A şasea cale este lovitura fatală pe care samuraiul dac o dă sistemului ticăloşit!

vezi și ”Cum mergem pe cea de-a șasea cale”: https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/03/cum-mergem-pe-cea-de-a-sase-cale/

Problema alegerii liderilor mă frământă de multă vreme, dar s-a pus acut în timpul mişcărilor de protest împotriva lui băse începând din ianuarie 2012. Soluţia politică o găsisem de mult – şi ea este prezentată foarte bine în cartea ”în căutarea excelenţei/perfecţiunii în ceea ce faci”: liderii de grad 5, cum sunt numiţi acolo, nimic altceva decât oameni morali. Cu cât moralitatea este mai ridicată, cu atât liderul este mai tare/avansat.

Concluzia studiului făcut pe mii de companii din Fortune 500 este clară: dacă există un lider de grad 5 în companie, aceasta devine performantă sau super performantă, iar când nu există un astfel de lider, performanţele companiei sunt mediocre. Iar când un astfel de lider pleacă din companie, şi nu şi-a lăsat discipoli în urmă, performanţele companiei scad dramatic. Şi rezultatul este extins apoi la orice fel de organizaţie, indiferent de mărime.

Totuşi cartea are fabulosul bunul simţ şi imparţialitate să recunoască că, colectivul de cercetători nu au putut trage o concluzie evidentă despre cum devine un individ lider de grad 5. Acest subiect l-am tratat un pic în articolul ”Nimic fără Dumnezeu”:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/08/26/nimic-fara-dumnezeu/

Nu găsisem totuşi, în timpul protestelor de anul trecut, o metodă clară de selectare a oamenilor morali. Totul mi s-a limpezit astăzi, a doua zi de Crăciun, şi poate fi concentrată în zicala ”lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”. Zicală cunoscută de toată lumea, dar neînţeleasă cu adevărat de majoritatea oamenilor! La care se adaugă zicala, iar arhicunoscută: ”cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”.

Lupul care îşi schimbă părul dar năravul ba semnifică faptul că fiecare om nu se poate manifesta decât potrivit stării lui de conştiinţă, care nu evoluează prea tare în decursul vieţii. ”Natura nu face salturi”, spune o lege din biologie, care este un adevăr general valabil. Şi ”obişnuinţa este a doua natură a omului” este un alt adevăr apropiat ca înţeles.

Cu alte cuvinte nu ne putem aştepta ca un om să se schimbe prea tare în timpul vieţii lui, darămite într-o perioadă mai scurtă. Iar schimbările radicale sunt cu totul excepţionale şi au loc doar când multe condiţii concură la aceasta. Aşadar este zadarnic să aşteptăm ca nişte comunişti să poată face ceva în favoarea noastră, chiar dacă ar vrea! Din acest motiv o lege a lustraţiei ar fi binevenită şi acum, în cadrul unui proces mai amplu al comunismului, care ne-ar putea dezvălui adevărul, astfel încât să putem evita aceleaşi erori în viitor.

Eu spun că aproape nici un român nu a înţeles cu adevărat, profund, aceste zicale, pentru că altfel ar însemna că toată societatea românească este schizofrenică; ori ea este doar imatură: atâta timp cât băsescu a fost prins de nenumărate ori minţind şi furând, şi noi nu ne-am revoltat cu adevărat, e limpede nu numai că suntem proşti cu toții, ba suntem chiar complici, cum spuneam în articolul ”Instituțiile majore ale statului sunt complice la uzurparea statului de drept în România!” – https://unsingurvot.wordpress.com/2013/03/19/institutiile-majore-ale-statului-sunt-complici-la-uzurparea-statului-de-drept-in-romania/că, societatea civilă dacă tace, este complice.

Dacă un român ar fi cunoscut cu adevărat, în profunzime acest adevăr, s-ar fi revoltat până într-atât încât toată ţara ar fi aflat opinia lui, conform căreia o ţară condusă de ticăloşi nu poate face decât ticăloşii. Eu nu am aflat de nimeni făcând aceasta. Deşi acum îmi vine în minte că un Dan Puric a spus aceste lucruri cu obstinaţie. Şi poate mai sunt câţiva. Aceştia trebuie găsiţi şi puşi să ne conducă, pentru că aceştia sunt într-adevăr oameni conştienţi.

Nu oameni ”buni de gură” ne trebuie, ci oameni conştienţi.

Mai spuneam în ianuarie-februarie 2012 în articolul ”România trezeşte-te!” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/02/12/manifest/:

”Eu nu sânt calificat să vorbesc, dar, dacă nimeni n-o face, nu mai pot rezista. Revolta ţipă în mine: „dacă aş tăcea, pietrele ar începe să vorbească”. O fac şi eu aşa cum pot. Îi invit însă pe cei ce pot cu adevărat, s-o facă cum trebuie.

Încep spunând securiştilor să nu uite că în rucsacul fiecărui soldat se găseşte un baston de general. Napoleon cunoştea acest mare adevăr: în sufletul/inima fiecărui om este ascuns Dumnezeu. Dumnezeu însă nu lucrează niciodată „la vedere”. Dar, un ochi pătrunzător „vede” că tot ce „se întâmplă” poartă amprenta Lui.

Dar cine sânt eu, de spun toate astea? Eu sânt ”stegarul dac”, sunt cel ce flutură steagul României. Steag care vorbește prin faptele neînfricate ale lui Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Constantin Brâncoveanu Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, a celorlalți adevărați conducători ai țării și mai ales prin faptele poporului care i-a urmat în luptă. Steag care vorbește prin vocea sufletului național: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, țara mea de glorii, țara mea de dor …”. Steag care cântă odă României profunde, României morale. Steag care îi cheamă la creație și inspirație pe cei zece sau o sută de inimi dace care să-i învețe pe români să fie vii, să le pese și să se implice, să-i scoată din „moartea în care-i adânciră barbarii de tirani/traiani” indiferența și nepăsarea care ne-a otrăvit sufletele. Steag care strigă că Dumnezeu e deplin în inima oricărui român, Dumnezeu care plânge pentru durerile fiecăruia dintre noi și care ne roagă să deschidem larg porțile inimilor pentru ca El să ne vindece toate rănile, să se poată manifesta deplin prin noi, pentru a deveni „desăvârșiți precum Tatăl Ceresc desăvârșit este”.

Eu mai sânt vocea care strigă în pustiul societății de consum: „oameni treziți-vă!”. Ieșiți din moartea „plăcerilor efemere” și intrați în viața lui „îmi pasă de cel de lângă mine”, în viața principiilor perene: demnitate, adevăr, implicare. Sau, cum strigă studenții în Piața Universității: „ieșiți din maalluri!”. Viața voastră nu e în maaluri, la film, la teatru, sau la alte forme de „distracție”, ci viața voastră este „în stradă”. Veniți lângă noi și veți începe să trăiți! Implicați-vă”.

Eu sunt un singur vot, eu sunt un nimeni, dar nu mai pot rezista când văd că nimeni dintre cei foarte învăţaţi nu iau atitudine, când se presupune că ei ştiu/au înţeles pe ce lume trăiesc. Şi am înţeles atunci că, în spatele aparentei cunoaşteri pe care indivizi de calibrul lui Pleşu, Patapievici şi Liiceanu o afişează prin limbaj elevat şi elocvent se ascund nişte caractere mărunte, demne de milă – vezi articolul ”Despre intelighenția” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/01/17/despre-intelighentia/

“Intelighenția” – preoți și farisei fățarnici – ne-au confiscat libertatea. De fapt a fost suferința noastră, spre a înțelege că inteligența, oricât de mare, fără smerenie, te duce la pierzare. Lucifer, e cel mai bun exemplu. Era cu siguranță cel mai deștept dintre îngeri. Și uite unde a ajuns!

“Intelighenția” noastră poate că încă nu și-a dat seama că Băsescu minte? Asta înseamnă că, de fapt, nu prea îi duce mintea.

Sau și-au dat seama și n-au curajul să recunoască că au greșit? Că inteligența lor le-a jucat o festă! Iarăși e grav.”

Cine apără un comunist declarat şi dovedit – băsescu -, care minte şi fură, iarăşi dovedit, ce poate fi? Ori un tâmpit, ori un comunist fără caracter, uşor şantajabil, indiferent câtă carte ar avea. În ambele cazuri, un om imatur psihic.

”Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou!” – este, formulat vulgar, o descriere a vieţii oamenilor. ”Cine minte, şi fură!” – îmi spunea soţia mea! – iar eu nu vedeam legătura directă. Abia acum văd limpede aceste evidenţe.

Şi de aici putem desprinde esenţa metodei de selectare a oamenilor morali: ”După roade cunoşti pomul”, ne spune Învăţătorul. Oamenii care au dovedit prin viaţa lor devotament pentru semeni, sacrificiu pentru binele comun, aceştia sunt pomii cu roade. ”Nu există iubire mai mare decât să-şi dea cineva viaţa pentru semenii lui” mai spune Învăţătorul.

Cine minte/greşeşte o dată, nu poate fi de încredere, pentru că poate minţi/greşi oricând, în orice situaţie. Când/cine recunoaşte că a minţit/greşit, atunci/acela are posibilitatea să se îndrepte, dar nu neapărat. Cine însă, chiar prins, nu recunoaşte, nu are nici o şansă de îndreptare.

Oricine este implicat în vreun fel în situaţia respectivă nu poate fi obiectiv, imparţial, decât dacă este o mare conştiinţă, şi interesul lui este universal, şi atunci este implicat obiectiv în orice din Univers. Asta este şi înţelegerea conştiinţelor care au pus în lege principiul incompatibilităţii. Cine are un interes într-o speţă/situaţie trebuie să se abţină de la a vota o soluţie.

În Grecia antică, cine era îndrăgostit era suspendat din senat, pentru că nu mai putea fi obiectiv.

Obiectivitatea este direct proporţională cu conştiinţa individului, iar această stare de conştiinţă este dovedită de preocupările lui. Cu cât starea de conştiinţă/conştienţă este mai înaltă, cu atât individul va fi mai desprins de preocupările materiale, lumeşti şi mai atras de cunoaşterea adevărului, de Dumnezeu. De fapt marii învăţători ai omenirii au renunţat complet ”la lume” pentru Dumnezeu, după cum spune şi apostolul: ”prieteşugul cu lumea, este vrăşmăşie cu Dumnezeu”.

Şi acum, foarte important de înţeles este faptul că, orice om egoist este imposibil să fie obiectiv, pentru că are un interes propriu în orice situaţie. Şi asta ne-o spune Învăţătorul şi apoi apostolii în nenumărate feluri. Cu cât egoismul este mai mare, cu cât poftele sunt mai nestăpânite (dorinţa de putere, de avere sau de faimă), cu atât el poate fi mai uşor corupt şi mai puţin imparţial.

Când au început protestele în ianuarie 2012 şi eu eram cocoţat în firida formată în faţa unui geam al Universităţii, grupul ”de studenţi” de ”la fântâni” care protestau, condus de Claudiu Crăciun în principal şi încă vre-o doi ”sublocotenenţi”, pe lângă cunoscutele ”noi nu-l vrem nici pe băsescu, nici pe Ponta şi Antonescu” şi ”toate partidele, fură prin rotaţie” transformat repede în mai ţintitul ”PDL şi USL, fură prin rotaţie”, începuseră să strige şi ”Cezar preşedinte, că el sigur nu ne minte!”. Când, l-a sfârşitul lunii am postat opinia mea legată de Claudiu Crăciun în articolul ”Este Claudiu Crăciun omul lui băsescu?” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/02/21/este-claudiu-craciun-omul-lui-basescu/- tinerii studenţi, în majoritate, au încetat brusc să strige că Cezar ar fi bun de preşedinte, pentru că el sigur nu îi minte! De ce? Pentru că, în mod evident, eu atentând la liderul lor, atentam la ei înşişi, la opinia lor, şi se simţeau ameninţaţi. Și nu mai puteau fi obiectivi!

Asemănător cu ”intelighenţia” română care se poziţionaseră ”de partea lui băsescu” în 2004. Aceştia, ori de câte ori băsescu era atacat ulterior, chiar pe drept, împachetau totul într-o explicaţie care să dovedească că, de fapt, şi când minte şi fură, băsescu este îndreptăţit să facă asta, pentru că, nu, luptă împotriva securistului motan Felix, a comunistului Iliescu şi a mogulilor care vor să acapareze în totalitate statul de drept pe care băse, cu atâta greutate îl construia. De ce? Tocmai pentru că un intelectual prost când este pus în faţa unei decizii anterioare greşite, nu poate să-şi recunoască greşeală, pentru că în mintea lui consideră că ar însemna că e prost: doar proşti iau decizii greşite, nu? Aşa că ei stăruie să arate că aveau dreptate în greşeala făcută, care avea de fapt multe laturi pozitive!

Asemenea unui avocat partizan care îşi apără clientul, putând susţine orice, dar care în fapt îşi apără doar interesul – onorariul.

Dar acesta nu este un adevăr, din contră, este o eroare deplorabilă făcută de oamenii ignoraţi în general. Nu numai că nu ”eşti prost” dacă recunoşti că ai luat cândva o decizie greşită, sau ai avut o opinie dovedită greşită,  ba chiar este o dovadă de înţelepciune şi de conştiinţă să poţi recunoaşte că ai greşit! Bineînţeles că vor urma şi repercusiunile unei decizii greşite: trebuie să-ţi asumi răspunderea pentru ea, oricât de dureros ar fi. Asta însă te face mult mai responsabil şi mai atent cu emiterea de păreri şi opinii gratuite în viitor, şi vei avansa rapid în conştiinţă, în loc să involuezi în minciuni care să acopere alte minciuni, ajungând până acolo încât devii absolut nerezonabil şi nu mai poţi fi nici un pic obiectiv.

Egoismul susţinerii părerii/opiniei/convingerii/credinţei personale este cel mai evident în cazul celor care condamnă alte religii decât cea în care au crescut, şi pe care cred astfel c-o slujesc. O astfel de persoană dovedeşte, pe lângă egoismul personal, necunoaşterea profundă a propriei religii.

Vedem astfel că, orice om, cu cât este mai egoist, cu atât este mai puţin imparţial, mai puţin obiectiv, mai puţin moral, şi este mai puţin bun drept conducător. Şi reciproca: cu cât un om este mai puţin egoist, deci mai iubitor – şi aici cădem fix pe învăţăturile lui Isus, ”iubiţi-vă aproapele ca pe voi înşivă; în aceasta este cuprinsă toată legea şi toate profeţiile” – cu atât el este mai imparţial, mai obiectiv, mai moral şi mai bun conducător. Q.e.d.

Am descoperit astfel ceea ce toate religiile recunosc ca fiind răul în om, diavolul: egoismul. Acesta este cel care ne face să suferim pe noi şi pe cei din jurul nostru. Cu acesta trebuie noi să luptăm în primul rând. Pentru asta, singura Cale este Cunoaşterea, ne-o spun toate religiile.

Alegând conducători morali, ”oameni ai lui Dumnezeu”, alegem ca şi noi să ne apropiem de Dumnezeu.

Dragi daci, aveam de mult în minte şi în inima aceste idei, dar pana acum nu s-a ivit ocazia sa vi le spun pe şleau. Ceea ce s-a întâmplat însa în ultimii doi ani de când stau în piaţă căutând să lupt pentru democraţie, în felul meu, mesajele unora dintre dumneavoastră din ultimul timp, şi mai ales ”vocea inimii” mă determină şi mă îndreptăţesc, în opinia mea, să vă prezint alternativa mea la situaţia politică actuală.

Ea este o revoluţie! Însă ”adevărata revoluţie începe în inimile noastre” spuneam în articolul din 17.01.2012 ”Adevărata revoluție” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/01/17/adevarata-revolutie/:

Când ne vom opune minciunii, neadevărului, chiar dacă asta poate părea greu, chiar dacă asta poate părea “neprofitabil”. Dar Adevărul nu poate fi profitabil, nu poţi “profita de el”, nu poate fi “speculat”. Nu putem obţine “beneficii” exterioare de pe urma lui. Dar beneficiile “interioare” sunt uriaşe. Toată istoria omenirii ne stă dovadă: doar o viaţă morală, urmând principiile, “virtuţile”, merită să fie trăită şi “e plină de substanţă”.

Doar cei ce “caută adevărul” sunt “eliberaţi de el”. Şi e singura eliberare şi singura libertate”.

Despre revoluţia inimii am vorbit şi în articolul din 21.02.2012 ”Reforma adevărată” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/02/21/reforma-adevarata/  –

Reforma inimii înseamnă, în fond, să redevenim umani. Să ne pese, să ne implicăm și, mai ales înseamnă să înțelegem pe cel de lângă noi. Pentru asta ar trebui să nu mai fim atât de centrați pe noi înșine, atât de egoiști. Presupune să începem să ne cunoaștem pe noi înșine mai profund: să înțelegem că suntem niște ”pui de Dumnezeu”, niște ființe spirituale care locuim într-o lume aparent materială. Înseamnă să mutăm accentul de la materie la spirit, de la formă la fond, de la cantitate la calitate.

Să înțelegem că știința este doar un instrument care ne face viața exterioară mai ușoară pentru ca timpul astfel câștigat să-l dedicăm vieții interioare, căutării lui Dumnezeu. Să înțelegem că tot ce există, există pentru a ne ajuta să ne apropiem de Dumnezeu”.

Iar în ”Marea soluţie” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/02/15/marea-solutie/ – spuneam:

Marea soluție e foarte simplă: adevărul.

De ce înlocuirea lui băse nu e o soluție? Pentru că băse nu-i decât un pion al comunisto-securiştilor care ne-au jefuit țara în ultimii 70 de ani. Dacă pleacă el, altul asemenea lui o să-i ia locul. Iar sistemul pe care el îl reprezintă va rămâne bine-mersi la putere în continuare.

Soluția adevărată este schimbarea sistemului.

Baza ideologică a sistemului comunisto-securist este foarte clară: minciuna și demagogia. Pentru a scăpa de el, trebuie, de fapt, să ne eliberăm de minciună. Ori, pentru asta, mai întâi trebuie ca noi înșine să ne eliberăm de minciună: noi trebuie să spunem adevărul, noi trebuie să susținem adevărul totdeauna, indiferent de consecinţele exterioare, dar cu binecuvântate consecințe interioare (strângeți comori în ceruri, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și unde hoții nu sparg, nici nu fură)”.

Am numit această alternativă ”A şasea cale”, deşi i s-ar potrivi mai bine A şasea plus a şaptea cale. Şi asta pentru că, în esoterism şase este simbolul intuiţiei, şi şapte cel al înţelepciunii.

Scopul celei de-a şasea căi ar fi ca, toţi românii care simt că în vine le curge încă sânge de dac, să devină lideri de grad 5 în sensul celor descrise în ”In search of excellence”.

Personal am primit atâtea mesaje de încurajare, atât de profunde, încât vă spun că nu ne poate sta nimic în cale! Pentru că, atunci ”Când doi sau trei se unesc în numele Meu, Eu sânt cu eine promite Hristos. Şi atunci cum am putea noi, adunaţi în numele Lui, al Adevărului, să eşuăm?

Ce înseamnă să ne unim în numele Adevărului? Înseamnă, în primul rând, să ascultăm şi să urmăm învăţătura lui Isus. Noi, creştini fiind, şi crezând cu adevărat că Isus este Fiul Unic al lui Dumnezeu, şi una cu Dumnezeu, cum putem să ne rătăcim pe alte căi, concepute de oameni – ”ştiinţele în general: economia, politica, etc. – în loc să depindem de Calea şi Învăţătura predată de Isus?

Dacă observăm cu atenţie ştiinţa oamenilor, viaţa oamenilor şi oamenii în general – preocupările şi scopurile lor – vedem că ele sunt asemenea mormintelor văruite: frumoase şi atrăgătoare la suprafaţă, dar pline de mizerie în interior. Nimic substanţial, nimic esenţial, nimic fundamental în ele. ”Morminte văruite”, cum bine a catalogat Învăţătorul, ”cuvinte goale ce din coadă au să sune”, cum spunea mai tânăra voce a conştiinţei româneşti, unul dintre cei mai valoroşi daci din toate timpurile.

Esenţa vieţii oamenilor este Hristos, şi presupune/aretrei caracteristici principale:cultivarea virtuţilorCalea -, căutarea şi cunoaşterea lui DumnezeuAdevărul – şi respectul şi iubirea faţă de orice fiinţă vieViaţa.

Dar atenţie foarte mare, să ne adunăm cu adevărat în numele Lui, şi nu doar să afirmăm asta precum comuniştii făţarnici de ieri sau neocomuniştii făţarnici de azi, care stau toată ziua cu ”interesul naţional în gură”, dar care prin tot ce fac dovedesc contrariul! Sau precum popii noştri cei de toate zilele care sunt cu Dumnezeu şi cu iubirea de Dumnezeu în gură, iarăşi toată ziua, şi ei sunt egoişti şi hulpavi după lucruri materiale si lumeşti. Precum mormintele văruite.

Referitor la popi, vezi articolul ”Mesajul stegarului dac pentru biserica ortodoxă română” –

https://unsingurvot.wordpress.com/2013/01/05/mesajul-stegarului-dac-catre-biserica-ortodoxa-romana/

Nu mai mințiți poporul că ați ști Adevărul când voi nu-L cunoașteți și nu aveți nimic nimic de-a face cu El! În cel mai bun caz știți câte ceva ”despre El”.

Pentru că în zilele noastre, mai mult chiar decât în trecut, BOR nu apără adevărul ci apără minciuna!

Instituția BOR e un fals, asemenea lui băse. Ocupă locul prin uzurpare de calități oficiale.”

Ideea de fond a celei de-a şasea căi este cea spusă mai sus: când ne unim în jurul unui ideal, atunci Dumnezeu ne va inspira să facem ce este nevoie ca să reuşim! Şi mai exact, El va face prin noi ceea ce este de făcut pentru împlinirea idealurilor. Cum spunea de altfel Învăţătorul: ”Nu eu fac lucrarea: Tată care este în mine o face!”. Pentru că ”Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul omului”. Vom face ceva care va părea miraculos, dar pe care fiecare dintre noi îl va vedea posibil, şi pe care împreună îl vom împlini. Cum spunea un înţelept: ”nu aşteptaţi miracolele; bizuiţi-vă pe ele!”. De fapt aceasta este atitudinea naturală a celui care crede în Dumnezeu.

Baza a oricărui demers corect, a tuturor reuşitelor, este, bineînţeles, ”nimic fără Dumnezeu”.

Problema critică a democraţiei, punctul ei nevralgic, este, cum spuneam anterior, alegerea conducătorilor. Şi viaţa ne-a dovedit, cel puţin eu asta am înţeles, că pentru a progresa avem nevoie de conducători morali, atât de morali încât să fie cât mai incoruptibili. Altfel batem pasul pe loc, ne învârtim în cerc. Cine este moral, incoruptibil, este cu siguranţă foarte aproape de Dumnezeu. Şi atunci Dumnezeu lucrează uşor prin el, inspirându-l în orice face.

Spuneam în articolul ”Fiţi geniali în tot ce faceţi” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/12/27/fiti-geniali-in-tot-ce-faceti/  :

Genialitatea este atunci când nu mai scapi unele din miliardele de ocazii și oportunități care mișună în jurul tău! Sunt tone de astfel de oportunități care ”îți scapă” pentru că ești ”debranșat” de la viață, nu ești ”conectat”, nu ești suficient de atent la ce-ți indică tot ce-i în jurul tău, detaliile vieți taleDe asemenea Învăţătorul ne îndeamnă: ”fiţi desăvârşi, precum Tatăl Ceresc desăvârşit este!”.”

Actorii, scriitorii, muzicienii, artiştii în general, inventatorii şi oamenii de ştiinţă ştiu că orice performanţă deosebită vine prin inspiraţie ”de la Dumnezeu” şi niciodată într-un alt mod. Probabil că mulţi dintre conducătorii noştri vor fi aleşi din rândul lor.

Dacă reuşim să ne unim în gânduri şi simţire măcar câţiva români, oriunde s-ar afla ei, inspiraţia va curge peste noi şi ”miracolele” vor urma.

Dumnezeu iubeşte la nebunie să-şi vadă copiii înţelegându-se, ajutându-se, iubindu-se, pentru că aşa Îl exprimă chiar pe El şi se apropie de El.

Poporul român este un popor creştin. Asta este, după mine, trăsătura sa esenţială. Atunci de aici derivă şi nevoile sale de împlinire. Să satisfacem această nevoie profundă a sufletului românesc printr-un demers politic coerent.

Şi trebuie întâi să clarificăm noţiunea de politic, noţiune atât de chinuită de fariseii din domeniu.

Este o înţelegere comună faptul că ”politica e curvă” şi ”oamenii integrii nu fac politică/ nu intră în coacă/ …”, etc.. Această stare de fapt este alimentată de presa care nu ne informează corect. Şi asta se datorează în mare măsură nouă, care acceptăm acest fel de informare şi de informaţie.

Este important de înţeles că politica nu este altceva decât o modalitate de a fi conduşi înspre un scop – bunăstarea –, de către oameni aleşi de noi. Calitatea vieţii noastre în ansamblu depinde în mare măsură de calitatea conducătorilor. Ei nu sunt doar un moft. Dacă aceşti oameni nu sunt cei mai destoinici dintre noi, este ca şi când nu ne-ar păsa de viaţa noastră, şi am alege singuri să urmăm nişte proşti în groapă.

Tot ce facem în viaţă este politică, pentru că prin tot ce facem în viaţă vrem să atingem un scop, iar pentru asta luăm decizii care ne afectează profund rapiditatea cu care atingem acel scop. Ori cine ne conduce, la orice nivel, afectează foarte tare condiţiile în care trăim şi deci, posibilitatea de a ne atinge scopurile personale.

Iar când cineva zice că nu se implică în politică, pe lângă că nu-i adevărat, este chiar una dintre cele mai proaste politici pe care le pot face. Este ca şi cum, deplasându-mă spre o localitate îndepărtată, n-aş fi interesat cu ce mijloc de transport mă deplasez şi nici ce preţ plătesc, pentru că ”eu nu fac politică”, şi nu ştiu că asta poate fi o alegere a mea. Şi atunci merg cu orice pică, la orice cost, cu orice risc.

Aşadar, implicarea activă în politică, în cunoştinţă de cauză, conduce la atingerea mai facilă a scopurilor personale, crearea unor condiţii mai bune pentru copiii şi nepoţii noştri dar şi pentru întregul popor, fiind deci un gest profund creştin, de înaltă conştiinţă.

Arătam în articolul ”De ce nu iese lumea în stradă” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/03/ – tocmai faptul pentru care nu iese lumea în stradă:

Toată lumea se întreabă și întreabă asta peste tot: analiștii, politicienii, oamenii – în piață, acasă ori la servici.

Răspunsul este foarte simplu: fiindcă nu au de ce! Ei știu foarte bine (simt asta) că ”totul e o făcătură”. Că ”pleacă ai noștri, vin ai noștri”. Aproape nimeni nu e ”de încredere”.
La fel cum toată lumea se întreabă ”de ce nu vine populația la vot?”. Pentru că oamenii nu au de ce să vină la vot. Pentru că nu au pe cine să pună în fruntea lor, nimeni nu îi reprezintă cu adevărat. Toți (majoritatea) vin doar ca să fure, să le fie lor mai bine. Tot ce spun ei este doar demagogie. Și atunci de ce să piardă timpul degeaba? ”Pe cine să aleg?” (nimeni nu e demn de a fi ales) e răspunsul lor.

Și atenție! Este esențial. Nu ”alții” trebuiesc să vină, nu neapărat ”oameni noi”. Pentru că și aceștia pot să fie ”la fel”, cu aceleași apucături. Trebuiesc să vină/apară caractere. Trebuie să înțelegem noua paradigmă: etica caracterului vs. etica personalității. Ne trebuiesc oameni morali și nu oameni ”deștepți”.

Pentru toată lumea este clar faptul că, dacă cetăţenii ar ieşi în stradă, nimic nu i-ar putea opri. Tot ce trebuie să facem pentru asta spuneam acolo pe şleau: să creăm o mişcare care să aibă drept conducători câţiva oameni morali, incoruptibili. Ori cine sunt aceştia? Sunt cei care au ajuns în vârful piramidei nevoilor lui Maslow, cei care au avut succes în viaţă, cei care au trecut de mult de interesele materiale şi sociale, pentru a avea doar interese spirituale. Măcar majoritare.

Asta este tot. Restul organizează ei. Şi pot apela la toţi care au expertiză în orice domeniu, care vor fi onoraţi şi vor participa cu entuziasm la dezvoltarea ţării, conştienţi fiind că asta înseamnă şi binele propriu. Pentru că, aşa cum spunea explicit învăţătorul, cine serveşte pe ceilalţi, acela se află în vârf (deşi nu pare).

Nu trebuie deci, decât să alegem adevăraţii conducători, cei care sunt dispuşi şi au dovedit prin viaţă lor că sunt servitorii celorlalţi, adică care îi ajută pe ceilalţi în orice situaţie, cât mai altruist, ”uitând de sine”. Cu alte cuvinte, cei care îşi iubesc cu adevărat semenii.

Şi ca să dau un exemplu negativ de cum nu trebuie să alegem – gest necreştinesc, este adevărat – îmi vine în minte baronul Oprişan de la Vrancea, când, într-o mare adunare populară USL, le explica liderilor USL menirea lor: ”noi trebuie să fim în slujba cetăţeanului, să fim servitorii lor”. Vă închipuiţi că m-am îngrozit de atâta făţărnicie. La fel, ori de câte ori îl văd pe naşul Oprea, primul apărător al ”interesului naţional”, şi Dragnea & co. Şi bineînţeles când văd vârful aisbergului, găozarul Băsescu, şi mafia portocalie.

Aşteptăm propuneri de personalităţi cunoscute ca fiind morale, deci incoruptibile. Şi este foarte greu să fi moral cu adevărat, dacă nu eşti într-o legătură strânsă cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, tot ce ne trebuie sunt aceste câteva persoane credincioase cu adevărat (nu neapărat care merg la biserică, dar cu siguranţă că-L mărturisesc pe Dumnezeu), pe care să le punem în fruntea noastră.

Primul în listă este propunerea mea şi nu numai: Dan Puric. Am spus-o în articolele mele de început că mi-aş dori un preşedinte precum Dan Puric, am spus-o şi la Ciutacu în emisiune, şi îmi menţin opinia: Dacă candidează Dan Puric la preşedinţie, cu durere în suflet pentru Crin Antonescu, pe care îl apreciez enorm şi-l iubesc, (fiind singurul din ţară care nu numai că l-a înfruntat, dar chiar l-a făcut knockout pe băse şi cât de curând şi pe Ponta), voi vota Dan Puric.

Aşadar sarcina noastră este simplă. Să creăm o organizaţie ai cărei membri sunt morali. Modalitatea de intrare o luăm în discuţie. Propun ceva de genul recomandare a membrilor vechi şi/sau validare de către aceştia. Iar în situaţia în care ”protejatul” este descoperit incompatibil, acesta împreună cu cel care l-a recomandat sunt excluşi de drept din organizaţie. Se poate lua în discuţie şi o reabilitare ulterioară a celor excluşi, pentru că scopul nostru este ca toţi românii să devină morali în cele din urmă.

În fapt, totul poate fi luat în discuţie, însă totdeauna ”bătrânii”/înţelepţii sunt cei ce trebuie ascultaţi. Totul însă trebuie să se încadreze în constituţia mişcării: învăţătura lui Isus.

Acesta este şi rolul unor conducători adevăraţi, să ne conducă spre bunăstare prin deciziile pe care le iau. Aşadar, ”voturile trebuie cântărite, nu numărate”. Cum este în sport sau în afaceri, de exemplu, unde antrenorul/managerul este cel care poartă răspunderea, şi unde deciziile lor nu se iau în mod democratic. De altfel, şi asta face parte din minciuna sistemului, deşi sistemul poartă pompos numele de democraţie, şi se înţelege că ce se întâmplă este decizia poporului, totul este doar o iluzie, guvernul luând deciziile ”cum i se scoală”, neţinând deloc cont de părerea poporului.

Şi, cu siguranţă, această ”forţă politică” nou creată, va primii adeziunea unanimă a populaţiei neînregimentată. De înţeles că, comunisto-securiştii vor pune toate tunurile presei pe noi, dar ştim bine că Adevărul nu poate fi învins, atâta vreme cât rămâne Adevăr.

A şasea şi a şaptea cale

Adevărul! Din care rezultă intuiția!

Din adevăr se nasc toate virtuţile. Adevărul este mama tuturor virtuţilor.

Intuiţia/cunoaşterea profundă vine din apărarea adevărului.

Puterea vine din apărarea adevărului.

Credinţa vine din adevăr.

Dezvoltarea personală este Calea pe care mergem. Dezvoltarea personală se sfârşeşte când ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu.

Dezvoltarea personală se petrece la orice vârstă, până în ultima clipă biologică.

Deci ”arma” noastră de bază va fi educaţia în sensul dezvoltării personale a tuturor cetăţenilor, cu accent pe dezvoltarea conştiinţei, prin cultivarea afirmării adevărului în orice situaţie, complet, şi a celorlalte virtuţi. Marea schimbarea de paradigmă va fi de la accentul pus pe personalitate la accentul pus pe caracter.

Dezvoltarea personală va fi materia de bază în toate clasele din învăţământ, potrivit bineînţeles, nivelului de dezvoltare al elevilor, chiar de la grădiniţă, unde se va pune accentul pe fabule şi povestiri morale.

În loc să ai grijă de oameni dându-le de mâncare în fiecare zi, mai bine „îi înveţi pe oameni să pescuiască”.

Mulţi argumentează că ”unii noi” care vor venii, chiar morali, nu au experienţă administrativă!

Este o mare eroare.

În primul rând cei care conduc acum, pe lângă faptul că nu sunt pregătiţi în domeniu administraţiei, sunt şi rău intenţionaţi, adică sunt cu gândul la cum să mai fure ceva.Această atitudine ne aduce prejudicii enorme. Recomand în acest sens articolul prof. Colceag (antrenorul de genii, cum l-au denumit unii) ”Menajeria primatelor politice” – http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/menajeria-primatelor-politice :

Cât de eficientă este politica bunului plac, a abuzului şi prostiei, se vede cu ochiul liber: demoralizarea populaţiei, demotivarea oamenilor, sărăcirea şi creşterea gradului de disperare, irosirea averii naţionale, degradarea mediului natural şi, mai nou, punerea în pericol a fiinţei naţionale.
Retrăim halucinant coşmarul acelei ficţiuni cinematografice numite « Planeta maimuţelor », în care oamenii erau stăpâniţi de primate. Coşmarul acestei dominaţii politice se desfăşoară însă în plan real şi este structurat după criterii autohtone: gorile care se impun prin forţă, cimpanzei care fac scandal, urangutani aplaudaci şi duplicitari şi giboni care sar din cracă în cracă.
Aceste primate ca re ne conduc nu sunt cu nimic mai folositoare decât maimuţele propriu-zise, pentru că acestea din urmă nu sunt antrenate să fure sau să distrugă. În concluzie, ar fi mai simplu şi mai ieftin să ne alegem conducătorii direct de la Grădina Zoologică.

Oricând apare o oportunitate, primul lor gând, în loc să fie să informeze comunitatea de această oportunitate, ei preferă să caute cum să profite ei şi ai lor de ea, de multe ori lăsând oportunitatea să treacă nefolosită.

Neutilizarea multitudinilor de oportunităţi care apar este de fapt marele rău pe care aceşti hoţi îl fac comunităţii.

Este ca şi cum internetul sau maşinile, cu utilizările şi oportunităţile lor de toate felurile, de cunoaştere în primul rând, ar fi interzise într-o ţară, şi ar fi disponibile doar pentru uzul conducătorilor.

Lipsa de conştiinţă este marele lor defect.

Apoi este total fals să crezi că un om moral nu se pricepe la administraţie. Adevărul este exact contrariul: doar un om moral se pricepe la administraţie. Viaţa lui, performanţa lui arată asta. Şi demonstraţia exemplară o face studiul de care vorbeam publicat în lucrarea ”In search of excellence”.

Noi nu trebuie decât să construim o platformă democratică în care să aibă loc o selecţie, făcută  de către români morali, a unora cât mai morali dintre noi care să ne conducă. Această platformă democratică este această organizaţie politico-socială pe care vreau s-o creăm, sub titulatura A şasea cale.

Cum spuneam, deficienţa majoră a sistemului democratic o constituie alegerea conducătorilor – asta o spun toţi observatorii/analiştii democraţiei din toate timpurile.

Peste tot în natură selecţia liderilor se face natural, transparent, prin luptă dreaptă, şi prin capacitatea acestora dovedită de a face faţă problemelor curente ale societăţii.

La oameni această concurenţă dreaptă a fost măsluită de conspiraţii ale unor indivizi ajunşi prin diverse metode la putere. Tehnologia – rodul unor genii ale umanităţii – prin forţa pe care o conferă, mistifică lupta pentru alegerea celor mai buni dintre noi care să ne conducă, astfel încât nu virtuţile candidaţilor să primeze, ci imaginea aranjată de mass media.

Tehnologia, a cărui unic scop este să îmbunătăţească viaţa oamenilor pentru ca aceştia să progreseze mai repede în cucerirea conştiinţei – în fapt a conştienţei -, devine în mâna inconştienţilor, a oamenilor egoişti adică, teribile arme de distrugere în masă. Şi istoria umanităţii abundă în astfel de exemple.

Şi evident că, atâta vreme cât nu cei mai buni ne conduc, ci unii lipsiţi de scrupule şi conştiinţă, batem pasul pe loc sau ne învârtim în cerc, în cel mai bun caz.

Noroc că oamenii cu conştiinţă încă creează şi fac invenţii de care beneficiază majoritatea oamenilor, altfel cu adevărat omenirea ar regresa.

O premisă importantă de la care plecăm este faptul că toţi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu, majoritatea rătăciţi mai mult sau mai puţin în iluzia lumii, şi că, cunoaşterea Adevărului, singura care ne eliberează de ignoranţă, se poate obţine doar prin căutarea Adevărului, prin câştigarea virtuţilor, prin ”starea în adevăr”. Şi că egoismul uman este diavolul pe care trebuie să-l învingem în noi înşine prin cunoaşterea Adevărului. Că, atunci când egoismul din noi dispare/moare prin cunoaştere, în noi rămâne doar Iubirea pură necondiţionată care este Dumnezeu.

Este evident că dacă pornim de la premise false, chiar dacă operaţiile efectuate sunt corecte, obţinem doar neadevăruri, presărate accidental cu mici adevăruri, greşit înţelese/interpretate.

În schimb dacă premisele sunt corecte, şi operaţiile efectuate sunt corecte, rezultatele obţinute sunt corecte, adevărate deci.

Acum se pune problema care sunt premisele corecte şi operaţiile corecte! Şi aici problema este simplă pentru noi creştinii: spusele lui Isus, detaliate apoi de apostoli sunt premisele şi adevărurile şi operaţiile corecte.

Cu alte cuvinte, în mişcarea politică pe care v-o propun, decisiv în orice întreprindem este încadrarea acţiunii respective în învăţătura lui Isus şi a apostolilor săi. Argumentele decisive vor fi întotdeauna cuvintele lui Isus, şi apoi ale apostolilor care constituie Constituţia şi respectiv legile noii mişcări.

Putem vorbi despre o ”biserică creştină civilă”, fără reguli stricte, dar având ca fundament înţelegerea noastră actuală a învăţăturii lui Isus, care să fie aplicată în viaţa noastră.

Eu o văd mai degrabă ca pe o mişcare politică civică, decât ca pe un partid politic, deoarece orice partid presupune interes propriu, ori aceasta ar contrazice menirea mişcării/asociaţiei. Dar acest aspect trebuie discutat, bineînţeles cu argumente din Lege.

Mişcarea va propune candidaţi pentru funcţiile publice, şi va sprijini candidaţi pe care îi socoteşte potriviţi de la partide, dacă e posibil.

Partea organizatorică:

Mişcarea va fi condusă de un consiliu, numit Consiliul I, format de 12 ”bătrâni”/”înţelepţi” – îi vom numi bătrâni – care vor lua decizii argumentate, prin exprimarea publică a opiniei în favoare sau contra unei decizii, cu minim 7 voturi pentru.

Consiliul este format dintr-un fel de cavaleri ai mesei rotunde. Poate fi privit ca pe o variantă laică a conducerii bisericii și ca pe o variantă religioasă a conducerii statului.

Caracteristicile esențiale ale conducerii colective a Consiliului sunt:

–          egalitatea în putere a tuturor celor 12 ”bătrâni”/înțelepți/cavaleri;

–          accentul pus pe moralitatea bătrânilor/înțelepților la alegerea sa;

–          posibilitatea facilă ca un bătrân să fie demis de cetățeni dacă a mințit;

–          creează idealul de cavaler/înțelept pentru orice cetățean dat de renumele/forța Consiliului;

–          se bazează în întregime pe învățătura lui Isus, și deci reușita lui este sigură.

Fiecare dintre cei 12 bătrâni vor fi ajutaţi în deciziile lor de consilii personale, numite Consilii II, format din 12 persoane, propuşi de ei, cu acordul Consiliului I, în urma studierii dosarului fiecărui candidat. La rândul lor fiecare dintre aceştia vor avea un birou format din 12 consilieri, numite Consilii III, aprobate de Consiliu II, în urma studierii dosarului fiecărui candidat.

Dosarul fiecărui candidat, indiferent de funcţia pentru care candidează, locală sau națională, va fi public şi va format din memoriile candidatului, selecţiuni relevante din mass media şi eventuale contestaţii ale societăţii civile. Dacă se consideră că sunt omise aspecte esenţiale, referitoare la caracter, din viaţa acestora, consiliul va decide în favoarea sau nu a ocupării postului de către persoana respectivă.

La nivel local vor funcţiona Consilii de tip II, şi III dacă va fi cazul. Consiliile de tip I locale vor funcționa la nivel județean. Consiliile de tip II vor fi alese primele, urmând ca acestea, în cazul orașelor, să-și aleagă și Consilii de tip III, după caz (după număr de locuitori, sau număr de membrii) și consiliile de tip I, dintre personalitățile cunoscute pentru moralitatea lor. La vot pentru Consiliile de tip I locale, Consiliile de tip II orășenești vor conta proporțional cu ponderea numărului lor de locuitori în cadrul județului, rotunjită în plus.

Consiliile de tip I locale (județene) aleg apoi Consiliile de tip I naționale, care, la rândul lor, aleg Consiliile de tip II, iar acestea Consiliile de tip III.

După alegerea Consiliului de tip I național, acesta poate trece la revalidarea tuturor consiliilor de tip I locale. Acestea, la rândul lor vor revalida Consiliile de rang II locale

Eventualele vacantări de funcții în Consiliile de rang II și III vor fi rezolvate de Consiliul de rang următor, local, respectiv național. Vacantările de funcții în Consiliile de rang I local  și naționale vor fi rezolvate de Consiliul de rang I național.

Primul consiliu al bătrânilor va fi numit pentru o perioadă de un an, pentru pregătirea alegerilor şi pentru elaborarea unui regulament de organizare şi funcţionare. El poate face propuneri pentru viitorul Consiliu. Propuneri pot face şi orice organizaţie civică sau chiar candidaţi independenţi. Aceste candidaturi vor fi validate de Consiliu I anterior şi aprobate de către organizație.

Un bătrân va putea fi revocat de consiliu, în urma votului Consiliului, sau în urma unui „referendum naţional” în care participă doar membrii organizației, prin Consiliile de tip II şi III.

Un membru în oricare dintre Consilii, pus sub acuzare, poate să-şi recunoască vina, şi prin aceasta să fie absolvit. Totuşi Consiliul superior în grad decide rămânerea sau nu a acestuia în post. Dacă însă el este găsit vinovat, îşi pierde automat postul.

Cel mai ”dificil” va fi alegerea primelor Consilii. În mod normal ar trebui ca Consiliile superioare să fie votate de Consiliile inferioare în grad iar apoi Consiliile inferioare trebuie confirmate de Consiliile superioare.

Consiliile naţionale de tip/grad I vor putea alege apoi Consiliile continentale şi mondiale de tip I, în condiţii similare. Care vor avea drept legi toate scripturile lumii.

Forţa acestei organizaţii constă în unitatea Consiliilor în Adevăr. Când vor vorbi, vorba lor va puternică precum un laser, fără posibilitatea de îndoială. În mod normal Duhul Sfânt ar trebui să vorbească prin ei.

Consider că acest tip de organizații vor cucerii întreaga planetă. Ele vor înlocui rapid, fără luptă, vechile structuri de partide, care vor devenii istorie. Va fi arma unei societăți civile conștientă de forța și suveranitatea sa.

Anunțuri
Comentarii
  1. aprozarnet spune:


    Super rich are in a conspiracy to rule the world – G. Edward Griffin – 2007

  2. aprozarnet spune:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s