Am spus Serviciilor Secrete de două ori să nu se pună cu stegarul dac, pentru că nu au nici o șansă! – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/12/03/ultimul-avertisment-dat-de-stegarul-dac-serviciilor-secrete-romane/
Am deplâns starea jalnică a procurorilor băsificaţi în inima lor şi am elogiat judecătorii drepţi şi curajoşi din sistem: ”Ruşine procurorilor români! Felicitări judecătorilor români care se trezesc acum!” https://unsingurvot.wordpress.com/2013/01/24/rusine-procurorilor-romani-felicitari-judecatorilor-romani-care-se-trezesc-acum/
Acum spun procurorilor direct: nu vă puneți cu samuraiul dac, pentru că vă mănâncă pușcăria, în cel mai fericit caz!
Rugaţi-vă să nu aveţi ghinionul să fiţi într-unul din dosarele penale pe care le-am deschis Jandarmeriei Române, SPP, CCR, Preşedinţie, Guvern, Parlament, Procuratură-Parchet, sau reprezentanţilor acestora!
Rugaţi-vă acum, până când nu vi s-a întâmplat asta, şi poate Dumnezeu vă va accepta ruga!
Celor care au avut ghinionul să pice deja într-unul dintre aceste dosare, în cazul în care nu s-a finalizat cercetarea sau nu s-a dat sentința, îi sfătuiesc ”să se dea loviți”, să intre în concediu sau să inventeze ceva, un motiv de incompatibilitate, pentru că altfel, la câte presiuni va face asupra lor sistemul ticăloșit, nu vor reuși să rămână imparțiali.
Iar samuraiul dac nu va accepta nici o sentință nedreaptă!
Samuraiul dac nu va avea milă de cei dintre voi care nu apără adevărul, deși au jurat asta!
Așa să-mi ajute Dumnezeu!
–
Iar procurorilor și judecătorilor care vor avea curajul să apere adevărul cu ocazia acestor procese prin care samuraiul dac demască sistemul ticăloșit, le spun: ferice de voi!
Pentru că, să apărați adevărul nu este doar o obligație de serviciu și un jurământ, ci este însăși esența Vieții voastre pe pământ!
Pentru că, apărând Adevărul îl apărăm pe Dumnezeu!
Vezi şi „Apelul stegarului dac către Judecătorii români!” –
https://unsingurvot.wordpress.com/2013/12/30/apelul-stegarului-dac-catre-judecatorii-romani/
–
Spun asta după un proces – 198/92/2013 – la Tribunalul Militar București, în care, la primul termen s-au comasat 3 dosare, s-au respins nemotivat cererile a doi avocaţi ai jandarmilor de probe cu înregistrări video, şi cererile mele de probe cu interogatoriu şi înregistrări video, s-a judecat cauza şi a rămas în pronunţare! – execuţie în direct am spus eu. Numai că ei nu ştiu că … s-au autoexecutat!
Mâine urmează un alt proces similar – 197/92/2013.
–
Se pune întrebarea de ce au făcut această aberaţie, această parodie de proces? De ce au riscat atâta nejustificat?
Răspunsul este atât de simplu: de proşti!
Sunt atât de enervaţi de cât de ameninţătoare au ajuns aceste plângeri penale încât au riscat totul pe-o cacealma hilară: au crezut că mă sperie duritatea sistemului! Fâs!
Am mai spus: când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia mințile! Așa l-a terminat pe Băsescu și mafia portocalie, așa face acum și cu sistemul ticăloșit!
Asta arată cât de bine a lovit samuraiul dac când a arătat societății civile o metoda simplă, extrem de eficace în mâna unui om lucid, împotriva sistemului ticăloșit: plângerea penală! – vezi articolul „O super armă împotriva dictaturii comunisto-securiste: plângerea penală” –
Au ajuns până într-acolo încât au făcut presiuni asupra avocatului să nu mă mai susțină! Acesta nu s-a mai prezentat la proces, fără să mă anunțe!
–
În cele din urmă sentința a fost de retrimitere a dosarului la Parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale! Dar, destul de ciudat, a admis și plângerea mea și plângerea jandarmilor 🙂 .
Solutia pe scurt: În baza art.2781 alin.8 lit. b) C.pr.pen. admite plângerea petentului AVRĂMUŢĂ CEZAR CĂTĂLIN împotriva ordonanţei nr. 315/P/2012 din 19.08.2013 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr.419/II-2/2013 din 19.11.2013 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti. În baza art.2781 alin.8 lit. b) C.pr.pen, admite plângerile petenţilor plt. ISPAS MARIUS DORIN, lt. POPA MIHAI NICOLAE plt. CÎINARU MARIAN, plt. NEAGU ION şi plt. TOADER CIPRIAN, toţi din cadrul Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, împotriva ordonanţei nr.315/P/2012 din 19.08.2013 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr.345/II-2/2013 din 04.10.2013 emisă de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti Desfiinţează ordonanţa nr.315/P/2012 din 19.08.2013 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti şi trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.01.2014.
Document: Hotarâre 1/2014 07.01.2014
Vă ataşez cererea mea împotriva Ordonanţei nr 315/2012, care s-a judecat azi: Detalii în continuare:
TRIBUNALUL MILITAR BUCUREȘTI
Dosar nr. 198/92/2013
DOMNULE PREȘEDINTE,
Subsemnatul, AVRĂMUŢĂ CEZAR CĂTĂLIN, domiciliat în stradă (mi-a fost executată silit prin abuz și fraudă, la comandă politică, ca urmarea a protestelor mele antibăsiste, locuința din Voluntari, str. Drumul Potcoavei, nr. 532, vila 2, judeţul Ilfov), fără forme legale în ………., identificat cu CI …………, CNP ………, tel. ……….., în calitate de parte vătămată, formulez prezenta:
Plângere împotriva Ordonanţelor date în dosarul nr. 315/P/2012 aflat pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București
și vă solicit ca, prin sentinţa pe care o veți da în cauză, să anulați/casaţi dispozițiile ordonanțelor din 19.08.2013, şi din 19.11.2012 date de procurorii militari Scarpet Vasile şi respectiv Corbu Ionel în acest dosar și să trimiteți cauza spre recercetare serioasă, ca prin ”lămurirea cauzei sub toate aspectele” pe baza probelor existente și a unei investigații corecte, profesioniste, efectuate de un procuror care să-şi înţeleagă atribuţiile şi care să aibă „un rol activ” şi conştiinţă, în conformitate cu prevederile Constituției, a Codului de Procedură Penală, a Codului Penal și a celorlalte legi concurente cauzei, să se reuşească ”aflarea completă a adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului”.
Conform Codului de procedură penală aveţi obligaţia să realizaţi scopului procesului penal şi anume „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, şi, în cazul concret al dosarului 315, să contribuiţi ”la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor” (deja au trecut 17 luni și nu s-a cercetat aproape nimic).
Solicit astfel cercetarea corectă a abuzurile și nelegalitățile jandarmilor care mi-au încălcat mai multe drepturi şi libertăţi fundamentale, garantate de constituție şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte, şi anume: dreptul la opinie, dreptul la libertatea conștiinței, egalitatea în drepturi (nediscriminarea), dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la libertate individuală și siguranța persoanei, dreptul la liberă circulație, precum și libertatea de exprimare, dreptul la protest, şi mai ales demnitatea mea de om şi de român. Drepturi şi libertăţi fundamentale pe care se întemeiază statul de drept.
Mă constitui parte civilă şi solicit daune morale şi materiale pentru repararea prejudiciilor cauzate de abuzurile jandarmilor, în cuantum de trei milioane euro.
Solicit, de asemenea, publicarea pe situl oficial al jandarmeriei, pe timp de cel puţin un an, precum şi într-un ziar de circulaţie naţională a dispozitivului sentinţei, pentru a descuraja abuzul, care constituie o practică curentă a jandarmeriei, precum şi pentru a educa jandarmii în spiritul respectării legilor.
MOTIVE
În fapt:
În data de 24.07.2012 am depus plângere penală cu nr. 1.079.848 la Secţia 6 Poliţie Bucureşti, care a fost repartizată conform competenţelor legale să fie instrumentată de PMTMB.
În plângere am solicitat să se cerceteze faptul că am fost reţinut şi condus la secţia de poliţie în mod ilegal și că, puțin mai târziu am fost oprit de către un cordon de jandarmi să intru pe strada Comănița pentru a-mi lua mașina parcată acolo, spunându-mi-se că mie îmi este interzis să merg pe trotuarul străzii Comănița, şi de a mi se fi încălcat în mod nejustificat, în formă repetată (arătând faptul că în data de 23.07 am mai fost ridicat abuziv de două ori, din acelaşi loc) drepturile fundamentală de liberă circulaţie şi exprimare a opiniei, inclusiv a celei politice, garantate de Constituţie.
În declarația dată în data de 15.11.2012 am arătat că, deși eu mă aflam în greva foamei declarată la acea locație, ofițerul de jandarmi Popa împreună cu colegii jandarmi au încercat să mă oprească să merg pe trotuarul de pe strada Comănița. Am arătat că deși am fugit pe strada Comăniţa, am fost prins abuziv de către jandarmi care m-au reținut și m-au dus abuziv la secția de poliție și m-au sancționat contravențional, iarăși în mod abuziv, cu încălcarea a numeroase drepturi și libertăți fundamentale. Totul a fost filmat de 2-3 cameramani jandarmi și de 7-8 cameramani ai televiziunilor prezente. Ca urmare am solicitat vizionarea tuturor acestor casete.
Am menţionat că de data asta jandarmii au fost deosebit de agresivi şi brutali, până acolo încât, ridicându-mă cu violenţă de sub maşina de jandarmerie sub care mă târâseră aproape mi-au rupt genunchiul stâng (ruptură de menisc, a ligamentelor externe şi a ligamentelor încrucişate) în condiţiile în care eu sunt destul de rezistent (fapt confirmat, printre altele, de șederea mea multe zile câte 7-8 ore pe statuile din fața Teatrului Național, la geruri de -15ºC și în caniculă de peste 60 ºC). Mi s-a lăsat impresia că jandarmii făceau parte dintr-o brigadă specială, sau măcar aveau ordine speciale de a se comporta mai brutal.
Am menționat, de asemenea, că în aceiași seară am mai fost reținut de trupe speciale de jandarmi, dus la secție și sancționat contravențional în mod abuziv, din fața Teatrului Național, unde mă aflam împreună cu numeroși protestatari care pot depune mărturie contra acestor abuzuri.
Am arătat că de toate aceste abuzuri consider ca responsabil major conducerea jandarmeriei.
Prin adresa 26/10.03.2013 depusă la PMTMB am adus precizări și completări plângerii penale și am denunţat comiterea, în calitate de autor, instigator sau complice de către Jandarmeria Română, prin jandarmii care au fost în contact nemijlocit cu mine, şi şefii lor (inclusiv şeful Jandarmeriei române) care au ordonat respectivele acţiuni împotriva mea şi a intereselor mele, următoarele infracţiuni, 17 la număr, (consumate sau ca tentativă) prevăzute şi pedepsite de următoarele articole ale Codului Penal: art. 180 (lovirea sau alte violenţe), art. 182 (vătămarea corporală gravă), art. 189 (lipsirea de libertate în mod ilegal), art. 193 (ameninţarea), art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanei), art. 247 (abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 248^1 (abuzul în serviciu în formă calificată), art. 249 (neglijenţa în serviciu), art. 250 (purtarea abuzivă), art. 262 (nedenunţarea unor infracţiuni), art. 263 (omisiunea sesizării organelor judiciare), art. 264 (favorizarea infractorului), art. 267^1 (tortura), art. 317 (instigarea la discriminare), art. 323 (asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni), art. 324 (instigarea publică şi apologia infracţiunilor) Cod Penal.
Am arătat în acele precizări şi completări ale plângerii penale că faptele petrecute au fost detaliate în petiţiile cu nr. 16.757/26.07.2012 la preşedinţie, şi 12.086/26.07.2012 la guvern, de care am solicitat să fie avute în vedere, pe care le-am anexat, precum şi pe site-ul meu oficial:
https://unsingurvot.wordpress.com/2012/07/25/sant-crin-si-ponta-la-fel-de-fricosi-ca-si-base/
Am mai solicitat:
– ca probe elocvente înregistrările în cauză făcute de jandarmeriei şi televiziunilor prezente la faţa locului, precum și interogarea reporterilor şi cameramanilor prezenţi la faţa locului;
– să se stabilească dacă implicarea politică pe faţă a jandarmeriei în acea campanie electorală, făcută prin abuzurile la adresa mea, a fost făcută la ordinul expres al preşedintelui suspendat, sau doar a reprezentat un ”exces de zel” al capilor jandarmeriei şi a Serviciilor Secrete;
– să se stabilească care este motivaţia pentru care doi dintre şefii cei mari de instituţii de ordine şi apărare (Jandarmerie şi SPP), care se ocupă cu protejarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului, să dorească şi să pună în practică împiedicarea unui cetățean în a-și exercita drepturile și libertățile, într-un mod atât de discriminatoriu, în a-şi exercita aceste drepturi şi libertăţi?
Am solicit în acest sens chemarea la interogatoriu a lent-colonelului de jandarmerie Neagu (aşa ştiu că se numeşte), care cred că era şeful dispozitivului de jandarmi în zonă pe parcursul campaniei de referendum, precum şi pe şeful dispozitivului SPP Cristian Cioc, şeful Secţiunii de Intervenţie Antiteroristă din SPP, avansat de la gradul de general de brigadă cu o stea la cel de general maior cu două stele, de 1 decembrie 2012. Ambii au insistat să părăsesc zona. Asta înainte de a comanda intervenţia în forţă a jandarmilor. Numeroşi alţi ofiţeri au insistat să părăsesc zona, unul chiar ameninţându-mă că dacă nu părăsesc zona va fi nevoit să apeleze la ruşi pentru a mă determina s-o fac (respectivul, îmbrăcat civil, s-a salutat şi întreţinut cu cei doi şefi numiţi mai sus, şi cu mulţi alţii).
Am mai arătat că:
– implicarea politică a Jandarmeriei şi a SPP-ului, la vârful acestora este evidentă! Faptul că ulterior celor 5 ridicări abuzive, în exact aceleaşi condiţii am fost lăsat să mă plimb fluturând steagul României, exact la fel cum făceam înainte de ridicări, dovedeşte absolut limpede că acele ridicări şi duceri la secţie au fost abuzive, nelegale şi, cel mai grav, comandate politic;
Această încetare a abuzurilor după 3 plângeri penale şi după ce mi-au rupt genunchiul, în condiţiile în care eu făceam exact acelaşi lucru – mă plimbam fluturând steagul tricolor – arată recunoaşterea de către Jandarmerie a abuzurilor şi nelegalităţilor comise.
– şefii jandarmeriei trebuie să motiveze clar această schimbare de atitudine;
– niciodată jandarmii nu au justificat de ce uneori am voie să merg printr-un loc public (sunt lăsat de poliţie şi jandarmerie), iar alteori nu, deşi nu exista nici o restricţie în acest sens. Mereu am fost discriminat spunându-mi-se că ”eu nu am voie să merg pe aici”, câtă vreme alţi cetăţeni treceau fără să fie opriţi sau legitimaţi. Iar şefii jandarmeriei ştiau exact situaţia mea;
– de fiecare dată când am fost ridicat abuziv şi nelegal, mi s-au adus acuze referitor la fapte inexistente. Niciodată nu mi s-a prezentat înainte de a fi ridicat, fapta nelegală pe care aş săvârşi-o, ci mi s-a pus în vedere că ”ceea ce fac este ilegal”, deși nu mi s-a spus ce este ilegal în ce fac. Niciodată procedura de urmat în astfel de situaţii nu a fost urmată/îndeplinită: aducerea la cunoştinţă, somarea de două ori şi abia apoi intervenţia în forţă, obligatoriu proporţională cu gravitatea faptei incriminată (precum şi încetarea utilizării forţei când încălcarea legii a încetat);
– eu am sesizat mereu jandarmeria să-mi comunice care sunt ”acuzaţiile” care mi se aduc, motivele pentru care ”trebuie să părăsesc zona”, şi după fiecare ridicare cu forţa am făcut plângeri penale în care am descris abuzurile comise. În ciuda luării la cunoştinţă a acestor plângeri penale, abuzurile şi nelegalităţile au continuat, culminând cu ruperea genunchiul stâng (ruptură de menisc, ruptură de ligamente încrucişate, ruptură de ligamente exterioare), după care au încetat;
– implicarea instituţiilor statului (CCR, CSM, Servicii Secrete, Parchete, Jandarmerie) ca instrumente de presiune politică este cel mai periculos flagel pentru democraţie şi statul de drept. Societatea civilă, prin presă, acuză frecvent grave imixtiuni în politică ale instituţiilor statului: folosirea Serviciilor Secrete pentru strângerea de informaţii şi apoi valorificarea acestora cu ajutorul parchetului; jandarmeria şi poliţia sunt folosite de asemenea ca instrumente de presiune politică. Şi cel mai grav dintre toate, amestecarea CCR şi CSM în tranşarea luptei politice la vârf. Cele mai apolitice şi echidistante instituţii (alături de ”şeful statului”) au intervenit brutal, cu urmări deosebit de grave, în campania electorală şi în afara acesteia, pe parcursul ultimului an: ”Instituţiile majore ale statului sunt complice la uzurparea statului de drept în România!”
– scandalul din CSM era atunci ”în floare”: înalţi demnitari ai statului, membrii ai CSM (actualul şi fostul preşedinte CSM!!!!!) sunt cercetaţi de inspecţia judiciară şi de parchet pentru grave încălcări ale legii! Însuşi prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie Daniel Morar, fost şef al DNA şase ani, este cercetat de inspecţia judiciară şi de parchet pentru grave încălcări ale legii. Ceea ce reprezintă cu adevărat apogeul încălcării legii! Cei care, în numele legii, reprezintă garantul independenţei magistraţilor, sunt cei care intervin partizan, făţiş şi brutal în influenţarea deciziilor la vârful justiţiei. Iar cei ce îi acuză nu sunt cetăţeni oarecare, ci sunt înalţi demnitari ai statului, martori la presiunile asupra membrilor CSM, precum şi reprezentaţii asociaţiilor profesionale ale magistraţilor!
–
Procurorul militar Scarpet Vasile a efectuat cercetările în acest dosar și a dat Ordonanța din 19.08.2012, care nu mi-a fost comunicată. În urma cercetărilor întreprinse de mine am aflat că procurorul de caz mi-a trimis ordonanţa cu pricina la o altă adresă decât cea la locuiesc eu.
Această “eroare” a procurorului nu este decât o încercare penibilă a acestuia de a împiedica pe orice cale soluţionarea corectă a dosarului – prin ieşirea mea din termenul de recurs la Ordonanţa dată -, din motive pe care nu le cunosc dar care dovedeşte reaua credință și lipsa acestuia de profesionalism şi de conştiinţă.
–
În plângerea mea adresată Prim procurorului militar împotriva Ordonanţei din 19.08.2012, sesizez faptul că această ordonanţă:
– nu elucidează împrejurările faptelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei
– nu elucidează faptele, necesare pentru justa soluţionare a cauzei
– nereţinând corect împrejurările şi faptele, nu identifică corect făptuitorii
– nereţinând corect împrejurările, faptele şi făptuitorii, nu cercetează probele relevante
– necercetând probele relevante, nu se pronunţă în cunoştinţă de cauză asupra vinovaţilor şi vinovăţiilor
În fapt, procurorul militar Scarpet:
– nu cercetează decât două dintre cele 17 infracţiuni sesizate de mine, asupra celorlalte 15 nesuflând o vorbă. Iar infracţiunile cercetate sunt cercetate absolut superficial;
– nici măcar nu cercetează împrejurările faptelor, darămite să le elucideze;
– nu cercetează conducerea jandarmeriei pentru a vedea cine a dat ordinele de ridicare abuzivă a mea de la locul faptei;
– nu cercetează complicitatea între președintele suspendat, consilierii acestuia, conducerea SPP și conducerea Jandarmeriei;
– nu cercetează complicitatea numeroaselor televiziuni prezente non-stop care nu au reacționat în nici un fel la încălcarea flagrantă și repetată a drepturilor și libertăților fundamentale ale unui cetățean liber și pașnic, în plină campanie de demitere a președintelui suspendat, de către o instituție a statului chemată tocmai să-mi apere aceste drepturi și au ascuns publicului ce se petrece;
– nu cercetează circumstanțele agravante: faptul că s-a operat coordonat, în grup, repetat, conștient, în fața tuturor televiziunilor.
–
Prim procurorul militar Corbu Ionel dă Ordonanţa din 19.11.20013 prin care doar reia, aproape mot a mot, susţinerile puerile ale procurorului Scarpet, care nu făcuse decât să susţină afirmaţiile nedovedite ale unor jandarmi.
Prin această ordonanţă, urmând exemplul procurorului, prim procurorul militar nu răspunde la nici una dintre acuzele aduse de mine ordonanţei din 19.08.2012. S-ar putea spune că cei din Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București au aceleași obiceiuri: de a nu răspunde la ce au fost întrebați, şi de a nu înfăptui, astfel, justiţia.
Prin aceste ordonanțe și prin simulacrul de cercetare penală efectuat, procurorul militar Scarpet și prim procurorul militar Ionel, nu fac decât să se alăture grupului infracțional constituit la vârful Jandarmeriei.
Și, ca să-l parafrazez pe ”infractorul de la Cotroceni” – cum îl numesc eu pe președintele care stă acum la Cotroceni prin uzurpare de calități oficiale, cu concursul unora dintre membrii Curții Constituționale și a parlamentarilor din legislatura trecută și cea actuală și cu complicitatea întregului corp profesional al juriștilor și avocaților din România – voi spune că: ”nu e bine domnilor procurori, nu e bine”!
–
Pentru a veni în întâmpinarea instanței arăt că, în opinia mea, împrejurările relevante ale cauzei, pe care le-am subliniat în plângerile anterioare și care sunt obligatoriu de înțeles pentru justa soluționare a cauzei sunt:
– ne aflam în timpul campaniei de demitere a președintelui suspendat
– locație: sediul de campanie al președintelui suspendat
– toate televiziunile cu emisie națională prezente non-stop
– posibil și probabil măsuri speciale luate de Serviciile Secrete, SPP și Jandarmerie în această situație prezentată mai sus
– eu eram un cunoscut manifestant antibăsist, atât jandarmilor cât şi televiziunilor şi publicului
– eu mă aflam în greva foamei declarată
– Jandarmeria încălcându-mi repetat, coerent și conștient, în grup, evident la ordin, numeroase drepturi și libertăți fundamentale tocmai în circumstanțele agravante de mai sus, și acoperindu-și apoi în repetate rânduri și în multiple feluri abuzurile.
–
Detaliind, vă învederez faptul că ordonanţa procurorului din 19.08.2013 şi apoi şi cea a prim procurorului din 19.11.2012, care o susţine, trebuie casate datorită încălcărilor de către procurori a dispoziţiilor imperative prevăzute de numeroase articole din Codul de procedură penală, și anume:
– art. 1, alin. 1 şi 2 – nu s-a îndeplinit scopul procesului penal: „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni (deja au trecut 17 luni și nu s-a cercetat aproape nimic), pentru ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, în cazul concret al dosarului 315, şi contribuirea ”la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.
– art. 3 – nu s-a asigurat ”aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului” – în plângerea făcută şi în precizările şi completările ulterioare am adus la cunoştinţa organului de urmărire penală comiterea a 17 infracţiuni. Procurorul a făcut investigaţii, şi acestea firave, doar în cazul a două dintre infracţiunile sesizate, şi nu a făcut nici o referire/precizare la împrejurările în care s-au petrecut faptele.
– art. 4 – procurorul nu a avut un rol activ în cursul urmăririi penale. Acesta nu a pus întrebări învinuiţilor şi martorilor în vederea lămuririi împrejurărilor în care au fost comise infracţiunile, nu a chemat la audiere martorii propuşi de mine, nemotivând această decizie.
– art. 6 – nu mi s-a respectat dreptul la apărare. Procurorul a încălcat obligaţia de a-mi asigura deplina exercitare a drepturilor procesuale. Astfel, procurorul nu mi-a adus la cunoştinţă declaraţiile învinuiţilor şi a martorilor şi nu mi-a pus la dispoziţie spre vizionare caseta video, împiedicându-mă astfel să administrez probele necesare în apărare.
– art. 62 – procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a ”lămuri cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, în vederea aflării adevărului”. În fapt, procurorul nu a lămurit nimic legat de cele 17 infracţiuni reclamate de mine, lăsând 15 dintre ele complet neabordate. Întrebarea care se poate pune este dacă domnul procuror îşi bate joc de lege, râde de instanţă, şi ne crede pe toţi tâmpiţi cu asemenea urmărire penală şi asemenea ordonanţă.
– art. 67 – încălcat deoarece a respins probe nemotivat, deşi acestea erau foarte concludente şi foarte utile. Am solicitat expres audierea martorilor prezenţi – reporterii televiziunilor – precum şi vizionarea înregistrărilor făcute de televiziunile prezente. Nici măcar nu s-a sinchisit să dea un răspuns acestei solicitări, domnul procuror.
– art. 69 – încălcat deoarece procurorul ”ia de bune” declaraţiile învinuiţilor fără ca acestea să fie coroborate cu fapte şi împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente.
– art. 70 – încălcat deoarece procurorul nu a adus la cunoştinţa învinuiţilor fapta care formează obiectul cauzei şi încadrarea juridică a acesteia. Aceasta deoarece însuşi procurorul nu a înţeles-o şi reţinut-o corect, cred eu că din cauza limitelor intelectuale; altfel, dacă a făcut-o intenţionat, cred că poate fi cu uşurinţă acuzat de favorizarea infractorului.
– art. 86 – încălcat deoarece procurorul nu a făcut cunoscut martorilor obiectul cauzei, faptele şi împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, şi nu a pus învinuiţilor întrebări lămuritoare cu privire la fapte, împrejurări şi persoanele părţilor.
– art. 87 – încălcat deoarece procurorul nu a procedat la confruntarea persoanelor a căror declaraţii se contrazic.
– art. 177, alin. 2 şi 9, şi art. 182 – încălcat deoarece procurorul nu mi-a trimis ordonanţa la domiciliul ales, deşi anterior m-a citat corect iar prim procurorul PMTMB mi-a răspuns unei cereri la domiciliul ales.
– art. 200 – neîndeplinit deoarece procurorul nu a strâns probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
– art. 202, alin. 1 – procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a strânge probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acestuia.
– art. 202, alin. 4 – procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a strânge date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit şi favorizat săvârşirea infracţiunilor, precum şi orice alte date de natură să servească la soluţionarea cauzei. Aceste împrejurări sunt esenţiale în soluţionarea cauzei. Printre altele amintesc: eu eram un cunoscut protestatar antibăsist; mă aflam în greva foamei declarată; ne aflam în plină campanie electorală de demitere a preşedintelui suspendat; ne aflam în faţa sediului de campanie a preşedintelui suspendat; ne aflam în faţa tuturor televiziunilor naţionale; incidentul are loc după ce, în 23.07 fusesem ridicat abuziv de două ori iar în 19.07 se încercase, fără succes însă, ridicarea mea abuzivă din acelaşi loc şi făcusem plângeri penale contra acestor abuzuri prin care mi se încălcau grav mai multe drepturi şi libertăţi fundamentale chiar de către cei chemaţi să mi le apere J.
– art. 203, alin. 2 – ordonanţa 315/P/2012 nu cuprinde toate elementele cerute de procedură, lipsind obiectul actului. Motivaţia este superficială, procurorul nepronunţându-se asupra a 15 din cele 17 infracţiuni sesizate. Ordonanţa nu arată faptele şi nici împrejurările faptelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Ordonanţa nereţinând corect faptele şi împrejurările, nu identifică corect făptuitorii. Despre probe ce să mai discutăm! Doar un exemplu, cred edificator: toţi învinuiţii şi toţi martorii declară exact acelaşi lucru, cu aceleaşi cuvinte, că “am refuzat să mă legitimez şi că am adoptat un comportament agresiv”, fapt infirmat de instanţa civilă care, în hotărârea adoptată arată că “din înregistrările depuse de intimată în susţinerea întâmpinării nu a rezultat că petentul ar fi săvârşit fapta de care a fost acuzat şi pentru care a fost sancţionat contravenţional” şi că “faţă de faptul că nu a fost probată vinovăţia contravenţională a petentului, instanţa constată că prezumţia de nevinovăţie a petentului nu a fost răsturnată, fiind chiar susţinută de înregistrările administrate de intimată, din care rezultă că petentul a avut un comportament liniştit, pacifist, total opus celui de care a fost acuzat”.
De asemenea, motivaţia procurorului este aceiaşi cu cea dată de acelaşi procuror în dosarul aproape similar (obiect, locaţie, părţi, urmarea faptei însă mai puţin gravă decât în acest dosar) 328/P/2012, dosar în care instanţa a desfiinţat ordonanţa şi a dispus reluarea urmăririi penale. În dosar există şi o disjungere identică cu cea din dosarul 328, disjungere care a fost respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sect. 2.
De asemenea, ca motive de casare mai arăt că ordonanţele atacate:
- nu cercetează fondul cauzei: implicarea politică la vârf a Jandarmerie şi a SPP-ului
- dovedesc superficialitate şi rea credinţă – din punctul meu de vedere sunt infantile
Să te faci că audiezi martori întrebându-i pe jandarmi dacă au făcut infracţiuni, şi să concluzionezi că nu au făcut în urma declaraţiilor acestora, este ca şi cum eu aş declara că jandarmii m-au omorât şi apoi, eventual cu greu, am înviat, iar procurorul să concluzioneze că jandarmii se fac vinovaţi de moartea mea.
- nu elucidează împrejurările faptelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei, şi anume:
– ne aflam în plină campanie electorală de referendum pentru demiterea preşedintelui suspendat din funcţie, şi deci în speţă funcţiona legile care reglementează această ipostază. Aceasta presupune existenţa unor opinii politice diverse, garantate de Constituţie şi protejate de legile electorale
– ne aflam în fața sediului de campanie al președintelui suspendat
– toate televiziunile cu acoperire naţională erau prezente și transmiteau live și reluau apoi orice amănunt până la saturație – ceea ce este firesc și arată importanța excepțională a evenimentelor
– eu eram un simbol al luptei împotriva regimului Băsescu din ianuarie 2012 când m-am evidenţiat cu steagul imens pe care-l fluturam în Piaţa Universităţii
Trei simboluri erau adunate în plimbarea mea paşnică pe străduţa Comăniţa: steagul tricolor, papucii portocali şi eu.
1. Daca eu m-as fi plimbat fără steagul naţional, în mod evident nimănui nu i-ar fi păsat şi nimeni nu m-ar fi ridicat abuziv.
Înseamnă că steagul naţional fluturând acolo îl deranja! De ce? se pune întrebarea. Pentru că simbolul naţional aducea aminte şi scotea în evidenţă interesele meschine ale politicienilor în general, şi ale lui Băsescu în special. Îl deranjam pentru că cineva îi spunea clar că a uitat de naţiune, de popor, de interesele ţării pentru interesele de grup. Îi puneam oglinda în faţă şi el şi cetăţenii votanţi care vedeau imaginile la televizor deveneau conştienţi de mizeria lui morală.
2. Papucii portocalii simbolizau faptul că nu-l mai vrem: în timpul protestelor din ianuarie 2012 din Piaţa Universităţii inventasem acest simbol care spunea scurt şi clar că vrem să plece – dădeam papucii mafiei portocalii.
A doua zi după ce am organizat în piaţa strângerea de papuci, pantofi, cizme, galoşi, cât mai portocali şi cât mai uzaţi, „păsărica portocalie a lui băse„, cum îi spuneam în piaţă madamei Udrea, şi-a dat demisia din guvern. Puţin mai târziu, la presiunea pieţii/străzii şi a antenelor, parlamentarii opoziţiei au prins curaj şi au picat guvernul Boc şi mai apoi guvernul Ungureanu. Aşa au avut curajul mai apoi şi să-l suspende pe Băsescu şi sa organizeze un referendum pentru demiterea lui.
3. Apoi, eu eram un simbol al luptei antibăsescu. Am stat zi de zi în Piaţa Universităţii, peste 300 de zile dintr-un an, cocoţat pe statuile din faţa Teatrului Naţional, iarna fiind zile când am stat şi 7-8 ore pe zi la un ger de -15 de grade, iar vara în caniculă la peste 50-60 de grade.
Există câteva emisiuni televizate care mă prezintă în acest sens în perioada ianuarie-februarie 2012: prima dată la OTV sânt „eroul Pieţei Universităţii„, apoi la Kanal D la emisiunea ‘Drept la ţintă’ sânt „simbolul protestelor din Piaţa Universităţii„, iar la Antena 3 şi Antena 1 „stegarul Pieţei Universităţii” şi „stegarul dac din Piaţa Universităţii” şi mai multe articole scrise: „Feriţi-vă de Sfîntul Francisc! Şi de stegar!„, de Luiza Barcan, „Omul anului” de Vlad Petreanu, „Povestea fabuloasă a Stegarului de la Universitate” de Alexandru Vărzaru, etc., precum şi numeroase apariţii cu steagul tricolor imens şi în straie populare, la ştirile difuzate de televiziunile naţionale privind protestele din 2012 şi sute fotografi circulând pe net ce mă înfăţişează fluturând un imens steag tricolor.
Trebuie remarcat, pentru a înţelege exact impactul şederii mele în faţa sediului de campanie, că „suspendatul”, care obişnuia să iasă zilnic şi să ţină cuvântări în faţa televiziunilor „de la garaj” (cum botezaseră televiziunile locul din faţa garajului sediului de campanie), nu mai ieşea deloc „la declaraţii”. La fel se întâmpla şi cu puzderia de colaboratori care veneau la sediul de campanie şi care erau întâmpinaţi de reporteri, care, avizi de orice ştire, le luau mici interviuri spontane, toate prezentate în direct şi reluate la programele de ştiri. Şi aceste mici interviuri au încetat, colaboratorii, consilierii şi rudele „suspendatului” intrând în sediu de campanie repede, aproape pe furiş, fără declaraţii.
Spre sfârşitul campaniei, jandarmi şi SPP-işti civili au venit „să negocieze” în doua rânduri cu mine ca „suspendatul” să poată ieşi să facă declaraţii fără ca eu să apar în cadru, ceea ce s-a şi întâmplat, eu nestrigând nimic, ca de obicei.
Mai trebuie remarcat faptul ca nu acţiunea în sine – plimbatul meu pe strada Comăniţa, uneori purtând la gat papucii portocalii, fluturând steagul tricolor – a constituit motivul ridicării mele abuzive (eu mă plimb acum cu steagul tricolor peste tot prin Bucureşti, inclusiv prin faţa porţii principale a palatului Cotroceni, şi nu se întâmplă nimic), ci, în mod evident, situaţia politică a determinat abuzurile şi acţiunile jandarmilor.
Mai concret, percepţia situaţiei de către suspendat, consilierii acestuia, sau direct de către diverşi şefi ai instituţiilor implicate (SPP, Jandarmerie, Preşedinţie) au dus la aceste ordine abuzive, de a fi dus în orice mod de acolo, indiferent de consecinţe, şi indiferent câte drepturi şi libertăţi fundamentale mi-ar fi fost încălcate, culmea, chiar de cei obligaţi să mi le apere.
– mă aflam în greva foamei declarată, în speţă funcţionând şi legile ce protejează persoanele aflate în această ipostază, ceea ce impune măsuri de protecţie speciale din partea instituţiilor
– asupra mea s-a acţionat repetat, coerent, conştient, la comandă politică, situaţie dovedită de ridicările abuzive repetate, acoperite de alte infracţiuni ulterioare – amenzi contravenţionale pentru fapte inventate, conform a deja 3 sentinţe civile definitive, declaraţii mincinoase, etc. -, abuzuri de neconceput în orice stat democratic
– situaţia politică era foarte tensionată deoarece aveam de-a face cu o campanie în care instituţii ale statului de prim rang – CCR, CSM, Parchete – erau acuzate zilnic în mass-media naţională de grave ilegalităţi prin implicarea lor politică partizană. Avem de-a face cu o situaţie agravantă a tuturor actelor instituţiilor statului, inclusiv a Jandarmeriei, care trebuia să fie mult mai atentă decât de obicei la soluţionarea oricărui diferend
– prezenţa televiziunilor presupune luare de către instituţiile statului nişte măsuri speciale de protejarea drepturilor fundamentale pentru că riscurile de încălcare sunt mult mai mari, mizele fiind mult mai mari, şi de asemenea impactul lor asupra conştiinţei civice, şi implicit asupra statului de drept, este mult mai mare. Ceea ce chiar s-a şi întâmplat, abuzul „şefului statului” fiind evident şi urmat cu nonşalanţă de şefii jandarmeriei.
Orice incident, chiar şi minor, este multiplicat de televiziuni şi contribuie decisiv la constituirea culturii civice şi democratice. Comportamentul abuziv al jandarmilor în această situaţie constituie o instigare la abuz şi subminează masiv încrederea cetăţenilor în statul de drept. Cum este posibil ca în mod repetat jandarmii să comită aceleaşi abuzuri foarte grave şi nici unul dintre jandarmi să nu sesizeze că este vorba de abuzuri, nici unul dintre superiori să nu sesizeze că este vorba despre abuzuri şi nici un jurnalist sau televiziune – câinele de pază a democraţiei – să nu sesizeze acest lucru. Este clar că, din partea jandarmilor este vorba despre un amestec de corupţie – aş putea vorbi despre o curupere a conştiinţei lor – şi inconştienţă
– nu este clar mandatul jandarmilor: se aflau acolo în misiune sau s-au deplasat la solicitarea cuiva. Condiţionările date de existenţa sau inexistenţa unor ordine militare sunt concurente cauzei.
- Ordonanţa nu elucidează faptele, necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Consider că au fost săvârşite (în calitate de autor, instigator sau complice) de către Jandarmeria Română, prin jandarmii care au fost în contact nemijlocit cu mine, şefii lor și a altor structuri (inclusiv şeful Jandarmeriei române și șeful SPP) care au ordonat respectivele acţiuni împotriva mea şi a intereselor mele, 17 infracţiuni (consumate sau ca tentativă) prevăzute şi pedepsite de următoarele articole ale Codului Penal: art. 180, art. 182, art. 189, art. 193, art. 246, art. 247, art. 248, art. 248^1, art. 249, art. 250, art. 262, art. 263, art. 264, art. 267^1, art. 317, art. 323, art. 324 Cod Penal.
Intervenţia jandarmeriei în jocul politic este fapta incriminată de mine, prin evidente abuzuri şi nelegalităţi produse asupra mea şi a legii, ceea ce procurorul nu a cercetat.
Ridicarea fără temei este un abuz de drept şi a fost făcută cu violenţă, cu intenţie, în grup, repetat, la ordinul superiorilor, cu încălcarea multor drepturi şi libertăţi fundamentale pe care se bazează statul de drept. Ridicări care s-a încercat să fie acoperite cu aparenţe de legalitate – procese verbale de contravenţie care în fapt nu sunt decât noi infracţiuni aşa cum dovedesc 3 sentinţe definitive date de instanţe civile.
Procesele verbale de contravenţie invocate de jandarmi, au fost anulate de instanţă – dosar 30207/2012, sentinţa 4907/27.03.2013 şi sentinţa 17094/28.10.2013 în dosarul 30208, judecătoria sect. 2 -, şi prin urmare s-a dovedit că „faptele” invocate de jandarmi în proprie apărare nu sunt, de fapt, decât nişte acoperiri mincinoase ale multiplelor lor abuzuri.
Declaraţiile mincinoase ale jandarmilor dovedesc lipsa lor de conştiinţă, şi deci uşurinţa cu care pot comite orice infracţiune.
- Ordonanţa nereţinând corect faptele, nu identifică corect făptuitorii
Am solicitat cercetarea celor ce au ordonat şi au avut cunoştinţă de abuzurile petrecute la data respectivă împotriva mea. Am insistat de la bun început să arăt că, conducerea Jandarmeriei este vinovatul principal şi nu cei ce au executat ordinele a căror vinovăţie o consider mult mai mică. Şeful Jandarmeriei este cel care organizează şi conduce întreaga activitate a instituţiei, răspunzând pentru toate actele acesteia. Cu atât mai mult în cazul de faţă, în care importanţa împrejurărilor impunea cunoaşterea situaţiei şi luarea deciziilor de către conducere, ceea ce cu siguranţă s-a şi petrecut.
- Ordonanţa nereţinând corect împrejurările, faptele şi făptuitorii, ce aşteptări să mai avem în privinţa probelor.
Astfel nu se cercetează probele relevante, casetele televiziunilor prezente, care au filmat tot ce s-a petrecut, şi nici nu au fost audiaţi învinuiţii principali: şefii Jandarmeriei şi şeful SPP, generalul Cioc, care era de faţă şi a intervenit în mod direct în desfăşurarea evenimentelor.
Am solicitat proba cu înregistrări video, atât de la jandarmerie cât şi de la televiziunile prezente. Menţionez că domnul procuror nu numai că nu am fost chemat să vizionez cd-ul trimis de jandarmerie, pentru a-mi putea spune punctul de vedere – menţionez că în 3-4 dosare civile cu jandarmeria în care am contestat procesele verbale de contravenţie, jandarmeria a venit cu înregistrări aproape niciodată de la momentul producerii faptei – ba chiar a fost trimis înapoi la jandarmerie ca „nemaifiind necesar”. Identic cu experienţa din dosarul 328 în care instanţa a resolicitat cd-ul de la jandarmerie şi am fost chemat să-l vizionez şi să-mi spun punctul de vedere asupra înregistrării. Se pare că domnul procuror nu a învăţat nimic din acel caz absolut similar, sau este rău intenţionat sau doar complice.
Faptul că eu nu am fost chemat să văd înregistrarea video depusă de inculpată, care în fapt este o probă relevantă, obstrucționându-mi astfel dreptul la apărare, faptul că nu s-a motivat respingerea probelor video de la televiziuni şi nici interogarea jurnaliştilor şi cameramanilor prezenţi, dar mai ales faptul că procurorul nu a cercetat pe fond cauza, și anume motivele reale care au stat la baza acțiunii în forță a jandarmilor, constituie tot atâtea motive temeinice de anulare a rezoluției date în acest dosar.
–
Detaliind ordonanţa procurorului şi pe aceea a prim procurorului putem constata următoarele:
– se reţine din declaraţia învinuiţilor şi a martorilor faptul că eu ”am fost însoţit la secţie”, ceea ce presupune că eu aş fi mers de bună voie, în contradicţie flagrantă cu declaraţiile mele, iar domnii procurori nu au crezut că se cade, aşa cum prevede în mod expres Codul de procedură penală, să se procedeze la o confruntare;
– reţin în mod greşit domnii procurori că eu am tulburat ordinea publică ”conform proceselor verbale de contravenţie seria JO nr. 0399432”, atâta vreme cât procesul verbal în sine nu constituie mijloc de probă, ci doar o presupunere a unei fapte care trebuie dovedită (conform practicii CEDO);
– procesul verbal de care se face vorbire este făcut la ora 19.40 la faţa locului, şi nu la secţia de poliţie unde am fost însoţit – acest aspect important arată superficialitatea cu care procurorii tratează cauza, făcând afirmaţii şi trăgând concluzi despre altceva.
– nu se vorbeşte nimic despre procesele verbale seria JO nr. 0582373 şi seria JO nr 0407549, de asemenea abuzive, care au fost făcute la secţia de poliţie, atunci când eu am fost ridicat cu violenţă, în mod abuziv;
– mai constată domnul procuror că învinuiții au declarat că ”partea vătămată nu a prezentat urme de agresiuni”, ca şi când jandarmii ar fi făcut cercetări în acest sens sau ar fi abilitaţi sau capabili de astfel de concluzii; în ciuda faptului că, Codul de procedură penală spune explicit că, singure, declarațiile învinuiților nu constituie probă.
– mai reține procurorul de caz că învinuiții au negat aspectele reclamate: țin să subliniez faptul că învinuiților nu le-au fost aduse la cunoștință decât o mică parte din aspectele reclamate, după cum rezultă chiar din declarațiile învinuiților, contrar dispozițiilor Codului de procedură penală;
Apoi chiar prim procurorul confirmă, în răspunsul dat la plângerea jandarmilor contra ordonanței procurorului, că afirmația inculpaților-petenți cum că ””nu suntem vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina noastră” fără a oferi nici un detaliu, s-a constatat că nu este o motivare ci doar o alegație, la care nu se poate răspunde”. Reține deci procurorul șef că jandarmii nu oferă nici un detaliu în sprijinul lor, darămite o probă!
– singurele probe ale jandarmilor sunt, reține procurorul șef, declarațiile tuturor jandarmilor potrivit cărora ”nu am făcut altceva decât să executăm ordinele primite conform atribuțiilor conferite jandarmeriei prin Legea 550/2004, art. 19-53”; aceste declarații confirmă acuzațiile mele, că jandarmii au acționat la ordinul conducătorilor, acuzații făcute de mine prin simplă deducție logică, confirmate acum de declarațiile celor care au comis faptele.
Despre această probă prim procurorul precizează că ”practica judiciară este foarte clară și convingătoare, în sensul că ”invocarea executării ordinului superiorului” nu are efect juridic în măsura în care cel care execută ordinul a realizat faptul că, eventualul ordin a fost ilegal, și totuși l-au executat”. Se înțelege că invocarea ordinului superiorului are efect juridic în apărarea jandarmului ce-l invocă, dar numai în măsura în care nu a realizat că ordinul a fost ilegal. Domnul prim procuror nu elucidează totuşi dacă aceste condiţii au fost îndeplinite sau nu.
Cert este că toți jandarmii au declarat că au acționat în urma ordinului primit, care este un fapt. Cum suna acest ordin era rolul procurorului să descopere. Dacă jandarmii au realizat că ordinul superiorului a fost ilegal rămâne de stabilit, deși, din declarația lor reiese în mod clar că:
– ori nu au realizat, și atunci invocarea în favoarea lor a acestui ordin este temeinică; însă, în această ipostază se pune problema instruirii deficitare a tuturor jandarmilor, ceea ce este greu de crezut,
– ori au realizat, însă presiunile făcute de superiori au cântărit mai mult (presiuni care se datorează unor relații nelegale între niște cadre militare subordonate ierarhic unii altora), și i-au făcut să execute acest ordin. Către această variantă înclină totuși însăși declarația lor. Și în acest caz rămâne vina jandarmilor de a nu fi denunțat ulterior acest ordin ilegal, conform legilor și procedurilor – era obligatoriu un raport la superior, conform regulamentelor militare.
Menționez faptul că eu le-am atras atenția în mod repetat tuturor jandarmilor că ordinele ilegale trebuie raportate: în primă instanță se raportează superiorului imediat că ordinul încalcă procedurile legale; apoi, în cazul în care superiorul își menține ordinul, acesta se execută, dar imediat ce condițiile o permit se face un raport la comandant privind divergența de opinii.
Suntem în cazul unor abuzuri extrem de grave în însăși inima unei instituții publice, abuzuri pe care domnia voastră aveți obligația de a le clarifica. Aceste abuzuri ale șefilor jandarmeriei la comandă politică le-am incriminat eu în plângerea mea penală, abuzuri care au putut duce la încălcarea atât de gravă a atâtor drepturi și libertăți fundamentale.
– mai menționează domnul procuror, în treacăt, că Jandarmeria ”a înaintat un suport optic ce conține înregistrări din 24 iulie 2012, însă nu s-au reținut imagini cu exercitarea unor fapte de agresiune în dauna părții vătămate”.
Se cuvine a arăta, din capul locului, că nu am fost chemat să văd conținutul acestei probe esențiale, cum s-a întâmplat și cu declarațiile învinuiților și martorilor, astfel eu neputând să mă apăr corespunzător.
Totuși îmi închipui că, asemenea practici Jandarmeriei în toate cele 5 dosare în care au trimis imagini video referitoare la mine, Jandarmeria a trimis doar fragmente de înregistrări și nu înregistrările originale, așa cum prevede Codul de procedură penală.
Așadar Jandarmeria română încalcă flagrant prevederile legilor penale prin ascunderea de probe, o infracțiune nouă care se adaugă la cele de care este învinuită deja. Vă solicit să cercetați cine se face vinovat de această nouă infracțiune din cadrul conducerii Jandarmeriei.
Se cuvine a aminti că prim procurorul nici măcar nu se pronunță asupra faptelor pe care le incriminez privind imposibilitatea formulării apărării pentru lipsa accesului la probe. De altfel domnul prim procuror nici nu amintește de cd-ul trimis de Jandarmerie, care a fost înapoiat acesteia deși era doar o copie.
– apreciază domnul procuror că ”având în vedere amploarea concretă, redusă a violenţelor exercitate asupra părţii vătămate, respectiv modul, condiţiile şi împrejurările concrete în care au acţionat învinuiţii …, apreciez că fapta nu realizează gradul de pericol social al unei infracţiuni”; despre aceste afirmaţii fac următoarele contestaţii:
- ”amploarea concretă” este cuantificabilă de actele medicale, care spun clar că este vorba despre ”imobilizare 10-14 zile în atelă gipsată femuro-gambieră; Rp, AINS + Clexane” şi că ”restul leziunilor traumatice pot data din data de 24.07.2012, pentru acestea necesită 7-8 zile îngrijire medicală” – în total este vorba despre 17-23 zile, nemaipunând la socoteală faptul că, după ce am scos atela gipsată şi am făcut examenul RMN, din acesta rezultă:
- Corn posterior al meniscului intern rupt, cu traiect de ruptură oblic de la suprafaţa capsulară la cea articulară inferioară
- Ligament încrucişat anterior rupt, cu structura complet dezorgamizată contururi întrerupte şi semnal hiperintens
- Ligament colateral lateral rupt, mult îngroşat, neregulat conturat, hiperintens, vizibil numai segmentar
- Epansament lichidian retro şi suprapatelar
şi concluzionează:
- Ruptură corn posterior – MI
- Ruptură LIA
- Ruptură LCL
- Contuzie osoasă – condil femural medial
Aşadar amploarea concretă, înainte de finalizarea operaţiei de menisc şi de ligamente care este necesară încadrează fapta inculpaţilor (cei care au împlinit abuzul şi cei care l-au ordonat) la art. 182 sau 181, în funcţie de timpul de refacere după intervenţia chirurgicală. În cazul în care nu se apelează la operaţie, cazul meu, dr. Alin Popescu, coordonator medical FRR spune că ”Recuperarea
nechirurgicala (ruptură LCC) – leziunile minore se recuperează în 4-6 săptămâni, rupturile moderate în aproximativ 2 luni, iar rupturile severe necesita circa 3 luni pentru vindecare. Dacă simptomele persistă mai mult de 3 luni, bolnavul necesită intervenţie chirurgicală. Rupturile severe la nivelul LCL au tendinţa de a genera instabilitatea genunchiului şi de obicei nu răspund bine la tratamentul conservator”. La ruptura LIA ”Kinetoterapia postoperatorie va debuta la câteva zile in cazul intervenţiei chirurgicale, într-un centru specializat de kinetoterapie sau acasă sub supravegherea unui kinetoterapeut, cel puţin în primele 3-4 săptămâni. Recuperarea musculaturii membrulul afectat necesită cel mai mult timp şi se va face treptat, o recuperare musculară putând să dureze până la şase luni”. Plus ruptura de menisc. Cu alte cuvinte, per total ne aflăm în mod cert în cazul infracțiunii prevăzute de art. 182.
- Cât despre modul, condiţiile şi împrejurările concrete am arătat că procurorii nu ţin seama deloc de ele, deşi teoretic spun că trebuie avute în vedere: ne aflăm în cazul circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75, a, b, c1, Cod penal, plus celelalte determinate de împrejurările în care ne aflam, expuse deja – situația politică etc..
– Superficialitatea, reaua credință și complicitatea procurorului și a prim procurorului rezultă și din modul în care tratează probele, deși acestea nu sunt prea multe.
Astfel, procurorul reține că ”din declarațiile martorilor a reieșit faptul că, în ziua de 24 iulie 2012, partea vătămată a fost însoțită, în absența oricărei agresiuni, din mun. București, str. Comănița nr. 9, sect. 2, la sediul Secției 6 Poliție București, deoarece a refuzat să se legitimeze în urma solicitărilor militarilor jandarmi”. Prim procurorul reține că, ”în cauză au fost identificați și audiați martorii – în număr de 7 (șapte) -, ”declarațiile acestora infirmând susținerile persoanei vătămate în privința actelor de agresiune, confirmându-se doar că, în ziua de 24 iulie 2012, partea vătămată a fost însoțită la sediul Secției 6 Poliție București, pe motivul refuzului de a prezenta un act de identitate și de a comunica datele de identificare”.
Toate aceste fapte reținute de domnii procurori fiind în completă opoziție cu declarațiile martorilor, care susțin la unison că în data respectivă au fost în cu totul altă locație, și că nu m-au văzut în data respectivă, majoritatea niciodată chiar.
Ce poate fi mai grav și de o complicitate mai evidentă decât ca un procuror, certificat de un prim procuror, să rețină fapte complet opuse decât cele declarate de martori ???????
– s-au cercetat învinuiţii (aşa cum s-a cercetat, ”de ochii lumii”) pentru infracţiunile prevăzute de art. 250, alin. 3 şi art. 189, alin 2 Cod penal; dacă cercetarea ar fi fost serioasă s-ar fi constatat că încadrarea învinuiţilor este cea prevăzută de art. 250, alin 3, 4 şi 5 şi art. 189, alin. 1, 2 şi 5.
–
Putem spune că avem de-a face cu un simulacru de cercetare penală menit doar să acopere nelegalităţile grave comise de instituţii publice prin funcţionari ai acestora. Se încearcă pe toate căile ascunderea adevărului, prin comiterea unor noi ilegalităţi, pe care dvs. aveţi obligaţia să le descoperiţi şi să le deferiţi instanţelor competente.
Lipsa de profesionalism a procurorului de caz, sau mai grav, efectuarea cu rea credinţă a cercetărilor, precum şi Ordonanţa în cauză, alături de alte două asemănătoare, toate confirmate de prim procurorul PMTMB, dintre care una infirmată deja de tribunalul militar, arată limpede, pe lângă incompetenţa sau corupţia procurorului în cauză, grave deficienţe de management, în cazul în care nu este o complicitate la mijloc, atât a PMTMB cât şi a parchetului în ansamblu.
Consider că prin soluția dată mi-au fost prejudiciate drepturile legitime la o judecată corectă, precum și posibilitatea de reparare a prejudiciilor cauzate de abuzurile jandarmilor care mi-au încălcat mai multe drepturi şi libertăţi fundamentale, garantate de constituție şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte, şi anume: dreptul la opinie, dreptul la libertatea conștiinței, egalitatea în drepturi (nediscriminarea), dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la libertate individuală și siguranța persoanei, dreptul la liberă circulație, precum și libertatea de exprimare, şi mai ales demnitatea mea de român și de dac autentic (amintesc faptul că eu lupt pașnic pentru instaurarea democrației și statului de drept din ianuarie, în Piața Universității din București, și sunt cunoscut ca ”Stegarul Dac”, ”un singur vot”, sau ”stegarul din piața universității, și chiar dacă faptele mele nu înseamnă pentru toată lumea prea mult, în timp percepția consider că se va schimba) precum şi libera dezvoltare a personalităţii umane.
Și îmi mai permit să vă aduc la cunoștință, că, deși din ianuarie 2012 nu mi-am mai tuns părul şi barba, asta nu înseamnă decât revoltă pentru mizeria morală în care trăiesc o mare parte dintre ”gulerelor albe”, mai ales a cei ce populează instituţiile statului, mai ales spre vârful acestora. Astfel vă pot spune că am absolvit cursurile a trei facultăţi, având patru licenţe – prima în matematică -, şi două cursuri postuniversitare de doi ani fiecare între care un M.B.A. în finanţe cu profesori canadieni. Şi am fost câţiva ani buni auditor, grad maxim, fix la Ministerul Administraţiei şi Internelor J J J. Şi am avut şi o vilă în Băneasa evaluată la peste 900.000 euro, care mi-a fost executată silit, prin fraudă evident, la presiunea politică a preşedintelui Băsescu, pe suma de 150.000 euro J.
Consider că nu au fost respectate prevederile procedurale în cauză, și anume art. 1, 3, 4, 6, 62, 63, 65, 67, 69, 70, 86, 87, 177, 182, 200, 202 şi 203 Cod Procedură Penală.
Pentru toate aceste considerente vă solicit să casaţi Ordonanţele din 19.08.2013, şi din 19.11.2012 şi să trimiteţi cauza spre cercetare parchetului competent care să facă investigaţiile necesare, ca prin ”lămurirea cauzei sub toate aspectele” pe baza probelor existente și a unei investigații corecte şi complete, profesioniste, efectuate de un procuror care să-şi înţeleagă atribuţiile şi care să aibă „un rol activ” şi conştiinţă, în conformitate cu prevederile Constituției, a Codului de Procedură Penală, a Codului Penal și a celorlalte legi concurente cauzei, să se reuşească ”aflarea completă a adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului”.
Conform Codului de procedură penală aveţi obligaţia să realizaţi scopului procesului penal şi anume „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, şi, în cazul concret al dosarului 315, să contribuiţi ”la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.
În drept îmi întemeiez plângerea pe art. 2781 Cod de Procedură Penală.
Să ne ajute Dumnezeu potrivit conştiinţei cu care ne facem datoria, fiecare acolo unde se află!
Aducându-ne aminte că unii dintre noi am depus un jurământ solemn în acest sens,
Vă mulțumesc cu respect,
Avrămuță Cezar Cătălin,
Stegarul dac din Piața Universității
un singur vot - stegarul dac - samuraiul dac 