Într-un articol din 2013 făceam un apel către conștiințele din judecătorii, atâtea câte or fi: ”Apelul stegarului dac către Judecătorii români!”
https://unsingurvot.wordpress.com/2013/12/30/apelul-stegarului-dac-catre-judecatorii-romani/
Le spuneam în 2014 că ”nu este bine domnilor magistrați, nu e bine”! – ”Mesajul samuraiului dac către procurorii şi judecătorii corupţi!”
https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/07/mesajul-samuraiului-dac-catre-procurorii-si-judecatorii-corupti/
Apoi îi pun în vedere procurorului general să îți dea demisia: ”Samuraiul dac îl somează pe procurorul general al României să-și dea demisia”

https://unsingurvot.wordpress.com/2014/03/19/samuraiul-dac-il-someaza-pe-procuror-general-al-romaniei-sa-si-dea-demisia/

Arăt un caz similar de procuror băsist, cu cel pățit la un alt parchet, de pe lângă Tribunalul militar: ”Cum face un procuror colonel doctor justiţia de ruşine”

https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/25/cum-face-un-procuror-colonel-doctor-justitia-de-rusine/

Cine sunt procurorii băsiști?

Cât sunt de competenți?

Aveți o nouă mostră elocventă în domnul Nistor Ovidiu, procuror șef de birou la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția DIICOT.

Prin plângerea penală ce stă la baza dosarului 367/D/P/2012, formulată de mine împotriva lui băsescu traian, judecătorilor C.C.R. Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Petre Lazaroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Motoc şi Valentin Zoltan Puşkaş, precum și a membrilor fostului Parlament al României, am solicitat trimiterea în judecată a pârâților pentru lovitura de stat dată de respectivii infractori cu ocazia referendumului de demitere a lui băsescu din 2012.

După doi ani de tras mâța de coadă, cu ocazia schimbărilor care se prefigurează odată cu venirea lui Iohanis la Cotroceni, procurorii băsiști se fac că fac treabă și caută să ascundă toată mizeria sub preș, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Din păcate pentru ei au avut ghinionul să dea de samuraiul dac în acest dosar.

Și ca să înțelegem exact ce se ascunde prin Parchete, vă ofer această mostră de soluție dată de un procuror șef de birou la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care dovedește câtă „carte” au acești indivizi care sunt ”scoși la înaintare” să lichideze dosarele incomode.

Un procuror aflat în cel mai înalt for posibil să nu priceapă diferența dintre fondul și forma unei plângeri penale și dintre condițiile unei plângeri penale și faptele reclamate, deși este de neimaginat, este realitatea zilelor noastre. Cu astfel de indivizi a populat băsescu din plin instituțiile statului, oameni ”fără creier”, care pentru poziția ocupată ascultă orbește ordinele, putând să facă orice mizerie posibilă.

Aveți aici plângerea penală inițială: https://unsingurvot.wordpress.com/2012/12/21/plangere-penala-impotriva-lui-base-membrilor-ccr-si-parlamentarilor-romani-pentru-ururparea-suveranitatii-poporului/

Aici este Ordonanța domnului procuror șef de secție la PÎCCJ, secția DIICOT:

ordonanta 367 bis

Iar aici este plângerea mea împotriva ordonanței 367/D/P/2012:

 

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Dosar nr. 367/D/P/2012

 

 

 

 

DOMNULE PROCUROR GENERAL,

 

               Subsemnatul, AVRĂMUŢĂ CEZAR CĂTĂLIN, domiciliat în stradă (mi-a fost executată silit, prin abuz și fraudă, locuința din Voluntari, str. ……), fără forme legale în comuna ……, identificat cu ………….., în calitate de parte vătămată, formulez prezenta:

 

Plângere împotriva Ordonanţei din 12.02.2015

dată în dosarul nr. 367/D/P/2012

și vă solicit ca, prin ordonanţa pe care o veți da în cauză, să anulați dispozițiile ordonanței din 12.02.2015, dată de procurorul Nistor Ovidiu, și să trimiteți cauza spre recercetare serioasă, ca prin ”lămurirea cauzei sub toate aspectele” pe baza probelor existente și a unei investigații corecte, profesioniste, efectuate de un procuror care să-şi înţeleagă atribuţiile şi care să aibă „un rol activ” şi conştiinţă, în conformitate cu prevederile Constituției, a Codului de Procedură Penală, a Codului Penal și a celorlalte legi concurente cauzei, pentru ”aflarea completă a adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului”.

Astfel, vă solicit ca prin „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, pentru ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, în cazul concret al dosarului 367, să contribuiţi la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.

Cu alte cuvinte vă solicit să vă faceți cinstit treaba pentru care sunteți plătiți din munca cetățenilor cinstiți ai acestei ţări.

De asemenea, vă solicit să luați măsurile corespunzătoare prevăzută de lege în privința domnului procuror Nistor Ovidiu care face de râs instituția în care lucrează, dacă nu cumva acționeză cu discernământ în defavoarea aflării adevărului, caz în care trebuie luate măsurile penale de rigoare.

 

 

MOTIVE

În fapt:

 

În data de 12.12.2012 am depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere penală împotriva lui Traian Băsescu, judecătorilor C.C.R. Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Petre Lazaroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Motoc şi Valentin Zoltan Puşkaş, precum și a membrilor fostului Parlament al României, cu excepția senatorului Ghișe, pentru gravele infracțiuni pe care aceștia le-au săvârșit cu ocazia referendumului pentru demiterea președintelui din vara lui 2012.

În data de 14.03.2013 am primit un răspuns la o adresă prin care mi se aduce la cunoștiință că dosarul era în lucru la DIICOT. Am revenit cu o nouă adresă în 21.11.2013 la care nu am primit răspuns. Mai fac o nouă adresă în ianuarie 2014 la care mi se spune că dosarul este suspendat pentru motivul că Băsescu Traian este președinte și, chipurile, ar avea imunitate. Faptul în sine constituie un abuz. Presupunând că Băsescu Traian ar fi avut imunitate, și că asta ar presupune ca el să nu poată fi cercetat într-un dosar, cercetarea ar fi trebuit să fie făcută pentru faptele neimputate lui și a celorlalți făptuitori care nu aveau imunitate.

În data de 12.02.2015 se dă Ordonanța de casare a cauzei de către domnul procuror Nistor Ovidiu. Această ordonanță este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

  • Reține greșit că eu am reclamat infracțiunile precizate anterior deoarece CCR s-a pronuțat la data de 21.08.2012 în sensul invalidării referendumului. Am reclamat infracțiunile respective pentru că:
    • Șase dintre membrii CCR au încălcat în mod grosolan Constituția, Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, Legea de organizare și funcționare a CCR și Hotărârea nr. 34/2012 a Parlamentului prin falsificarea realitatății (atestarea unor situații nereale) – rezultatul referendumului-, prin semnarea punctelor 3, 4 și 5 din Hotărârea CCR nr. 6/2012, fapt ce a condus la lovitura de stat care a urmat, cu largul concurs al Parlamentului României
    • Parlamentarii României nu au făcut ce se impunea în urma referendumului nefinalizat pentru demiterea președintelui și situația creată de hotărârea nr. 6/2012 a CCR
    • Președintele suspendat și demis în urma referendumului s-a reîntoars abuziv la palatul Cotroceni prin uzurpare de calități oficiale
  • Argumentația domnului procuror nu este inteligibilă. Afirmă domnul procuror că ”Analizând infracțiunile enumerate de petiționar în cuprinsul plângerii, prin raportare la situația de fapt, fără a intra în analiza conținutului constitutiv al acestora, se constată că actul de sesizare nu îndeplinește condițiile de formă și de fond esențiale ale sesizării, urmând ca să se dispună clasarea cauzei”. În mod evident, sper, concluzia domniei sale (actul de sesizare nu îndeplinește condițiile de formă și de fond) nu are nici o legătură cu cercetarea pretinsă (analiza infracțiunilor raportate la situația de fapt). Dacă ar fi fost analizate infracțiunile ar fi trebuit să se tragă concluzii referitoare la ele și nu la altceva. Probabil că domnul procuror a dat ”copy-paste” ”a la dotorre Ponta” din altă lucrare, fără să înțeleagă despre ce este vorba în frază.

Nu prezintă domnul procuror situaţia de fapt, deşi pretinde că face nişte constatări raportate la aceasta

  • Mai pretinde domnul procuror că, din punct de vedere formal, plângerea mea a fost formulată într-un limbaj inadecvat procedurilor judiciare! Domnul procuror este vădit ofensat probabil de unele dintre remarcile mele legate de corupția masivă care a infestat toate instituțiile țării, inclusiv și poate mai ales parchetele și judecătoriile, şi, simţindu-se ”cu musca pe căciulă” nu i-a venit prea bine. Oricum, unele dintre remarci nu înseamnă întreaga plângere, așa cum vrea să acrediteze domnul procuror. Iar despre corupția generalizată în acești 10 ani de mandat ai președintelui Băsescu vuiește presa în termeni elocvenți, nemaiexistând superlative la adresa amploarei pe care aceasta a atins-o! Și nici o instituție vizată nu spune nimic, ceea ce dovedește cu claritate că acceptă tacit adevărul celor exprimate de jurnaliști.
  • Apoi demonstrează domnul procuror profundele-i cunoștiințe despre drept, afirmând că ”din punct de vedere formal, plângerea numitului ACC … nu cuprinde descrierea faptelor care formează obiectul plângerii, sunt indicate ca și mijloace de probă alegațiile de pe blogul personal, sunt indicați în bloc drept făptuitori, pe lângă Băsescu Traian, toți membrii CCR și ai Parlamentului României, aspecte ce relevă caracterul neserios al sesizării”. Demonstrază astfel domnul procuror șef de birou la PÎCCJ că nu pricepe diferența dintre formă și fond la o plângere penală, care este forma și care este fondul unei plângeri penale! E de crezut așa ceva? Oare visăm?
  • Și lucrurile nu se opresc aici. În paragraful următor, domnul procuror șef de birou la PÎCCJ ne liniștește: confuzia ce domnește în mintea domniei sale, în legătură cu noțiunile de drept, este totală! Afirmă domnul procuror cu multă siguranță că ”analizând plângerea și din punct de vedere al condițiilor de fond esențiale ale unei sesizări se constată că faptele reclamate … nu există în materialitatea lor, fiind doar o enumerare de articole din Codul penal …”. Iarăși domnul procuror analizează ceva și trage concluzii despre cu totul altceva. Dar ce contează, nu? Este el investit cu autoritate? Este magistrat procuror șef de birou la PÎCCJ și confundă condițiile de fond ale unei plângeri penale cu faptele care sunt suspectate de a fi infracțiuni!

Nu este deloc de glumă: dacă un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție habar n-are de fundamentele fundamentelor noțiunilor de drept, ce pretenție să mai avem de la justiția din România? Cum a ajuns un astfel de individ tocmai acolo? El este dovada vie a mafiei din Parchete! Felicitări românilor care acceptă această situație!

Revenind, din punct de vedere formal plângerea poate fi făcută, conform doctrinei – Cursul universitar de Alexandru Boroi ”Drept penal și drept procesual penal”, pg. 555, ed. C.H.Beck – în scris sau oral (prin similitidine cu art. 223 alin. 3 care prevede expres formele denunțului). Plângerea mea este formulată în scris, și ca atare condițiile de formă sunt respectate.

Din punct de vedere al conținutului (deci condițiile de fond ale plângerii) art. 222, alin. 2, C.Proc.pen. prevede că cererea trebuie să conțină:

  • Numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului – există în clar în sesizare, dovadă fiind însăși ordonanța care mi-a fost trimisă și pe care, astfel, eu o pot contesta
  • Descrierea faptei care formează obiectul plângerii – este făcută la paginile 4-7 din cerere
  • Indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut
  • Indicarea mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

Spun în clar la sfârșitul sesizării:

Înţeleg însă să solicit efectuarea de cercetări pentru stabilirea corectă a tuturor circumstanţelor şi anchetarea învinuiților Traian Băsescu, judecătorilor C.C.R. Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Petre Lazaroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Motoc şi Valentin Zoltan Puşkaş, precum și a membrilor fostului Parlament al României (mai puțin senatorul Ioan Ghișe), în vederea tragerii la răspundere penală pentru faptele săvârşite.

                Având în vedere considerentele prezentate, vă rog ca, după analizarea întregului material probatoriu ce va fi administrat în cauză, să dispuneţi începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a învinuiților Traian Băsescu, judecătorilor C.C.R. Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Petre Lazaroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Motoc şi Valentin Zoltan Puşkaş, precum și a membrilor fostului Parlament al României, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 240 (uzurparea de calităţi oficiale), art. 155 (trădare) –acțiuni de subminare economică sau politică a statului-, art. 165 (subminarea economiei naţionale), art. 166 (propaganda în favoarea statului totalitar), art. 166^1 (acţiuni împotriva ordinii constituţionale), art. 167 (complotul), art. 168^1 (comunicarea de informaţii false), art. 170 (nedenunţarea), art. 173 (sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării), art. 246 (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor), art. 248 (abuzul în serviciu contra intereselor publice), art. 249 (neglijenţa în serviciu), art. 264 (favorizarea infractorului) Cod penal.

                În drept, îmi întemeiez prezenta plângere pe prevederile art. 240, art. 155, art. 165, art. 166, art. 166^1, art. 167, art. 168^1, art. 170, art. 173, art. 246, art. 248, art. 249, art. 264 Cod penal.

                În dovedire, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe:

                               – proba cu martori;

                               – proba cu înscrisuri;

                               – proba cu înregistrări video

Cu alte cuvinte făptuitorii (o parte din ei, cei cunoscuți) sunt indicați nominal, restul urmând a fi descoperiți în urma cercetărilor.

Probele de care înțeleg să mă folosesc sunt așadar martorii, înscrisurile și înregistrările video.

 

Astfel, în mod evident toate aceste condiții de fond sunt îndeplinite. Cu alte cuvinte nu sunt realizate condițiile art. 315, alin.1, lit. a C.pr.pen., invocat de procuror ca temei al clasării sesizării penale.

 

Deși baza legală invocată o constituie art. 315, alin.1, lit. a C.pr.pen., domnul procuror șef de birou la PÎCCJ susține că ”faptele reclamate nu există”.

Păi oare nu există hotărârea 6/2012 semnată de cei șase membrii ai CCR, cu opinie separată a celorlalți trei? Oare nu există ”erata” trimisă pe furiș, în condiții de nelegalitate la monitorul oficial? Oare nu există inacțiunea parlamentarilor care nu au finalizat referendumul? Ei aveau obligația să hotărască procedura de urmat ținând cont de situația de drept și de fapt a referendumului. Senatorul Ioan Ghișe a și înregistrat la parlament proiecte de hotărâri care să curme lovitura de stat dată de cei șașe membrii ai CCR, în principal, cu largul concurs al parlamentului, al instituțiilor abilitate care aveau obligația să se sesizeze din oficiu și al întregii societăți civile!

 

Pe fond,

aduc trei argumentații din trei surse diferite:

  1. Argumentația senatorului Ioan Ghișe prezentată drept temei pentru proiectele de hotărâre pe care le-a propus Parlamentului pentru validarea referendumului, constatarea vacantării funcției prezidențiale și propunerea de organizare a alegerilor anticipate
  2. Argumentația celor trei membrii CCR care au făcut opinie separată la votul dat pentru Hotărârea 6/2012 a CCR
  3. Statistica oficială a Institutului Național de Statistică cu privire la populația României

 

  1. Din cuprinsul şi în special, din dispozitivul Hotărârii nr. 6/2012 al Curţii Constituţionale reiese faptul că judecătorii Curţii Constituţionale AU ÎNCĂLCAT PREVEDERILE CONSTITUŢIONALE ale art. 146, litera ‘ i “, astfel:
  1. respectivele prevederi impun Curţii Constituţionale să:
  1. vegheze la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului”,
  2. confirme rezultatele acestuia.”;

1.1. ceea ce înseamnă că, în conformitate cu prima Teză a lit. i) din art. 146, Curtea Constituţională are obligaţia să urmărească şi să sesizeze (autorităţilor competente) orice situaţie care ar duce la încălcări constituţionale, ştiind că prin proceduri se înţeleg: normele juridice de natura legislativă şi guvernamentală.

În consecinţă, judecătorii Curţii trebuiau să verifice şi să ceară revenirea în limitele constituţionale ale respectivelor norme (exemplu: Legea nr. 3/2000) şi nu modul cum se aplică legea sau Hotărârile de guvern date pentru organizarea executării legii.

De aceste proceduri „se ocupă” Biroul Electoral Central;

       1.2. iar a doua Teză a lit. i) din art. 146, obligă Curtea Constituţională să respecte REZULTATELE REFERENDUMULUI COMUNICATE DE B.E.C., ceea ce judecătorii Curţii l-au confirmat la pct. 2 al dispozitivul Hotărârii nr. 6/2012.

Dacă prima Teză a literei i) a articolului supus discuţiei nu a fost respectată, în sensul că judecătorii Curţii nu au verificat şi explicat dacă prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 privind obligativitatea venirii la vot a jumătate plus unu din numărul de cetăţeni înscrişi în listele de listele electorale permanente SUNT SAU NU CONSTIŢIONALE, in schimb a doua Teză a fost respectată de judecătorii Curţii Constituţionale.

  1. Prevederile constituţionale nu le permit judecătorilor Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la:

a). valabilitatea sau nevalabilitatea Referendumului

b). când îi încetează mandatul de preşedinte interimar dlui Crin Antonescu

             c). când preşedintele suspendat revine în funcţia de preşedinte al României.

     Cu toate acestea, în Hotărârea nr. 6/2012, încălcând prevederile constituţionale, judecătorii Curţii şi-au permis:

  • să introducă, la pct. 3 al dispozitivului hotărârii, faptul că judecătorii Curţii „constată că la referendum nu au participat jumătate plus unu din numărul de persoane înscrise în listele de listele electorale permanente, pentru ca referendumul să fie valabil conform art. 5 alin. (2) din Legea. Nr. 3/2000”, constatare ce ţine de legalitate si nu de constituţionalitate, situaţie/acţiune incompatibile cu atribuţiile constituţionale pe care le are Curtea Constituţională.
  • să introducă, la pct. 4 al dispozitivului hotărârii, faptul că judecătorii Curţii „La data publicării prezentei hotărâri în M.O., încetează interimatul dlui Crin Antonescu în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României”, cât timp, la pct. 3 al dispozitivului hotărârii Curţii, se consemnează că referendumul este invalidat, ceea ce pune în imposibilitate vreo persoană sau autoritate să afirme că rezultatul referendumului este negativ.
  • să introducă, după pct. 5 al dispozitivului hotărârii, faptul că judecătorii Curţii invocă faptul că „De la data publicării prezentei hotărâri în M.O., dl Trăian Băsescu îşi reia exercitarea atribuţiilor constituţionale şi legale de Preşedinte al României”, cât timp, la pct. 3 al dispozitivului hotărârii Curţii, se consemnează că referendumul este invalidat, ceea ce pune în imposibilitate vreo persoană sau autoritate să afirme sau să scrie că rezultatul referendumului este negativ.
  • să introducă, după pct. 5 al dispozitivului hotărârii, faptul că judecătorii Curţii invocă faptul că „Hotărârea definitiv şi general obligatorie şi se publică în monitorul Oficial”, prevedere neconstituţională, deoarece prevederile art. 147 alin. (4) impun doar Decizilor Curţii să fie ”general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.

În situaţia prezentată ar reieşi faptul că dispozitivul Hotărârii nr. 6/2012 da de Curtea Constituţională are putere doar pentru viitor, NU PENTRU REFERENDUMUL DIN 29.07.2012.

  1. Prevederile constituţionale nu le permit judecătorilor Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la:

               a). valabilitatea sau nevalabilitatea Referendumului

b). încetarea mandatului de preşedinte interimar al dlui Crin Antonescu

             c). încetarea suspendării dlui Trăian Băsescu

             d). Constatarea legalităţii procedurilor de organizare şi desfăşurare a referendumului,

   deoarece, chiar din titlul hotărârii nr. 6/2012, Curtea susţine că hotărârea se referă la doar la „respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui României, Trăian Băsescu, şi la confirmarea rezultatului acestuia”, ceea ce dispozitizul respectivei hotărâri le-a excedat, in mod neconstituţional.

                Deoarece, judecătorii Curţii Constituţionale nu s-au aplecat constituţional asupra procedurilor existente în Legea nr. 3/2000, concret, prevederile art. 5 alin. (2) din lege privind pragul de participare, neexistent în Constituţie, a creat un “incidentul dirimant“ dintre două articole ale legii, respectiv art. 5, alin(2) si art.10.

  1. Judecatorii Ion Predescu, Acsnite Gaspar si Tudorel Toader au formulat o opinie separata, pe care o redau in continuare:

“Dezacordul exprimat in raport cu hotararea de invalidare a rezultatelor referendumului national din data de 29 iulie 2012 are la baza faptul ca aceasta a fost adoptata prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, solutie prefigurata prin „erata” din data de 6 august 2012, referitoare la Hotararea Curtii Constitutionale nr. 3 din 2 august 20121, „erata” la adoptarea careia nu am fost consultati, procedeu fara precedent in jurisprudenta constitutionala.

In acest sens, evidentiem faptul ca, pe de o parte, prin Hotararea nr. 3 din 2 august 2012, Curtea Constitutionala a statuat in sensul ca cetatenii romani cu domiciliul sau resedinta in strainatate „au dreptul de a vota in mod liber in strainatate pe listele electorale suplimentare”, iar „ratiunea pentru care acesti cetateni nu sunt inscrisi in listele electorale permanente rezida in faptul ca nu au domiciliul in tara, astfel incat numarul acestora nu poate influenta cvorumul legal de participare la referendum, respectiv majoritatea persoanelor inscrise pe listele electorale permanente”, iar, pe de alta parte, erata completatoare face referire la „listele electorale cuprinzand cetatenii romani cu drept de vot care au implinit varsta de 18 ani pana in ziua alegerilor inclusiv”, asadar indiferent de domiciliu.

Solutia adoptata este contrara si celor statuate prin pct. 2 din Hotararea nr. 4 din 14 august 2012, hotarare prin care, cu majoritate de voturi, Curtea a statuat urmatoarele – „completarea operata de catre judecatorul raportor nu influenteaza si nu poate influenta hotararea pe care Curtea Constitutionala o va adopta conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 47/1992″.

Pe de alta parte, in jurisprudenta sa referitoare la organizarea si desfasurarea referendumului, „Curtea retine ca cetatenii romani care isi exercita dreptul de vot in sectiile de votare aflate in strainatate sunt inscrisi pe liste electorale suplimentare2„.

2 Hotararea nr. 4 din 23 mai 2007 asupra contestatiei referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului national din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 8 iunie 2007.

Potrivit art. 25 alin. (22) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului „pentru corecta desfasurare a referendumului, Biroul Electoral Central emite hotarari in interpretarea legii, hotarari care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.

In baza acestui text, Biroul Electoral Central a adoptat Hotararea nr. 34H din 28 iulie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2012, prin care a stabilit ca „in cazul referendumului national pentru demiterea Presedintelui Romaniei sunt aplicabile prevederile titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, cu modificarile si completarile ulterioare, in masura in care Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, cu modificarile si completarile ulterioare, nu dispune altfel”.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 35/2008 prevede ca listele electorale permanente „se intocmesc pe localitati si cuprind pe toti cetatenii cu drept de vot care domiciliaza in localitatea pentru care ele au fost intocmite”.

Potrivit art. 27 alin. (2) din aceeasi lege, in listele electorale suplimentare vor fi trecuti cetatenii romani din strainatate care fac dovada cu pasaportul cu mentiunea privind stabilirea domiciliului in strainatate, cetatenii romani care arata ca au resedinta prin prezentarea pasaportului simplu sau a cartii de identitate, insotite de documentul emis de autoritatile straine care dovedeste resedinta in strainatate.

Listele electorale permanente sunt definite prin prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, in care se statueaza ca acestea „se intocmesc pe comune, orase si municipii, dupa caz, si cuprind toti alegatorii care domiciliaza in comuna, orasul sau municipiul pentru care ele au fost intocmite”.

In sensul legii, starea de fapt (domiciliaza) se suprapune peste starea de drept (au domiciliul), motiv pentru care cetatenii romani cu domiciliul ori resedinta in strainatate nu pot fi inclusi in listele electorale permanente, insa isi pot exercita dreptul de vot fiind cuprinsi in listele electorale suplimentare. Prin urmare includerea in listele electorale permanente a celor 1.101.809 cetateni romani cu domiciliul ori resedinta in strainatate, la care se adauga o parte dintre ceilalti 1.468.369 cetateni aflati in aceeasi situatie, dintre care unii sunt minori este de natura sa afecteze rezultatul referendumului.

Solutia este promovata si prin Liniile directoare privind alegerile, adoptate de catre Comisia de la Venetia in cadrul celei de-a 51-a sesiuni plenare de la Venetia, din 5-6 iulie 2002, prin care la art. I 1.2 se prevede ca „o lista electorala suplimentara poate permite sa voteze persoanelor care si-au schimbat domiciliul”.

Consideram ca listele electorale permanente nu pot cuprinde nici pe cei 512.379 cetateni romani cu drept de vot ale caror acte de identitate au expirat, fara a fi reinnoite pana in ziua votului. Aceasta deoarece, in sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, actele de identitate trebuie sa fie valabile in ziua votarii. In caz contrar, mentinerea acestei categorii de persoane pe listele electorale permanente este de natura sa consacre o noua categorie, a celor care nu isi pot exercita dreptul de vot, persoane care in mod obiectiv vor fi absente. In ipoteza in care dreptul de vot este exercitat pe baza unei carti de identitate provizorie, respectivele persoane sunt trecute si pe liste electorale suplimentare.

Fata de cele expuse, cifra de 18.292.464 de persoane inscrise in listele electorale permanente, cifra luata in considerare la adoptarea hotararii, nu reflecta structura si dimensiunea corpului electoral actual.

Pornind de la continua scadere a populatiei Romaniei, de la datele statistice furnizate in mod oficial, de la necesitatea eliminarii din liste a celor decedati, a persoanelor care au pierdut cetatenia ori drepturile electorale considerand ca in listele electorale permanente nu pot fi inclusi cetatenii romani cu domiciliul ori resedinta in strainatate si nici cei ale caror acte de identitate nu sunt valabile, constatam ca datele finale sunt de natura sa conduca la validarea rezultatelor referendumului.”

  1. Din rezultatele ultimului recensământ oficial publicat cu mare întârziere de INS reiese că cvorumul la referendum a fost îndeplinit.

 

Consider că nu au fost respectate prevederile procedurale în cauză, și anume art. 1, 3, 4, 6, 62, 63, 65, 67, 69, 70, 86, 87, 177, 182, 200, 202 şi 203 Cod Procedură Penală.

Pentru toate aceste considerente vă solicit să casaţi Ordonanţa din 12.02.2015 şi să trimiteţi cauza spre cercetare parchetului competent care să facă investigaţiile necesare, ca prin ”lămurirea cauzei sub toate aspectele” pe baza probelor existente și a unei investigații corecte şi complete, profesioniste, efectuate de un procuror care să-şi înţeleagă atribuţiile şi care să aibă „un rol activ” şi conştiinţă, în conformitate cu prevederile Constituției, a Codului de Procedură Penală, a Codului Penal și a celorlalte legi concurente cauzei, să se reuşească ”aflarea completă a adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului”.

Conform Codului de procedură penală aveţi obligaţia să realizaţi scopului procesului penal şi anume „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale”, şi, în cazul concret al dosarului 367/D/P/2012, să contribuiţi la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.

În drept îmi întemeiez plângerea pe art. 339 Cod de Procedură Penală.

 

                                                                                                                 Avrămuță Cezar Cătălin,

                                                                                                     Stegarul dac din Piața Universități

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s