, pentru că nu trebuie să de-a socoteală nimănui. În fapt este vorba de o confuzie între puterea interioară și cea exterioară. Putere interioară ți-o poate da numai adevărul, dreptatea și iubirea pentru aproapele tău. Când nu ai această putere, oricâtă putere exterioară, formală, ai avea, tu ești disperat, pentru că simți că, de fapt, nu ai putere.

–         Băutura: cine bea nu are putere, și în general, cine are vicii nu are putere, și trebuie să apeleze la droguri pentru a-și creea iluzia de putere: ”Drogul este soluția neputinței”.

–         Lipsa puterii reale: cum am argumentat în cazul minciunii, puterea reală este dată de adevăr, iluzia puterii este dată de titluri formale sau de droguri. Omul de caracter, omul care stăpânește/cunoaște virtutea, omul care ”își iubește aproapele”, omul care ”stă în adevăr” este singurul cu adevărat puternic, și nu are nevoie ca cineva să-i confirme puterea pe care propria conștiință i-o confirmă din plin.

Și deci, în cazul suspendatului, goana disperată după puterea exterioară dovedește deplin, pentru cel care cunoaște și a înțeles argumentația expusă, că acestanu are pic de caracter”. Cum ”un individ fără caracter” a ajuns să fie ”garantul Constituției”? Asta se datorează faptului că ”cine se aseamănă se adună”, și deci că ”în medie” acesta era nivelul conștienței poporului, la acel moment, sau că doar ”a fost o încercare (challenge)” pe care Dumnezeu a dat-o poporului pentru ”a scăpa de păcat” (Petru spune undeva: ”ferice de cel ce a suferit, că el a scăpat de păcat”).

Deasemenea, în cazul ”intelectualilor” ”prostiți de suspendat” se dovedește că aceștia sunt incapabili de a sesiza ”sursa puterii” care este conștiința, caracterul, virtutea.

Pentru mine personal, această acțiune/plângere este un test pentru justiția din România și deopotrivă pentru Dumnezeu. Vreau să văd dacă justiția funcționează! Și spun ferm justiției să țină cont și să ia în serios fiecare cuvânt pe care îl spun, pentru că au făcut un jurământ în acest sens.

Iar eu, Stegarul Dac, îl am alături pe Dumnezeu, care deși este Iubirea Însăși este, de asemenea, și Dreptatea Însăși. Și în cazul unui copil al Lui care îl iubește, această dreptate se va manifesta imediat. Veți învăța (cei care nu știu încă), cu această ocazie, că viteza cu care se confirmă și vă răsplătește Dumnezeu pentru ”judecata făcută”/aplicarea corectă a legii pe care o veți face în orice caz/situație este dată ”puritatea” celui ”judecat”, mergând până acolo încât, în cazul unui ”om al lui Dumnezeu” răsplata să fie instantanee.

Când ”evaluați” acest demers trebuie să țineți cont că ”stegarul dac”, deși are studii juridice (în fapt are doar diplomă neacoperită de aproape nici o noțiune juridică reală), el este de fapt matematician și nu a făcut niciodată un demers juridic adevărat. Și trebuie să mai țineți cont și de faptul că, necitind în viața lui nici un pic de literatură și istorie, și în general chestii ”umaniste”, cultura lui este foarte săracă, și exprimarea suferă cumplit. Vă rog astfel să țineți cont mai mult de fond și mai puțin de formă.

Vă aduc la cunoștiință faptul că am pornit o acțiune/plângere penală adresată Parchtului de pe lângă Judecătoria Roman, pe data de 7.12.2012, împotriva conducerii locale de la Roman –primar, viceprimar, șef poliție locală, consilier local-om ”de afaceri”-șef local PDL:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/12/06/plangere-penala-impotriva-primarului-romanului-leustean-si-a-sefului-politiei-locale-roman/

în care dovedesc unde a dus atitudinea dictatorială a ”infractorului de la Cotroceni” și a multor ”baroni locali”: la grave abuzuri, la debilizarea statului de drept, debilizare la care ”pune umărul” în mod serios sistemul juridic românesc (părerea mea și a unui mari părți a populației).

Abuzurile la care se dedau ”șefii” unui oraș (sunt convins că fenomenul este generalizat) sunt descrise în articolul ”Este România un stat mafiot?”: https://unsingurvot.wordpress.com/2012/11/29/este-romania-stat-mafiot/, în care detaliez întâmplările și apoi raționamentele (legătura cauzală) pe ce se bazează convingerile mele din titlu.

Abuzurile (și sunt blând) pe care le comit unele instituți ale statului (jandarmeria în principal) sunt prezentate în sesizarea mea adresată Guvernului și Președinției, pe care o găsiți aici:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/07/25/sant-crin-si-ponta-la-fel-de-fricosi-ca-si-base/ și în acțiunea/plângerea penală contra Jandarmeriei române.

Pentru ca un cetățean european, cu o manifestare pașnică (mă plimbam şi fluturam drapelul naţional) să fie supus unor abuzuri fizice și psihice incompatibile cu un stat de drept european (care au mers până acolo încât mi-au cauzat ruptură de menisc, ruptură de ligamente încrucișate și ruptură de ligamente exterioare), în timpul unei campanii pentru referendum, în fața sediului de campanie al președintelui suspendat, de față cu 6-7 televiziuni naționale, trebuie ca presiunile politice asupre instituțiilor statului să fie imense, altfel nu se explică riscul la care acestea s-au expus.

Abuzurile făcute de instituțiile publice la adresa mea (și pun aici jandarmeria și serviciile secrete, pentru că acestea nu au sesizat abuzurile făcute de jandarmerie și, astfel, au lăsat ca drepturile și libertățile individuale ale unui cetățean să fie nesocotite) de față cu multe televiziuni naționale constituie instigare la violență și complicitate la instigare la violență, printre multe altele. Și, evident, aceste abuzuri nu au fost făcute ”de capul lor” de instituții militare, ci ”la ordin”, ceea ce arată că suspendatul a abuzat inclusiv de instituţiile publice şi calităţile oficiale în acest scop.

Bineînțeles că poporul este ”vinovat”/responsabil pentru democrația pe care și-o formează, că societatea civilă poartă ”vina” pentru ”starea de fapt”, pentru că ea ”permite” aceste abuzuri prin atitudinea ei pasivă și lipsită de ”conștiință civică”. Dar, totuși, când această conștiință civică ”se trezește” și ”ia atitudine” (cazul stegarului dac care sesizează numeroase abuzuri și ilegalități), justiția trebuie ”să fie pe fază”, să sesizeze schimbarea de atitudine, să rezoneze cu ”noua stare de conștiință” și s-o exprime prin înfăptuirea unei noi justiții, adecvate noii conștiințe apărute. Pentru că, în fapt, justiția este un etalon al conștiinței neamului: ea arată nivelul de dezvoltare al democrației unui popor.

Aș mai aduce în discuție jurământul depus de președintele României. Valoarea și însemnătatea pe care aleșii neamului o dau acestui jurământ de credință față de democrație și pentru certificarea faptului că el este pus acolo de popor pentru a-i sluji interesele, s-a văzut ieri cu ocazia depunerii acestui jurământ în plenul parlamentului. În timpul acestei solemnități, în sală toată lumea mișuna și făce te miri ce. Disprețul față de jurământ arată clar nivelul conștiinței acestor aleși. Revenind la jurământul președintelului, este cutremurător să vezi distanța imensă dintre ”vorbă și faptă”, dintre jurământ și faptele suspendatului:

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea si priceperea pentru propăsirea spirituală si materială a poporului roman, să respect Constitutia si legile tării, să apăr democratia, drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritorială a Romaniei. Asa să-mi ajute Dumnezeu!„.

Așa să-mi ajute Dumnezeu! Așa cum? Așa cum a respectat și a apărat el constituția și democrația? Stegarul Dac zice atunci: ”da, exact la fel să-i ajute Dumnezeu! Așa cum a respectat și a apărat el constituția, democrația și statul de drept, așa cum și-a dăruit el toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român”.

Și cine dintre cei aleși de popor să-i slujească în vre-un fel, în oricare demnitate publică, și va mai face ca el, ca el să pățească! Și viitorul va arăta poporului ce-i așteaptă pe mincinoși!

Un conducător de țară care ”nu are nici un Dumnezeu”, care minte cu gura mare toată ziua, bună ziua, ce învață poporul să facă, prin exemplul personal (care știm că reprezintă 99% din învățare), altceva decât faptele lui arată: să mintă și să nu aibă nici o frică de Dumnezeu? Ce este asta decât subminarea statului de drept, instigare la minciună și furt, și dispreț față de democrație și statul de drept?

”O broscuță mai merge, dar un porc e greu de înghițit” declara suspendatul în urmă cu câteva zile. Și totuși, el poate! Deși este atât de greu, suspendatul arată că nu e imposibil, pentru el, cel puțin. El poate! Și cred că o face cu plăcere. Nu pare a avea indigestie.

Să spui cu două minute în urmă că ”trebuie să fi nebun ca să faci X” și acum tu chiar să faci X, înseamnă că ești complet inconștient, complet nebun, că ești chiar dincolo de nebunie. Înseamnă că efectiv nu ști și nu înțelegi ce vorbești, că ”vorbește gura fără tine”.

Să-ți pui odrasla ”analfabetă” să reprezinte românii în parlamentul european, ce este altceva decât instigare la nepotism și politizare a instituțiilor statului, tu care ai jurat în fața lui Dumnezeu să aperi Constituția, democrația și statul de drept. Ce exemplu și educație faci tu poporului? Nu este asta, conform spiritului Constituției, un atac extrem de periculos la statul de drept, o bombă cu efect întârziat pusă chiar în inima democrații în România?

Să folosești, din poziția în care te aflii, cuvinte jignitoare de tipul ”țigancă împuțită”, ”găozar”, etc., nu înseamnă decât instigare la discriminare. Să spui ”i-am ciuruit” cu referire la exercitarea suveranității poporului prin vot, arată o lipsă totală a înțelegerii prevederilor constituționale  care spun la art. 8 că ”pluralismul este o condiție și garanție a democrației constituționale” și că ”partidele politice contribuie la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor”.

Oricare dintre minciunile ”infractorului de la Cotroceni,”care sunt reluate obsesiv în media, constituie argumente arhisuficiente pentru o demisie a acestuia din poziția în care stă prin uzurpare de calități oficiale.

Să fie conștient de asta, el și susținătorii lui din afara țării (Merkel și Barosso, induși în eroare de suspendat, asemenea multor români) și să-și dea demisia. Își vor asigura astfel circumstanțe atenuante. Mai ales Merkel și Barosso să-l determine să demisioneze pentru a nu-și agrava pozițiile în țările lor din cauza ”infractorului de la Cotroceni”.

În fapt, prin deturnarea și furtul votului cetățenilor români făcut deopotrivă de suspendat, de unii membri ai Curții Constituționale precum și de către membrii parlamentului (cu o singură mare excepție: Ioan Ghișe) s-a falsificat voința cetățenilor, voință reafirmată cu ocazia recentelor alegeri generale.

Membrii noului parlament au obligația morală și legală de a pune în practică voința poporului exprimată la referendum, de a împlini și finaliza procedura de suspendare, procedură care este încă în desfășurare.

Solicit să dispuneţi cercetarea celor sesizate, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 240 (uzurparea de calităţi oficiale), art. 155 (trădare) –acțiuni de subminare economică sau politică a statului-, art. 165 (subminarea economiei naţionale), art. 166 (propaganda în favoarea statului totalitar), art. 166^1 (acţiuni împotriva ordinii constituţionale), art. 167 (complotul), art. 168^1 (comunicarea de informaţii false), art. 170 (nedenunţarea), art. 173 (sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării), art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 249 (neglijenţa în serviciu), art. 264 (favorizarea infractorului) Cod penal.

Pentru a argumenta, citez din Constituţia României:

„ARTICOLUL 1: Statul român

(3) România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

ARTICOLUL 2. Suveranitatea

(1)                           Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum.

(2)                           Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 8. Pluralismul și partidele politice

(1) Pluralismul in societatea romanească este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.

(2) Partidele politice se constituie si isi desfăsoară activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetătenilor, respectand suveranitatea natională, integritatea teritorială, ordinea de drept si principiile democratiei.

ARTICOLUL 16. Egalitatea în drepturi

(1) Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

ARTICOLUL 20: Tratatele internationale privind drepturile omului

(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

ARTICOLUL 22: Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica

(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

ARTICOLUL 23: Libertatea individuala

(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.

(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege.

ARTICOLUL 25: Libera circulatie

(1) Dreptul la libera circulatie, în tara si în strainatate, este garantat.

ARTICOLUL 26: Viata intima, familiala si privata

(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea însasi, daca nu încalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

ARTICOLUL 29: Libertatea constiintei

(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta si de respect reciproc.

ARTICOLUL 30: Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura  nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii.

ARTICOLUL 54: Fidelitatea fata de tara

(1) Fidelitatea fata de tara este sacra.

(2) Cetatenii carora le sunt încredintate functii publice, precum si militarii, raspund de îndeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, în acest scop, vor depune juramântul cerut de lege.”

ARTICOLUL 55 Apărarea tării

(1)   Cetătenii au dreptul si obligatia să apere Romania.

ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor si a libertătilor

Cetătenii romani, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să incalce drepturile si libertătile celorlalti.

TITLUL III

Autoritătile publice

CAP. 1

Parlamentul

SECTIUNEA 1

Organizare si functionare

ARTICOLUL 61 Rolul si structura

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tării.

SECTIUNEA a 2-a

Statutul deputatilor si al senatorilor

ARTICOLUL 69 Mandatul reprezentativ

(1)      In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului.

CAP. 2

Presedintele Romaniei

ARTICOLUL 80  Rolul Presedintelui

(1) Presedintele Romaniei reprezintă statul roman si este garantul independentei nationale, al unitătii si al integritătii teritoriale a tării.

(2) Presedintele Romaniei veghează la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritătilor publice. In acest scop, Presedintele exercită functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

ARTICOLUL 82 Validarea mandatului si depunerea jurămantului

(1) Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutională.

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedintă comună, următorul jurămant:

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea si priceperea pentru propăsirea spirituală si materială a poporului roman, să respect Constitutia si legile tării, să apăr democratia, drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritorială a Romaniei. Asa să-mi ajute Dumnezeu!„.

ARTICOLUL 84 Incompatibilităti si imunităti

(1)  In timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid si nu poate indeplini nici o altă functie publică sau privată.

”Infractorul de la Cotroceni” a dovedit că suprem pentru el nu este statul de drept (cf. art.1, alin.3) ci comportamentul dictatorial, care a devenit un exemplu pentru români și mai ales pentru clasa politică (ne amintim că ”păsărica vopsită și revopsită a resuspendatului” a declamat cu emfază la un congres PDL, în aplauzele frenetice ale politicienilor pdl-iști, că ei sunt urmașii lui Traian, lui Traian Băsescu, devenit pentru ei ”idol politic”).

”Infractorul de la Cotroceni” se menține la putere prin multiple infracțiuni (cea mai gravă fiind cea de uzurpare de suveranitate), cu largul concurs al întregii clase politice, care dovedesc cu toții dispreț față de statul de drept și față de votul poporului.

Suspendatul se află într-o continuă campanie electorală mascată, în care deturnează fondurile președinției pentru a-și promova interesele personale și politice, în disprețul total al cetățenilor care i-au dat mandatul pentru a le reprezenta cu bună credință interesele.

Suspendatul nu înțelege că democrația înseamnă că ”un ales” trebuie să îndeplinească interesul alegătorilor și nicidecum interesele unor clientele mafiote și ale unui partid care l-au adus la putere.

Apoi toate minciunile din timpul campaniei de la referendum, precum și cele din timpul mandatelor de președinte, pe care mi-este și jenă să le mai pomenesc, nu sunt decât ”învățăturile” și exemplele personale ale celui ce ocupă funcția de președinte către popor, și nu constituie decât precedente care fixează standarde de manifestare pentru politicieni. Pentru că, precum copiii care nu fac decât ceea ce văd la părinți, tot așa politicienii și poporul asimilează ca fiind bun ceea ce vede la ”conducătorul suprem”.

Ori, dacă ar fi să definim într-o singură caracteristică ”prestația” suspendatului, cea mai potrivită, cea care ”îi vine cel mai bine” este cea de mincinos. Asta este învățătura ”infractorului de la Cotroceni” pe care a dat-o poporului: minciuna. Cu cât mai mare, cu cât mai sfruntată, cu cât mai deasă, cu atât mai bine.

În primul rând, și cel mai grav, este atentatul la democrație. Politizarea instituțiilor publice, fiecare în parte constituie tot atâtea motive reale și serioase pentru ca suspendatul ”să ne lase”.

Să fi în stare de asemenea abuzuri, de atâta premeditare și de atâta dispreț față de lege, arată clar o mare incompatibilitate între lipsa ta de caracter și funcția ocupată, care trebuie să fie tocmai exemplul și modelul de conștiință, integritate și moralitate din țară.

Dacă un ”ocupant al fotolilui de la Cotroceni” instigă la neparticiparea la vot, obstrucționează manifestarea suveranității poporului, înseamnă că ”nu are nici un Dumnezeu”, nici un pic de conștiință, și consideră cetățenii liberi ai țarii ca pe o turmă demnă de dispreț, fără conștiință și puterea de a înțelege mizeriile pe care ”aleșii” o fac. Și chiar dacă cetățenii, în mare parte pricep nelegalitățile pe care le faci, te consideri prea puternic pentru ca să poți fi atins în vre-un fel. Asta, în mare parte pentru că, ”cunoști prea bine” ”sistemul ticăloșit”, sistemul corupt în care tu ești ”șef absolut”. Din această cauză ”nu ai frică”. Cu alte cuvinte te bazezi pe servicii secrete aservite și pe corupția profundă care afectează grav poliția și justiția din România (este o opinie personală, confirmată tocmai de purtarea jandarmeriei în București și a autorităților locale din Roman față de mine).

Același lucru și pentru șefii jandarmeriei și ai serviciilor secrete. Să accepți și să pui în aplicare ordine aberante doar pentru că ”ți-a ordonat președintele”, arată o lipsă de caracter și un dispreț față de lege de neconceput pentru un militar. Seamănă mai mult cu un comando de mercenari decât cu un organ al statului care este înființat, ”viețuiește” pentru a asigura octrotirea cetățenilor și a drepturilor și libertăților fundamentale ale individului.

Nu se înțelege că esența democrației și a statului de drept o reprezintă respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale individului, și că jurământul depus la investire/numire asta presupune. Dacă tu ca ”ocupant al fotoliului de la Cotroceni” nu înțelegi esența legii, ce pretenție mai poți avea să îndrumi cetățenii aflați sub ”conducerea ta” spre mai multă democrație, unica care poate asigura mai multă bunăstare pentru cetățeni.

Dă dovadă de responsabilitate față de popor și față de lege acest individ ”fără nici un Dumnezeu”?

Demnitatea umană, conștiința și responsabilitatea trebuie să fie un ”bun” comun, uzual, foarte bine cunoscut unui președinte.

Acțiunea mea se constiuie ca un act civic menit să dovedească că statul de drept poate funcționa în România, dacă ”pe traseul”, ”în destinul” unei plângeri penale se întâlnesc un procuror cu caracter și niște judecători cu caracter, pentru care jurământul în fața lui Dumnezeu presupune existența lui Dumnezeu și ”frica de Dumnezeu”; dacă ”din întâmplare”, pe traseul unei acțiuni se întâlnesc un petent, un procuror și un judecător pentru care fidelitatea pentru țară și apărarea statului de drept nu sunt doar ”vorbe goale” ”ce din coadă au să sune”.

Consider că ciocnirea a două ideologii, a două conștiințe, se petrece acum la scară națională și mondială: Adevărul cu minciuna, Bunul simț cu vulgaritatea, Blândețea cu violența, Spiritualitatea cu materialismul. Deși ele par a se înfrunta acum decisiv, rezultatul este stabilit demult: mai multă democrație și mai multă libertate născută din mai multă conștiință.

Acum și aici este vorba de ”apărarea ființei naționale”, apărarea fundamentului democrației, suveranitatea poporului, votul liber exprimat, din care decurg drepturile și libertățile fundamentale. Oamenii morali care ”nu intervin” când o crimă e comisă sub ochii lor nu sunt decât complici. Complici la moartea democrației în România.

Acum și aici, în România, Dumnezeu consfințește decizia de veacuri a poporului român de a trăi ”în pace și armonie”, spre exemplul/modelul întregii lumi.

Acum și aici, vor înțelege și politicienii români că ”lipsa de cultură” a poporului român nu înseamnă nicidecum lipsa bunului simț, ci dimpotrivă, ea scoate în evidență patriotismul, spiritualitatea și veselia (cheful de viață) ale poporului român.

Curchil spune că: ”caracterul se dovedește în momentele cruciale, dar se construiește clipă de clipă”. Caracterul poporului român va fi dovedit în aceste clipe, dar el s-a clădit, cum atât de bine o spune vocea sufletului românesc –Mihai Eminescu- ”pe un nesfârșit șir de martiri”.

Înţeleg însă să solicit efectuarea de cercetări pentru stabilirea corectă a tuturor circumstanţelor şi anchetarea învinuiților Traian Băsescu,  judecătorilor C.C.R. Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Petre Lazaroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Motoc şi Valentin Zoltan Puşkaş, precum și a membrilor fostului Parlament al României (mai puțin senatorul Ioan Ghișe), în vederea tragerii la răspundere penală pentru faptele săvârşite.

Având în vedere considerentele prezentate, vă rog ca, după analizarea întregului material probatoriu ce va fi administrat în cauză, să dispuneţi începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a învinuiților Traian Băsescu,  judecătorilor C.C.R. Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Petre Lazaroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Motoc şi Valentin Zoltan Puşkaş, precum și a membrilor fostului Parlament al României, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 240 (uzurparea de calităţi oficiale), art. 155 (trădare) –acțiuni de subminare economică sau politică a statului-, art. 165 (subminarea economiei naţionale), art. 166 (propaganda în favoarea statului totalitar), art. 166^1 (acţiuni împotriva ordinii constituţionale), art. 167 (complotul), art. 168^1 (comunicarea de informaţii false), art. 170 (nedenunţarea), art. 173 (sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării), art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 249 (neglijenţa în serviciu), art. 264 (favorizarea infractorului) Cod penal.

În drept, îmi întemeiez prezenta plângere pe prevederile art. 240, art. 155, art. 165, art. 166, art. 166^1, art. 167, art. 168^1, art. 170, art. 173, art. 246, art. 248, art. 249, art. 264 Cod penal.

În dovedire, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe:

– proba cu martori;

– proba cu înscrisuri;

– proba cu înregistrări video

Avrămuță Cezar Cătălin

stegarul dac

Anunțuri
Comentarii
  1. Georges spune:

    Sunt intru-totul de acord cu principiile si revendicarile domnului Avramuta C C impotriva învinuiților Traian Băsescu, judecătorilor C.C.R. Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Petre Lazaroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Motoc şi Valentin Zoltan Puşkaş, si ma declar solidar pana la comparitia mea in fata unui complet de judecata in calitate de martor si de vatamat visavis de drepturile mele de cetaian roman cu domiciliul in Franta, unde de altfel am putut exercita dreptul meu de vot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s