un singur vot s-a metamorfozat în stegarul dac și apoi în samuraiul dac în lupta pentru eliberarea României de sub sistemul ticăloșit – minciuna comunisto-securistă!
Ar fi o copilărie să credem că astăzi cineva mai face ceva ”de capul lui”. Cineva semnificativ, în economia jocului.
Toți ”sunt înțeleși”!
Jocurile sunt făcute demult!
Cu cât avansăm în ierarhia deciziilor, cu atăt mai puțin loc este pentru hazard.
Dacă la animale vedem peste tot ”jocuri de putere”, dacă la maimuțe vedem în zeci de documentare cum ”se fac alianțe” pentru putere, oare la oameni, care au reușit ”să ajungă pe lună” s-ar putea altfel?
Numai Putin i-a decizii, de asemenea anvergură, ca idiotul, fără o analiză temeinică și fără înțelegeri prealabile cu toate ”puterile” semnificative? Ar însemna că patria șahului nu are șahiști! Și bineînțeles că înțelegerea nu este doar cu China, dar și cu SUA, Germania, Franța, Anglia și poate Israel! Restul probabil că nu contează.
Cu cât mai mulți dintre noi înțeleg bine ”aceste lucruri”, cu atât mai repede soluția situației critice în care ne găsim va fi pusă în aplicare și ”ne vom elibera de rău”.
–
În curând China îl va susține „pe față” pe Putin! … deși nu e nevoie.
Atunci să te ți ….
Ce va face atunci SUA si EU?
Vor face pe ei de frică!
Vor zice ca-n celebrul banc: „Ne-ați înțeles greșit: noi întotdeauna am zis că Putin are dreptate”. La fel or sa zică toți „războinicii luminii” de la noi și de pretutindeni.
De ce se va băga China?
Pt că dacă China ar accepta ca Putin să fie lichidat de „ai lui”, dacă populația rusă „îl îndepartează” pe dictator, le poate veni asta în cap si chinezilor, nu?
De ce „să riște”?
Și apoi lor le e foarte bine ca americanii să aibă „probleme” cu Putin: în tot acest timp ei „se dezvoltă” nestingherit. Dacă Putin și Rusia „dispar”, atunci China va fi „atacată” direct de occidentul unit.
China ar deveni „inamicul unic”, ceva ce nu le-ar fi deloc favorabil ….
Așa că Putin le este necesar chinezilor, mult mai mult decât rușilor
În fața ta are loc un viol și tu să te oferi să dai un pahar cu apă victimei, prefăcându-te că nimic nu s-a întâmplat este de o ipocrizie fără margini.
Am făcut pentru copii (și nu numai) o sinteză a celor mai importante principii/legi care trebuiesc cunoscute, înțelese și aplicate apoi în toate momentele vieții, pentru a fi fericiți.
Oamenii fericiți cunosc și folosesc aceste principii/legi în toate aspectele vieții lor, pe când oamenii nefericiți nu le cunosc și nu înțeleg că necunoașterea lor îi face sclavi.
–
Secretul nr. 4 – Credința
– să nu te îndoiești nici o clipă că ești în stare să realizezi orice, dacă acel ceva este bun/bine
Omul este și poate cea ce crede/gândește că este și poate! Asta derivă din faptul că omul este copilul lui Dumneezeu!
Credința – dex – siguranță, certitudine, convingere în existența a ceva
Cum se obține credința: gândurile repetate devin obișnuințe de gândire, care repetate se manifestă în viața de zi cu zi și devin apoi credințe.
Gândind repetat un lucru/idee/virtute se formează o obișnuință de gândire, care se va reflecta fidel în fapte/viață!
Ex. Complexul ghepardului (negativ dar și pozitiv):
Dacă nu reușim de 3 ori la rând un lucru, vom crede că nu putem face acel lucru. Dacă nu reușim de 3 ori alte două lucruri devenim negativiști și nu mai avem încredere în noi. Vom refuza apoi să facem orice alt lucru nou pentru a nu ne face de râs.
Dacă reușim de 3 ori la rând un lucru, vom crede că putem face acel lucru. Dacă reușimde 3 ori alte două lucruri devenim optimiști și avem încredere în noi. Vom cere apoi să facem orice alt lucru nou pentru a fi apreciați.
Obișnuința de gândire repetată devine o credință! 95% din viața omului vine din obișnuințele lui de gândire/credințele inconștiente, doar 5% vine din gândirea conștientă. Majoritatea -95%- convingerilor/credințelor ”societății” sunt greșite/false/neadevărate/nu sunt în acord cu Realitatea spirituală, mentală/psihică și/sau fizică. Ori legile spirituale determină 80% din ”viață”/fapte/întâmplări, legile psihice determină 16%, iar legile fizice influențează doar 4% din ”viața” noastră (legea Pareto 20/80).
Când te naști, te naști fără credințe, fără gândiri! Totuși când te naști ști deja, măcar vag, unele din credințele și gândirile părinților (în perioada sarcinii fătul este influențat de stările emoționale ale părinților).
Apoi, treptat – mai ales în primii 6 ani de viață -, împrumutăm/învățăm/ne însușim gândirile/credințele din mediu apropiat (părinți, frați, televizor/media, prieteni, profesori) amestecate cu experiențele proprii.
Concepțiile noastre sunt cele care ne eliberează sau ne limitează! Concepțiile provin din mediu (familie, televizor/fb, școală, prieteni).
Eliberarea/puterea/reușita/succesul vin din concepții/credințe perfecte/adevărate, sclavia/slăbiciunea/nereușita/insuccesul vin din concepții/credințe greșite/limitative!
Omul este suma/totalitatea obiceiurilor sale de gândire, de vorbire și de acțiune/făptuire.
Schimbările nu vin peste noapte, obiceiurile bune sau rele se obțin în timp, prin repetare.
Ca să fim învingători trebuie să gândim/credem ca niște învingători! Cum gândesc învingătorii? Învingătorii gândesc/cred că pot orice, dacă depun suficient efort pentru asta.
Pentru asta fixăm un ideal/scop. Cum ajungem la el? Ne trebuie o Cale/metodă/strategie! Calea perfectă este cunoașterea legilor și apoi aplicarea lor.
Matei17.20
”Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”
Marcu 11.24 Isus spune: „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.„
Secretul nr. 3 – Atenția
– capacitatea de a nu fi cu mintea/gândul în altă parte, de a fi aici și acum
Atenția – dex –orientare, focalizare și fixare a conștiinței asupra unui obiect, sarcini, întrebări, problemă.
Nu există copii proști și copii deștepți, există doar copii atenți și copii neatenți. Inteligența și memoria sunt doar atenție exersată.
Capacitatea/aptitudinea de a fi atent se dezvoltă, asemenea oricărei alte abilități, prin exersare.În orice moment în care sunt prezent/atent, în care mintea nu-mi zboară în altă parte, capacitatea atenției se mărește. Atenția totală, perfectă, se obține când mintea nu-mi fuge nici o clipă din prezent, din ”aici și acum”.
Ce este atenția? Un fel de concentrare asupra a ceea ce se întâmplă acum și aici, a ceea ce este acum și aici unde suntem noi. Cum arată cineva atent? În primul rând este cât mai nemișcat. În exterior corpul este nemișcat, în interior mintea este focalizată pe ceea ce facem (nu ne gândim în altă parte).
Vizualizarea, crearea unui film mental când învățăm ceva este superatenție și superînvățare.
Cine reușește să fie atent poate învăța de 10 ori sau chiar de 100 de ori mai repede și, poate ajunge până acolo încât să înțelegă orice instantaneu. Prin exersarea atenției în diverse domenii – știință, artă, sport – se crează legături între neuroni care, prin repetarea atenției asupra respectivului domeniu, devin apoi străzi și autostrăzi neuronale (atenție postvoluntară) care înseamnă/duc la folosirea unui procent mai mare din capacitatea creierului decât clasicele 5%.
Esențial în viață este exersarea atenției. Asta se poate face oriunde și oricând. Cum? Fiind foarte concentrați la ce facem acum, adică nelăsând mintea să zboare în altă parte.
–
Secretul nr. 2 – Adevărul
– să nu minți
Adevăr –dex– ceea ce corespunde realității, ceea ce este real, existent, Ceea ce este drept, exact, obiectiv (independent de persoană). Vs. minciună/imaginație/închipuire.
Legile sunt reale. Ele reprezintă scheletul realității/adevărului.
Există legi fizice – în matematică, fizică (dinamica, termodinamica, electricitatea …), chimie, biologie-, legi psihice și psihologice, și mai ales legi spirituale.
Importanța cunoașterii legilor. Omenirea a ajuns să domine celelalte viețuitoare prin înțelegerea legilor.
Poate omul zbura? Poate fugi cu 500km/h? Poare ridica 100t? Poate vedea și vorbi pe/cu cineva aflat în altă parte a lumii? Când/cum? Când va cunoaște adevărul despre legile necesare construirii unui avion/mașini/macarale/telefon/calculator/internet …
Cunoaște Adevărul și Adevărul te va face liber – spune Isus. Mai spune și că: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.
Înțelepciunea = Cunoașterea Adevărului – este perfecțiunea umană.
Legile/principiile sunt structura/scheletul Adevărului.
Cunoașterea Adevărului înseamnă cunoașterea profundă și aplicarea Legilor/principiilor spirituale, psihice și fizice.
Adevărul (legile și principiile) poate fi cunoscut doar prin mare atenție.
Marea lege spirituală este ”Ceea ce dai, aia primești”= Legea Cauzei și a Efectului
Secretul nr. 1 – Dragostea/Iubirea
– să îți pese de ceilalți, să nu fi egoist = suma tuturor virtuților
Ioan 4.7: ”Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire ”
Corinteni 1.13 ”Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său (nu este egoist), nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul”.
Dragostea se învață prin practica acestor caracteristici/atribute/însușiri/virtuți zi de zi:
Nu mă supăr/înfurii de 3 ori și câștig obișnuința de a nu mă supăra
Nu mă cert de 3 ori și câștig obișnuința de a nu mă certa
Iert de 3 ori și câștig obișnuința de a ierta
Sunt bun de 3 ori și câștig obișnuința de a fi bun
Nu mă laud de 3 ori și câștig obișnuința de a nu mă lăuda
În loc să mă gândesc la mine (să fiu egoist) de 3 ori, mă gândesc la ceilalți (sunt altruist)
Obișnuințele repetate devin ușor-ușor credințe. Credințele noastre (95% dintre ele sunt inconștiente, preluate inconștient din ”societate” – părinți 80%, profesori și prieteni 20% -) ne determină viața în întregime – 100%.
Cum ajungem la performanță? Cunoscând și aplicând legile!
Legea spirituală supremă: Ce dai, aia primești = Legea cauzei și a efectului
Toate religiile, inclusiv știința recunosc această lege.
E simplu: gândești și faci bine, primești înapoi bine și esti fericit, gândești și faci rău, primești înapoi rău, și esti nefericit. ”Dacă gândești, vorbești și acționezi cu o inimă curată/pură, fericirea te va urma pretutindeni, asemenea umbrei tale”- Budha. ”Ferice de cel cu inima curată că el îl va vedea pe Dumnezeu!” – Isus.
Exercițiu pt acasă: mergeți și spuneți ambilor părinți, separat sau împreună, ”Mulțumesc că mi-ați dat viață”, ”sunt fericit că am asemenea părinți”, etc. și vedeți apoi ce se petrece în viața voastră.
–
Calea spre perfecțiune (scop: utilizarea >10% din capacitățile creierului) = cunoașterea celor 4 mari secrete și a celor 4 legi/principii ale educației și aplicarea lor clipă de clipă
Marea majoritate a oamenilor –peste 95%- utilizează uzual doar2-3% din capacitatea creierului.
Creșterea utilizării capacităților creierului poate fi făcută doar prin exercițiu/repetare/învățare.
Ambele emisfere trebuiesc bine exersate (păsările au nevoie de ambele aripi pt a zbura):
emisfera stângă – rațiunea, logica
emisfera dreaptă – arta, creativitatea
În fiecare emisferă își are sediul cam 4-5 tipuri de inteligență din cele 9: lingvistică/verbală, logică/matematică, vizuală/spațială, kinestezică/corporală, muzicală/ritmică, interpersonală, intrapersonală, naturalistă, pedagogică, existențială.
De aceea atenția la orice facem/învățăm/exersăm dezvoltă unul sau mai multe tipuri de inteligență, dezvoltând astfel anumite porțiuni din creier. Când vom reușim să folosim în mod curent 10% din capacitatea și capacitățile creierului vom fi super genii.
Orice ființă este copilul lui Dumnezeu, creat după chipul și asemănara acestuia, și deține în mod potențial, în inima sa, toată puterea lui Dumnezeu. Totuși el nu poate utiliza/accesa toată această putere din interiorul său câtă vreme este egoist.
Oricine poate ajunge să facă orice performanță în orice domeniu.
2.Orice a realizat/reușit un om (Einstein, da Vinci, Edison, Pitagora, Socrate, chiar și Isus sau Budha), poate fi realizat de orice alt om, dacă depune suficient efort pentru asta.2. Tot ce știe și face omul este învățat (există și procese autonome, biologice). Mersul, vorbitul, scrisul, cititul, condusul unei mașini, dansul, pictatul, cântatul la un instrument, orice sport etc., se învață cu mult efort.
Prin exersare/învățare/efort/repetare se creează legături între neuroni – căi neuronale – străzi și autostrăzi neuronale = automatisme, obiceiuri.
Deci învățarea/exersarea/munca duce la performanță în orice domeniu.
Corolar: trebuie stimulate toate zonele creierului, ambele emisfere, așadar trebuie efectuate cât mai multe acțivități diverse:artă, știință, sport.
3. Esența învățării este atenția – ce este atenția: nemișcare, gândul aici și acum, de fapt când ești foarte atent nu ai nici un gând – Secretul nr. 3
4. Esența atenției este adevărul/virtutea/integritatea/bunătatea/cinstea/dragostea – Secretul nr. 1 și 2
Când este cinstit/bun/drept/iubitor/virtuos omul se poate concentra cu ușurință în orice moment. Fiind atent va înțelege imediat tot și va fi în stare de orice în acel domeniu.
Omul integru/cinstit/bun/drept/iubitor/virtuos, fiind ușor atent la tot ce face, are creierul foarte bine dezvoltat și poate funcționa la mare capacitate.
Omul complet iubitor/neegoist (100% iubitor, 0% egoist) folosește integral potențialul creierului, așadar dă dovadă de superinteligență și are superputere și superfericire. Dumnezeu îi dă omului iubitor acces la toată puterea Sa pentru că știe că o va folosi înțelept, doar pentru ajutarea tuturor ființelor, doar pentru fericirea acestora.
Omul complet egoist (0% iubitor, 100% egoist) folosește 1-2% capacitatea creierului, așadar dă dovadă de mare prostie, este fără putere reală în lume și este extrem de nefericit. Dumnezeu nu îi dă omului egoist acces la puterea Sa pentru că știe că o va folosi greșit, doar pentru rănirea celorlalte ființe, doar pentru nefericirea acestora.
Cultivarea virtuților este Calea, esența și scopul vieții și ar trebui să fie esența și scopul educației.
Un om aflat la nivelul 600 pe scara conștiinței are putere cât 10 milioane aflate la/sub nivelul 200, unul la 500 are putere cât 1 milion, unul la nivelul 400 cât 400.000 iar unul la nivelul 300 are putere cât 100.000 de oameni aflați sub nivelul 200 pe scara conștiinței lui Hawkins. Omenirea se află acum la nivelul 200.
Menționez că ”scrisoarea” a fost transmisă colegilor profesori de la liceul în cauză la finalul anului 2019, însă o public abia acum pentru că nu am vrut să-mi supun colegii unui stres prea mare. Credeam că ”scrisoarea” va conduce la găsirea unor soluții, însă nu a fost așa. Nimeni nu a avut curajul să dezbată deschis problemele școlii și ale sistemului de învățământ. O public acum spre a se înțelege faptul că, deși aveam doar câteva luni de profesorat, am sesizat imediat dezastrul din domaniu și am venit cu soluții
–
Dragi colegi,
În primul rând vreau să vă spun câteva lucruri despre mine, pentru a înțelege corect ceea ce urmează să vă comunic. Sunt cal de foc –după zodiacul chinezesc- și vărsător cu ascendent în scorpion – după cel european- și toată viața am fost super optimist și convins că ”orice este posibil” și m-am simțit și am acționat ca atare. Și am avut norocul să fiu ”cel mai bun la mate” pe oriunde am trecut (înainte de facultate) deși nu am lucrat la mate aproape deloc până în clasa a XI-a (după șocul de la examenul din treapta a II-a, când era să pic examenul din cauza matematicii). În ultimii doi ani de liceu am exersat, în felul meu, de unul singur, doar matematică și am terminat bacul cu 10 la matematică la singurul liceu de mate-fizică din Pitești de atunci.
În acea perioadă, în urma întâmplărilor din întreaga mea viață de până atunci (și stimulată de citirea câtorva articole de la pagina cu ”Enigme în lumea modernă” dintr-un ziar de cultură –Astra brașoveană) s-a declanșat o puternică criză existențială. ”Cine/ce sunt eu?”, ”ce caut eu aici?”, ”ce rost are viața?”, ”ce este cel mai bine și ce trebuie să fac?”, ”ce este binele?”, există binele?” etc., mi-au ”torturat” viața în toată perioada din treapta a II-a de liceu, armata și începutul facultății de matematică-informatică de la București. Totuși, ”de unul singur”/”pe cont propriu” am scris în jurnalul meu prin ’85 că ”cine pleacă pe acest drum –am numit perfecțiunea în tot și toate-, deși deține calitățile necesare (cu care providența l-a înzestrat din plin) va ajunge acolo, dacă nu are pe cineva care să-l îndrume, va ajunge relativ târziu” (vedeți că deși nu eram deloc lipsit de o puternică ”stimă de sine” 🙂 eram și ”realist”)
La începutul primului an de facultate ”destinul/providența” mi-a dăruit câteva cărți esențiale pentru mine (care chiar și acum ”fac legea” în domeniul spiritualității și cel al dezvoltării personale) –”Puterea extraordinară a subconștientului tău”, ”Jocul vieții și cum să-l joci”, ”Filozofia ezoterică a Indiei”, ”Autobiografia unui yoghin”, ”Noul testament” și ”Bhagavad Gita”. Aceste cărți, care atunci erau interzise (mai puțin ”Noul testament” – eram în ’88-’89), și multe altele mai apoi, dar și o persoană (care avea să-mi devină soție peste câțiva ani și care știa răspunsul la orice întrebare) mi-au răspuns cu vârf și îndesat tuturor ”neliniștilor mele metafizice”. Am înțeles atunci ”Calea” pe care apoi am urmat-o (destul de ezitant pentru hotărârea care mă caracterizează).
În plan exterior, după excluderea din facultate în ’89 datorată unor tentative de fugă din țară, am terminat facultatea de mate-info de la Universitatea din Pitești, un MBA canadian, specializarea ”Finanțe”, SNSPA specializarea ”Management strategic” (2 ani), Facultatea de Finanțe-Bănci și Facultatea Drept, specializarea ”Drept administrativ” de la Hyperion. Am lucrat apoi pe la diverse ministere (Ministerul Administrației și Internelor) unde am ajuns auditor cu gradul profesional maxim. Am plecat din minister pentru a mă ocupa de afaceri. Criza din 2008 a făcut (printre altele) ca afacerea mele din imobiliare să de-a faliment.
Important apoi este perioada 2012-2017 când am fost un implicat activist civic și politic – ”Stegarul dac”. Luptă care s-a încheiat cu înțelegerea faptului că ”acum nu e momentul”. Am înțeles că avem exact ce meritămși pentru a avea mai mult trebuie să merităm mai mult. Ori pentru a merita mai mult trebuie să avem principii puternice care nu pot veni decât printr-o educație adevărată.
Totuși am fost ”foarte serios” și în ”lupta mea civică”. Am scris ”A șase-a Cale” https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/01/a-sasea-cale/, ”Strategia Stegarului dac pentru schimbarea la față a României” https://unsingurvot.wordpress.com/2016/03/14/strategia-stegarului-dac-pentru-schimbarea-la-fata-a-romaniei/, am fost inițiatorul Grupului pentru România (unde am strâns nume ”reprezentative” – Constantin Cojocaru, Florian Colceag, Ilie Șerbănescu, Florin Zamfirescu, Dinu Giurăscu, Corvin Lupu, Cristian Troncotă, Marian Munteanu, gen. Chelaru, gen. Roman, …. ) care a finalizat ”Constituția Cetățeanului” în forma actuală, și am participat chiar și la alegerile parlamentare din 2016.
După această introducere cam lungă putem să trecem ”la oile noastre”.
Vă mărturisesc că am avut un șoc la contactul cu ”realitatea” din educație. Am constatat că deja celebra sentiță dată de un detestat fost șef de stat (pt mine unul diabolic) cum că ”școala românească face tâmpiți” este adevărată: școala românească, pe lângă ceva ”vârfuri” face mulți ”tâmpiți”.
Am încercat ”să fac ce pot” la clasele ce mi-au fost repartizate (nu discut aici de clasele serale care merită și trebuie să aibă o discuție separată). Nu am reușit aproape nimic. Situația este disperată. Nu înțeleg cum toată societatea acceptă situația din școala românească ca pe un dat.
Acești elevi nu înțeleg aproape nimic, pentru că nu sunt atenți și nu pot fi atenți aproape deloc. Și dacă reușesc să-i fac atenți nu pot să-i țin atenți prea mult pe toți odată, și să-i fac să înțeleagă ce trebuia înțeles în clasele a IV-a – a V-a. Iar la matematică nu există ”lucruri esențiale” care, dacă elevii le-ar ști, îi pot face să înțeleagă ”câte ceva” din orice le spui. Totul are o strânsă legătură cu conceptele anterioare. Iar dacă nici lucrurile fundamentale nu le știu (dacă nu știu alfabetul cum pot înțelege citirea?) orice le spui este în zadar, și mai grav, le întărește toate obiceiurile negative: neatenția, neîncrederea în sine, lipsa de sens a cea ce fac, etc.
Realitatea este că acești elevi, asemenea societății în ansamblu, au grave probleme de morală, care reprezintă fundamentul tuturor problemelor umane!
Iar dacă educația morală trebuie făcută în primul rând acasă –ce-i 7 ani de acasă-, totuși singura instituție specializată în educație în societate este școala. Școala îi învață, sau nu, pe viitorii părinți cum să-și facă datoria de părinți, de cetățeni și de oameni. Pentru asta este creată școala, și asta are în fișa postului. Dacă nu-și face datoria trebuie ”dată afară”.
Cauzele crizei sistemului de educație sunt numeroase și au ponderi diferite, însă, în cele din urmă toată societatea și mai ales ”morala ei” și destinul sunt ”vinovați” pentru actuala stare de fapt din domeniu.
Totuși situația educației românești nu este decât ”o poză de moment” precum bilanțul din contabilitate: surprinde doar situația de moment. Situație care va continua, ne spune legea fundamentală a fizicii, atâta vreme cât asupra ”situației” nu va acționa nici ”o nouă/altă forță”.
Acceptarea situației însemnă de fapt că ne recunoaștem înfrânți/învinși. Și că nu credem că suntem în stare să schimbăm situația. Și asta este parțial adevărat. Dar unde unul nu reușește pentru 10 poate fi un lucru simplu iar pentru 100, deși interesant, poate fi banal.
Destinul nu e bătut în cuie. El poate fi schimbat, chiar fundamental, dacă ”o forță potrivită” intră în joc – în limbaj spiritual ”dacă Dumnezeu vrea” – pentru că ”la Dumnezeu totul e posibil”.
Atunci tot ce trebuie făcut este să-L determinăm pe Dumnezeu să schimbe educația românească, evident în mai bine. Și asta nu este foarte greu pentru că chiar Isus ne promite: ”dacă doi sau trei se unesc în numele Meu, le voi da lor ceea ce-Mi cer”.
Nu ne rămâne decât ca măcar doi dintre noi, ideal ar fi toți, să ne unim în numele Lui și să-i cerem educație adevărată, care să facă din copii oameni adevărați, cu dragoste de lege și principii. Dar cum să ”ne unim” în numele Lui și, de fapt, cine este Cristos? O spune chiar El: ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Așadar trebuie să ne adunăm în numele Adevărului sau al Vieții, adică cu dorința sinceră să apărăm Adevărul și Viața, și Adevărul și Viața se va manifesta prin noi în moduri nebănuite, poate chiar miraculoase.
Tot ce trebuie este ”voință politică”: un scop/ideal precis, un plan bun de a ajunge acolo (o ”Cale”) și hotărâre în aplicarea planului (ironia face ca acum 25 de ani să fac la SNSPA un masterat în management strategic).
Trebuie să fim conștienți că viitorul societății românești depinde de școala românească, adică de noi, de conștiența noastră. Să ne facem bine treaba e tot ce trebuie.
Esențiale sunt și câteva concepte, care să fie bine înțelese și apoi aplicate, care să ne ajute pe Cale:
– conceptul de scop/țel/”vis” – fără scop nu poate exista performanță; performanța, în orice domeniu, trebuie mai înainte gândită;
– conceptul de ”toți suntem în aceiași barcă”, ”de aceași parte a baricadei”, ”tragem la aceiași căruță”, dezvoltat pe 3 paliere: 1. între noi, profesorii; 2. între noi și elevi; 3. între noi, elevi și părinți
– conceptul de ”nu căutăm vinovați, căutăm soluții”, sau ”centrarea pe scop”
– conceptul de ”gândire pozitivă/optimistă”, ”să privim partea plină a paharului”, ”să vedem oportunitatea din spatele oricărei crize”
– conceptul de centrare pe cale nu pe scop (”fapta să-ți fie călăuzitoare, și nu fructul faptei” – Bhagavad Gita)
și multe altele …
–
Concret propun formarea unui grup de lucru, din care să facă parte obligatoriu un membru din conducerea liceului, care să dezvolte o strategie coerentă pentru îndeplinirea art. 2, din legea educației, cu măsuri și acțiuni clare pe termen scurt, mediu și lung. Strategie care să fie dezbătută apoi în Consiliu.
La acest demers ne obligă art. 1 din Constituție ”România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme” și art. 2 și 3 din Legea Educației Naționale (mai ales art. 2, pct. 3) care prevede că:
Art. 2 (1) Legea are ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe fundamentale și cunoștințe, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate.
(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești, în acord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii Europene și din funcționarea în contextul globalizării, și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare.
(3) Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.
(7) În România învățământul constituie prioritate națională.
Art. 3 Principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior, cât și învățarea pe tot parcursul vieții din România sunt:
a) principiul echității – în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare;
b) principiul calității – în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale;
c) principiul relevanței – în baza căruia educația răspunde nevoilor de dezvoltare personală și social-economice;
d) principiul eficienței – în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizării – în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicați direct în proces;
f) principiul răspunderii publice – în baza căruia unitățile și instituțiile de învățământ răspund public de performanțele lor;
g) principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor români și dialogului intercultural;
h) principiul asumării, promovării și păstrării identității naționale și a valorilor culturale ale poporului român;
i) principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;
j) principiul asigurării egalității de șanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertății academice;
m) principiul transparenței – concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora;
n) principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participării și responsabilității părinților;
r) principiul promovării educației pentru sănătate, inclusiv prin educația fizică și prin practicarea activităților sportive;
t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;
u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învățământ.
Art. 4 Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții;
b) integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
Art. 5 (1) În domeniul educației și al formării profesionale prin sistemul național de învățământ, dispozițiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispozițiile prezentei legi.
f) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural.
–
Este limpede că suntem la capătul lumi față de obiectivele impuse de lege și că multele principii obigatorii indicate în lege nu sunt deloc respectate. Cu alte cuvinte cu toții suntem infractori în fapt, numai că fiind atât de mulți nimeni nu-și permite să gândească măcar să ne acuze.
Dincolo de asta suntem și responsabili morali de distrugerea moralei acestui popor, prin inacțiune și acceptarea ritmului rapid de depreciere a acestei morale.
Cine nu se implică, este complice la autodistrugerea acestui popor.
–
În final vă prezint și o sinteza făcută special pentru elevii noștrii pentru a înțelege ”pe ce lume trăiesc” și cum să facă să reușească orice vor! Evident că prima condiție este ca ceea ce vor să fie ”bine” pentru sine dar, deopotrivă, și pentru ceilalți.
–
Cele mai mari 4 secrete din toate timpurile
4. Credința – să nu te îndoiești nici o clipă că ești în stare să faci orice, dacă este bun/bine
Credința– dex – siguranță, certitudine, convingere în existența a ceva
Cum se obține credința: gândurile repetate devin obișnuințe de gândire, care repetate se manifestă în viața de zi cu zi și devin credințe.
Omul este cea ce crede/gândește că este!
Gândind repetat un lucru se formează o obișnuință de gândire, care se va reflecta fidel în fapte! Ex. Complexul ghepardului negativ dar și pozitiv. Dacă nu reușim de 3 ori la rând un lucru, vom crede că nu putem. Dacă nu reușim de 3 ori alte două lucruri devenim negativiști și nu mai avem încredere în noi. Vom refuza apoi să facem orice alt lucru nou pentru a nu ne face de râs.
Obișnuința de gândire repetată devine o credință! 95% din viața omului vine din obișnuințele lui de gândire inconștiente, doar 5% vine din gândirea conștientă. Majoritatea -95%- convingerilor/ credințelor ”societății” sunt greșite/false/neadevărate/nu sunt în acord cu Realitatea spirituală, mentală/psihică sau fizică. Ori legile spirituale determină 80% ”viața”/faptele, legile psihice determină 16%, iar legile fizice influențează doar 4% din ”viața” noastră (legea Pareto 20/80).
Când te naști, te naști fără credințe, fără gândiri! Totuși când te naști ști deja, măcar vag, unele din credințele și gândirile părinților (în perioada sarcinii fătul este influențat de stările emoționale ale părinților).
Apoi, treptat – mai ales în primii 6 ani de viață -, împrumutăm/învățăm/ne însușim gândirile/credințele din mediu apropiat (părinți, frați, televizor/media, prieteni, profesori) amestecate cu experiențele proprii.
Concepțiile noastre sunt cele care ne limitează! Concepțiile provin din mediu (familie, televizor/fb, școală, prieteni).
Eliberarea/puterea/reușita/succesul vin din concepții/credințe perfecte/adevărate, sclavia/slăbiciunea/nereușita/insuccesul vin din concepții/credințe greșite/limitative!
Omul este suma/totalitatea obiceiurilor sale de gândire, de acțiune și de făptuire.
Schimbările nu vin peste noapte, obiceiurile bune sau rele se obțin în timp, prin repetare.
Ca să fim învingători trebuie să gândim ca niște învingători! Cum gândesc învingătorii? Învingătorii gândesc/cred că pot orice, dacă depun suficient efort pt asta.
Fixăm un ideal/scop. Cum ajungem la el? Ne trebuie o Cale/metodă/strategie!
Matei17.20
Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
3. Atenția – capacitatea de a nu te gândii în altă parte, de a fi aici și acum
Nu există copii proști și copii deștepți, există doar copii atenți și copii neatenți.
Inteligența și memoria sunt doar atenție exersată. Capacitatea/aptitudinea de a fi atent se dezvoltă, asemenea oricărei alte abilități, prin exersare. În orice moment în care sunt prezent, în care mintea nu-mi zboară în altă parte, capacitatea atenției se mărește. Atenția totală, perfectă, se obține când mintea nu-mi fuge nici o clipă din prezent, din ”aici și acum”.
Ce este atenția? Un fel de concentrare asupra a ceea ce se întâmplă acum și aici, a ceea ce este acum și aici unde suntem noi. Cum arată cineva atent? În primul rând este nemișcat. În exterior corpul este nemișcat, în interior mintea este focalizată pe ceea ce facem (nu ne gândim în altă parte). Vizualizarea, crearea unui film mental când învățăm ceva este superatenție și supeînvățare.
Cine reușește să fie atent poate învăța de 10 ori sau chiar de 100 de ori mai repede și, poate ajunge până acolo încât să înțelegă orice instantaneu. Prin exersarea atenției în diverse domenii –știință, artă, sport – se crează legături între neuroni care, prin repetarea atenției asupra respectivului domeniu devin străzi și apoi autostrăzi neuronale care înseamnă/duc la folosirea unui procent mai mare din capacitatea creierului decât clasicele 5%.
Esențial în viață este exersarea atenției. Asta se poate face oriunde și oricând. Cum? Fiind foarte concentrați la ce facem acum, adică nelăsând mintea să zboare în altă parte.
2. Adevărul – să nu minți
Adevăr –dex- ceea ce corespunde realității, ceea ce este real, existent, Ceea ce este drept, exact, obiectiv (independent de persoană). Vs. minciună/imaginație/închipuire.
Legile sunt reale. Ele reprezintă scheletul realității.
Legi fizice (dinamicii, termodinamicii, electricității …), chimice, biologice, psihice și psihologice, dar mai ales spirituale.
Importanța cunoașterii legilor. Necunoașterea legii nu te absolvă.
Poate omul zbura? Poate fugi cu 500km/h? Poare ridica 100t? Poate vedea și vorbi cu cineva aflat în altă parte a lumii? Când/cum? Când va cunoaște adevărul despre legile necesare construirii unui avion/mașini/telefon/calculator/internet …
Cunoaște Adevărul și Adevărul te va face liber.
Isus spune: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.
Înțelepciunea = Cunoașterea Adevărului (legilor), este perfecțiunea umană
Legile/principiile sunt structura/scheletul Adevărului.
Cunoașterea Adevărului înseamnă cunoașterea profundă și aplicarea Legilor/principiilor spirituale, psihice și fizice.
Adevărul (legile și principiile) poate fi cunoscut doar prin mare atenție.
Marea lege spirituală este ”Ceea ce dai, aia primești”= Legea Cauzei și a Efectului
Dragostea/Iubirea – să îți pese de ceilalți, să nu sunt egoist = suma tuturor virtuților
Corinteni 1.13 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său (nu este egoist), nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Dragostea se învață prin practica acestor caracteristici/atribute/însușiri/virtuți zi de zi:
Nu mă supăr/înfurii de 3 ori și câștig obișnuința de a nu mă supăra
Nu mă cert de 3 ori și câștig obișnuința de a nu mă certa
Iert de 3 ori și câștig obișnuința de a ierta
Sunt bun de 3 ori și câștig obișnuința de a fi bun
Nu mă laud de 3 ori și câștig obișnuința de a nu mă lăuda
În loc să mă gândesc la mine (să fiu egoist) de 3 ori, mă gândesc la ceilalți (sunt altruist)
Obișnuințele repetate devin ușor-ușor credințe. Credințele noastre (95% dintre ele sunt inconștiente, preluate inconștient din ”societate”) ne determină viața în întregime – 100%.
–
Cum ajungem la performanță? Cunoscând și aplicând legile!
Legea spirituală supremă: Ce dai, aia primești = Legea cauzei și a efectului
Toate religiile, inclusiv știința recunosc această lege.
E simplu: gândești și faci bine, primești înapoi bine și esti fericit, gândești și faci rău, primești înapoi rău, și esti nefericit. ”Dacă gândești, vorbești și acționezi cu o inimă curată/pură, fericirea te va urma pretutindeni, asemenea umbrei tale”- Budha.
Exercițiu pt acasă: mergeți și spuneți ambilor părinți, separat sau împreună, ”Mulțumesc că mi-ați dat viață” și vedeți apoi ce se petrece în viața voastră.
Calea spre perfecțiune (utilizarea 100% din creier) = cunoașterea celor 4 legi/principii ale educației și aplicarea lor clipă de clipă
Marea majoritate a oamenilor –peste 95%- utilizează uzual doar2-3% din capacitatea creierului.
Creșterea utilizării creierului poate fi făcută doar prin exercițiu/repetare/învățare.
Ambele emisfere trebuiesc bine exersate (păsările au nevoie de ambele aripi pt a zbura):
emisfera stângă – rațiunea, logica
emisfera dreaptă – arta, creativitatea
În fiecare emisferă își are sediul cam 5-6 tipuri de inteligență din cele 10-12: lingvistică/verbal, logică/matematică, vizuală/spațială, kinestezică/corporală, muzicală/ritmică, interpersonală, intrapersonală, naturalistă, pedagogică, existențială.
De aceea atenția la orice facem/învățăm/exersăm dezvoltă unul sau mai multe tipuri de inteligență, dezvoltând astfel anumite porțiuni din creier. Când vom reușim să folosim în mod curent 10% din capacitatea creierului vom fi super genii.
–
Cele 4 legi/principii ale educației
Omul este perfect de la natură – JJ.Rousseau
Orice ființă este copilul lui Dumnezeu, creat după chipul și asemănara acestuia, și deține în mod potențial, în inima sa, toată puterea lui Dumnezeu. Totuși el nu poate utiliza/accesa toată această putere din interiorul său câtă vreme este egoist.
Oricine poate ajunge să facă orice performanță în orice domeniu.
Orice a realizat/reușit un om (Einstein, da Vinci, Edison, Pitagora, Socrate, Isus, Budha), poate fi realizat de orice alt om, dacă depune suficient efort pentru asta.
Tot ce știe și face omul este învățat (există și procese autonome, biologice). Mersul, vorbitul, scrisul, cititul, condusul unei mașini, dansul, pictatul,cântatul la un instrument, orice sport etc., se învață cu mult efort.
Prin exersare/învățare/efort/repetare se creează legături între neuroni – căi neuronale – străzi și autostrăzi neuronale = automatisme, obiceiuri.
Deci învățarea/exersarea/munca duce la performanță în orice domeniu.
Corolar: trebuie stimulate toate zonele creierului, ambele emisfere, așadar trebuie efectuate cât mai multe acțivități diverse:artă, știință, sport.
Esența învățării este atenția – ce este atenția: nemișcare, gândul aici și acum, de fapt când ești atent nu ai nici un gând – Secretul nr. 3
Esența atenției este adevărul/virtutea/integritatea/bunătatea/cinstea/dragostea – Secretul nr. 1 și 2
Când este cinstit/bun/drept/iubitor/virtuos omul se poate concentra cu ușurință în orice moment. Fiind atent va înțelege imediat tot și va fi în stare de orice în acel domeniu.
Omul integru/cinstit/bun/drept/iubitor/virtuos, fiind ușor atent la tot ce face, are creierul foarte bine dezvoltat și poate funcționa la mare capacitate.
Omul complet iubitor/neegoist (100% iubitor, 0% egoist) folosește integral potențialul creierului, așadar dă dovadă de superinteligență și are superputere și superfericire. Dumnezeu îi dă omului iubitor acces la toată puterea Sa pentru că știe că o va folosi înțelept, doar pentru ajutarea tuturor ființelor, doar pentru fericirea acestora.
Omul complet egoist (0% iubitor, 100% egoist) folosește 1-2% capacitatea creierului, așadar dă dovadă de mare prostie, este fără putere reală în lume și este extrem de nefericit. Dumnezeu nu îi dă omului egoist acces la puterea Sa pentru că știe că o va folosi greșit, doar pentru rănirea celorlalte ființe, doar pentru nefericirea acestora.
Cultivarea virtuților este Calea, esența și scopul vieții și ar trebui să fie esența și scopul educației.
Un om aflat la nivelul 600 pe scara conștiinței are putere cât 10 milioane aflate sub nivelul 200, unul la 500 are putere cât 1 milion, unul la nivelul 400 cât 400.000 iar unul la nivelul 300 are putere cât 100.000 de oameni aflați sub nivelul 200 pe scara conștiinței lui Hawkins. Omenirea se află acum la nivelul 200.
Test de cunoștințe fundamentale pentru/despre viață
Ce este educația? Dar școala? Care este rostul/scopul școlii/educației? Își atinge școala scopul? Cum ar putea școala/educația să-și atingă scopul? – Legea invatamantului – crearea unor personalități/caractere cât mai mari – trăsături de caracter: integritate, moralitate, adevăr, bunătate, armonie, cinste… virtuțile
Care este rolul profesorului?
Ce este omul? Care este rostul/scopul/idealul omului? 3 planuri: corp-minte-spirit
Care este potențialul uman? A atins cineva acest potențial? Cum realizăm potențialul maxim uman? – Bruce Lipton
Ce este creierului uman? Dar mintea? Care este scopul/rostul lor? Care este potențialul creierului și al minții umane? Poate fi realizat? Cât și cum?
Ce este viața? Care este rostul/sensul/scopul vieții? Există viață perfectă? Cum atingem viața perfectă?
Ce este fericirea? Poate fi atinsă/obținută? Dacă da, cum? – Piramida lui Maslow
Ce este știința/cunoașterea? ( dex – cunoaștere; studiul naturii prin observare și raționament; suma cunoștințelor astfel obținute). Care sunt limitele științei? Ce este metoda științifică? Ce știe știința despre viață? MS: observare + gândire: observare-ipoteza-predicție-experiment-verificare.
Cum se produce învățarea/înțelegerea? Pot fi accelerate? Cum?
Ce este gândirea? Poate fi dezvoltată? Dacă da, cum și cât?
Ce este Adevărul? ( + definiție dex). Poate fi cunoscut Adevărul? Dacă da, cum?
Ce este Iubirea? Poate fi atinsă/obținută Iubirea? Dacă da, cum?
Ce este sufletul? Poate fi dezvoltat/cunoscut? Dacă da, cum?
Ce este spiritul? Poate fi dezvoltat/cunoscut? Dacă da, cum?
Există Dumnezeu? Ce/cine este Dumnezeu? Dacă există, poate fi cunoscut? Cum?
Ce este dezvoltarea personală? Până unde merge ea? Care sunt limitele ei? – oameni wow
Poate fi manipulat omul? Cât și cum? Cum se poate proteja de manipulări? Este omul un robot sau este o ființă liberă? Cum poate fi obținută Libertatea?
Ce este nevoia? Ce este dorința? Ce este voința?
Ce este schimbarea de mentalitate? Dar schimbarea de paradigmă?
Ca să fim învingători trebuie să gândim ca niște învingători! Cum gândesc învingătorii?
Concepțiile noastre sunt cele care ne limitează! Concepțiile provin din mediu (familie, școală, prieteni).
Eliberarea/puterea vine din gânduri corecte/adevărate, sclavia/slăbiciunea vine din gânduri greșite/limitative!
Omul este suma/totalitatea obiceiurilor sale de gândire, de acțiune și de făptuire.
Schimbările nu vin peste noapte, obiceiurile bune sau rele se obțin în timp, prin repetare.
Dovedesc existența statului mafiot prin tot ce fac!
–
Cred că e limpede pentru toată lumea că parodia de stat de drept în care trăim este infiltrată total la vârf de mafioți, oameni fără nici un Dumnezeu.
Toate structurile de forță au la conducere și în toate posturile cheie numai infractori cu gulere albe: oameni ”cu carte”, destul de inteligenți dealtfel, dar fără pic de morală.
Cazul cel mai grav este în justiție, și mai ales în parchete, unde nu știu dacă 5% dintre procurori au ”coloană vertebrală”. Eu cred că nu, și este aproape de înțeles: dacă ”mișcă în front” încep problemele lor și vorba ceea, toți au familie, și pentru ce să lupte împotriva sistemului într-o luptă clar pierdută?
Și totuși această luptă pierdută trebuie să o ducă cineva! Ea este pierdută acum, dar în final va fi câștigată, pentru asta Dumnezeu este garant.
Dar cum stau lucrurile ”la firul ierbii”? Ne neconceput! Cine n-a avut de-a face cu justiția română, și mai ales cu procuratura română nu-și pot imagina!
Ce făceau ”procurorii” demascați de la DNA Ploiești este regulă!
Pentru că tot sistemul îi apără, pentru că sistemul tot e ticăloșit, ei se simt invulnerabili!
–
Și vă dau exemplu un dosar penal în care am cerut cercetarea penală a 9 procurori pentru fapte de o gravitate fără margini, dosar în care, în 4 ani și jumătate se schimbă 7 procurori:
Deși există ordonanță prin care se începe urmărirea penală pentru 15 infracțiuniprocurorul se pronunță prin clasare doar pentru o singură infracțiune!
2 Colonei jandarmi sunt citați să vină la audieri în urma unei ordonațe și la dosar nu există nici urmă de audiere, nu se știe nici dacă au venit nici dacă nu au venit.
Deși există sentință penală prin care se solicită procurorilor să cerceteze conducerea jandarmeriei, la dosar nu există nici un act în acest sens.
Ce credeți că soluție am primit? Bineînțeles clasare pentru că ”fapta nu există”!
–
sa vedem ce va zice si onorata instanta penala de la ICCJ – dosar 1748/1/2020
Atașez:
Sențința penală nr 1/07.01.2014 a TMB care dă ”mură-n gură” procurorilor ce să facă
Ordonațe din dos 340/P/2014 PTMB care arata Î.U.P. pt 15 infracțiuni
Ordonațe de clasare din dos 340/P/2014 PTMB, doar pt 3 infracțiuni
Plângerea penală împotriva 9 procurori din dos 340/P/2014 PTMB – dos 49/P/2018 SIIJ
Ordonanța din dos 49/P/2018 SIIJ
Plangerea împotriva ordonanței de clasare din dos 49/P/2018 SIIJ
a apărut și motivarea sentinței prin care judecătoarea Francisca Vasile de la ICCJ, una dintre multele unelte ale justiției mafiote, respinge plângerea mea împotriva procurorilor de la SIIJ.
este o probă elocventă a lipsei de carte, a activității mafiote și a lipsei de frică față de lege a judecătoarei Francisca nici o singură acuzație adusă de mine procurorilor nu a fost analizată, nici măcar adusă în discuție întreaga motivare nu este decât un mare bla-bla, doar vorbe goale fără cea mai mică legătură cu plângerea mea, copiată cuvânt cu cuvânt din ordonanța procurorului!
în primul rând către CSM, PICCJ, SIIJ, Inspecția în Justiție
Vă aduc la cunoștință un caz grav de subminare a ordinii de drept în România realizată de către cel pe actualul președinte al Senatului România –Tăriceanu Călin-, fostul președinte al Camerei Deputaților –Dragnea Liviu, acum aflat în pușcărie-, fostul președinte al statului –Băsescu Traian-, majoritatea parlamentarilor și milioane de români l-au numit Statul Paralel – S.P..
Acest grup infracțional organizat
numit Stat Paralel este de ani de zile subiectulprincipal al televiziunii Antena 3 și
destul de important al televiziunii România TV și a altor televiziuni.
Realitatea TV a negat cu tărie până acum câteva luni existența acestui stat
mafiot paralel, dar, în ultimele luni, încet-încet și-a schimbat opinia și acum
susține că acest stat paralel este vinovatul principal al dezastrului faptic
dar și ca imagine a statului român.
În
aceste zile asistăm cu toții șocați de
acțiunile în direct ale acestui stat palalel în ”cazul Caracal”. Toate încălcările foarte grave ale codului
de procedură penalăsunt dezbătute
și în dungă de toată presa românescă – toate televiziunile diseacă microscopic,
de 10 zile, exclusiv acest subiect.
–
Stegarul dac vă somează
public să ”nu mai faceți pe proștii”, să ”nu mai
băgați capul în nisip ca struții” și SĂ INTERVENIȚI
DE ÎNDATĂ pentru a împiedica și soluționa aceste infracțiuni multiple făcute în
direct de către membrii statului paralel, infracțiunii probate de întraga
presă.
Vă somez ca, în temeiul art
61, 291, 293 și 293 din codul de procedură penală, să luați de îndată măsurile ce se impun pentru
împiedicarea făptuitorilor aparținând statului mafiot de a comite și alte
infracțiuni dar și de a șterge urmele infracțiunilor anterioare.
Avem de-a face cu
constituirea unu grup infracțional organizat, numit de media Statul Paralel,
care acționează în toate structurile statului și care a dus la slăbirea
statului de drept și poate duce în curând la uzurparea ordinii de drept.
În caz contrar, conform art.
1 și 55 din Constituția României coroborat cu art. 293 cpp, personal – dar cred că și mulți alți cetătenii români ce-și iubesc țara – mă simt nevoit să iau de unul singur
măsurile ce se impun pentru a prinde făptuitorii și a opri aceste infracțiuni
flagrante.
–
Art. 61. Acte încheiate de
unele organe de constatare
Ori de câte ori există o
suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate
să întocmească un proces verbal despre împrejurările constatate:
b)
organele de control și cele de conducereale autorităților administrației publice, ale altor autorități și
instituții publice, pentru infracțiunile
săvârșite în legătură cu serviciu de către cei aflați în subordine ori sub
controlul lor:
(2)
Organele prevăzute la alin. (1) au
obigația să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii și de ridicare sau conservare a mijloacelor
materiale de probă. În cazul infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a
face percheziții corporale sau ale vehicolelor , de a-l prinde pe făptuitor și
de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.
Nerespectarea de către toți
conducătorii de instituții sau cei cu atribuții de
control care, în aceste clipe de încălcări grosolane ale legii, în flagrant, care nu s-au sesizat, în domeniul lor de activitate,
sunt complici ai acestui stat paralel.
Art. 291 Sesizarea
făcută de persoanele cu funcție de conducere și de alte persoane
Orice persoană cu funcție de
conducere în cadrul unei autorități a administrației publice sau în cadrul unei autorități sau instituții publice, precum și orice
persoană cu atribuții de control, care,
în exercitarea obligațiilor lor, au luat cunoștință de săvârșirea unei
infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, sunt
obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală și să ia măsuri ca
urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de probă să nu
dispară.
292 Sesizarea din oficiu
Organul de urmărire penală se
sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârșit o infracțiune și încheie un proces verbal în acest sens.
PICCJ, Inspecția în justitie, SIIJ, CSM
trebuie să se sesizeze din oficiu în cazul tuturor acestor infracțiuni care intră
în competența lor.
293 Constatarea acțiunii flagrante
Este
de asemenea considerată infracțiune fragrantă și infracțiunea al cărui făptuitor, imediat după săvârșire, este urmărit
de organele de ordine publică și de siguranță națională, de persoana
vătămată, de martorii oculari sau de strigătul
public ….
Publicul și TOATE televiziunile
strigă continuu de 10 zile!Infracțiunile sunt FLAGRANTE în continuare. În continuare DIICOT
încalcă continuu codul de procedură penală, atât prin acțiunile pe care le face
cât mai ales pentru cele pe care au obligația să le facă și nu le face.
Art. 55 din Constituție – Apărarea
țării
Cetățenii au dreptul și obligația să apere România.
Art. 1, pct. 3 din Costituție
– Statul român
România
este stat de drept, democratic, în care demnitatea
omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a
personalității umane, dreptatea și
pluralismul politic reprezintă valori supreme.
Așadar,
conform acestor două articole, eu am
dreptul și obligația de a apăra dreptatea, demnitatea omului și drepturile și
libertățile cetățenilor.Toate
aceste atribute fundamentale ale României sunt călcate în picioare în aceste
ultime 10 zile de către statul paralel, prin acțiunile aparținătorilor statului
paralel, dar, mai ales prin inacțiunile celor în drept s-o facă.
Aș sublinia cazul special al celor care, nefăcând parte din statul paralel -SP-, nici direct (asumat și cunoscut/arătat de presă) și nici indirect (asumat –prin tăcerea în fața infracțiunilor SP- sau semiasumat dar necunoscut de presă), devin totuși complici, prin inacțiune (încălcând art. 61, 291, 292 sau/și 293 din cpp), în aceste zile când statul de drept tinde să fie acaparat complet de către statul paralel.
Acoperind un abuz, refuzând să-l cercetăm, facem foarte mult rău sistemului pe care-l apărăm! Și cetățenilor acestei țări! … este inadmisibil și este foarte periculos pe termen lung … Nu există o administrație sănătoasă care să fie lipsită de critică și îndemna pe toată lumea să critice guvernul, să critice administrația, să critice puterea. Pentru că este un lucru sănătos, care obligă sistemul să se autoexamineze, să verifice criticile și acolo unde este cazul să le corecteze în stare incipientă, nu când au ajuns probleme la nivel de sistem și trebuie să alegi între ce? Între a dărâma sistemul și a reconstrui altul! Adică nu este admisibil să lăsăm lucrurile să derapeze într-o măsură atât de gravă! ” – https://www.facebook.com/miscareaderezistenta.ro/videos/2745948548812239/
Un caz ca oricare altul, atât de obișnuit încât nu prevestea nimic și nu ar fi mișcat pe nimeni: o fată de la țară răpită de interlopi! Dar, ghinion: fata este nepoata lui Alexandru Cumpănașu!
Dacă nu era nepoata lui, nimeni nu ar fi știut absolut nimic despre ”cazul Caracal”!
–
Un aspect secundar de luat în discuție: ce justifică toată această desfășurare de forțe din parte statului mafiot? Sunt 3.000 de copii dispăruți pe an de care nu se sinchisește nimeni, și cărora nu li se alocă nici o resursă! Cumva nepoata lui Cumpănașu are moț în frunte? Ce justifică alocarea a zeci și sute din resursele umane specializate? Pentru ceilalți 2.999 de dispăruți nu mai rămâne nimic!
Asta nu dovedește decât că nu suntem toți egali, că statul mafiot nu este stat de drept, deși se chinuie să pretindă asta!
–
Dumnezeu l-a ales pe Cumpănașu ca fiind perfect pentru dărâmarea statului mafiot: un tip deosebit de inteligent dar și deosebit de sensibil ce era din interiorul sistemului, cunoștea perfect sistemul și era de partea lui.
Și, dintr-o eroare, un bătrân nebun care racola fete pentru ‘‘export‘‘ a pescuit-o pe Alexandra, nepoata lui Cumpănașu. Probabil singura nepoată. Legătură sufletească puternică.
Când a aflat de dispariția
nepoatei, Alexandru a luat foc! S-a năpustit direct la conducătorii statului
mafiot, ale căror mizerii se făcea până atunci că nu
le vede, și le-a cerut să-i salveze repede
nepoata din mâinile murdare ale traficanților de carne vie!
Însă
cazul nu este chiar simplu: interlopii
își cunosc bine jobul -deh, ei sunt profesioniști- și au proceduri ca la carte,
menite să șteargă orice urmă: crearea de piste false, înscenări, alibiuri, etc.
Dar, vai, printr-un concurs ciudat de împrejurări – atent aranjat de Dumnezeu, ca orice alt lucru de pe pământ, dealtfel, dar doar proștii nu pricep asta – fata răpită și sechestrată, în timp ce răpitorul își îndeplinea meticulos procedurile (care îi spunea ca, în deplasările din oraș, să sune de pe un alt telefon), reușește să pună mâna pe un telefon abandonat al răpitorului și să sune la 112,unde să dea de niște nepricepuți, asemenea majorității românilor, angajați sau nu la stat (știu că o să săriți cu toți de fund în sus pt mizeria pe care am zis-o, dar asta nu va dovedi decât că am dreptate). Despre diletantismul procurorilor am vorbit aici: https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/25/cum-face-un-procuror-colonel-doctor-justitia-de-rusine/
Și
un număr mare de nepricepuți s-au
înșirat pe tot lanțul uman și instituțional implicat în acțiunile de salvare a
fetei –STS, polițiști, procurori, judecători-, nepricepere pe care a avut timp
berechet să o înțeleagă tot poporul român. Și totul s-a petrecut vineri
după care a venit mica vacanță de la sfârșitul săptămânii!
–
Alexandru Cumpănașu – A.C. – strigă disperat în stânga și în dreapta la instituțiile statului mafiot, pentru a se mișca mai repede, dar ghinion, instituțiile mafiote nu au profesioniști să facă asta și îi cam întorc spatele, fiecare nefăcând altceva decât să dea vina pe alții. Simțind că îi fuge pământul de sub picioare iese disperat în media cerând ajutorul.
Ghinionul (din perspectiva AC, dar plan exact din perspectiva lui Dumnezeu) continuă cu telefonul nepoatei răpite care sună la 112. Rețeaua de interlopi o surprind asupra faptului, și, conform procedurilor, acționează rapid: o transportă de la locația din Caracal la altă locație, iar apoi, probabil în acea seară/noapte a fost trimisă afară sau lichidată.
Presimțind posibila catastrofă, AC se trezește din frumoasa minciună în care trăia și începe să amenințe statul mafiot. Își pune cenușă în cap, afirmând că statul mafiot există și el l-a apărat până acum, dar că, dacă acesta nu-i aduce nepoata înapoi va avea de-a face cu toată furia lui și nu se va lăsa până toți cei implicați, inclusiv procurorii și judecătorii vor face pușcărie.
AC cere din start demisia
șefului STS și pușcărie pentru procurorul de caz. Populația îl susține în masă,
am putea spune,
iar televiziunile, simțind prada/subiectul nu vorbesc despre altceva.
La A3, la Gâdea în emisiune, după
ce AC mărturisește că a greșit susținând statul paralel și negândui existența, ”se
jură” că toți cei implicați și vinovați vor plăti și că ”moare de gât cu ei”!
Mircea Badea, cu atitudinea
obișnuită, declară clar că cele două prime obiective – demisia directorului STS
și pușcărie pentru procuror – sunt imposibile! Și totuși directorul STS își dă
demisia în dimineața zilei următoare!
Imediat șocul și groaza a cuprins statul mafiot și paralel! Sunt
ko și 2-3 zile nu-și revin.
După care se trezesc și contraatacă! Încep să-l discrediteze pe AC, ceea ce-i aproape imposibil. Se leagă de Coaliția Națională pentru Modernizarea României (CNMR) și de fratele lui AC. Puțin credibil și fără efect!
–
Două mari forțe determină acțiunile statului paralel: Iohanis
și SUA.
Iohanis începe să înțeleagă
că ”arde casa” și asta nu e convenabil pentru el, că-i ”poate lua și lui foc”
șansele pentru al doilea mandat.
SUA îl trimite de urgență pe Klem,
în ultima zi de mandat să vorbească cu Fifor, ministrul de interne, căruia îi comunică
să aibă grijă de Deveselu.
Așadar ”afacerea Caracal”
trebuie închisă rapid, ceea ce intră în totală coliziune cu voința lui AC, dar
acum și cu cea a multor români!
–
Soluția găsită – incinerarea –
este absolut penibilă, și doar instituții tâmpite o pot susține, instituții
care vor să se compromită definitiv!
Găsirea telefonului
Alexandrei: o înscenare de o incredibilă prostie! Să pretinzi că Dincă a aruncat
telefonul și cartela victimei într-un parc din oraș, din mersul mașinii și și-a
adus aminte exact unde (cât de caraghios?) dar să nu reușești să spui cât de cât rezonabil
cum acesta a procedat cu uciderea și ascunderea victimei, este de râsul
curcilor, de un penibil absolut!
Și aceiași este situația tuturor ”probelor” inventate de ei. Instituțiile de forță ale statului se fac iremediabil de râs!
–
Ion Cristoiu: „Acum, după
intervenţia lui Felix Bănilă, e limpede că DIICOT are misiunea nu de a
descoperi adevărul, ci de a-l ascunde în spatele unei perdele de fum mediatic
manipulator.
Se vede limpede că se
merge pe teza asasinului singuratic, care a ucis victimele, dar mai ales care a
procedat în aşa fel încît niciodată nu se va putea descoperi cadavrul sau
rămăşiţe de cadavru.
Şi de aceea a fost
preluat de DIICOT.
Cine şi de ce ar avea
interesul ca acest Caz să fie muşamalizat prin închiderea cu teza acţiunii unui
ins singuratic, care a ucis din motive sexuale?
Răspunsul ni-l dă ce-ar însemna ca ancheta să dezvăluie adevărul celeilalte variante despre care toţi românii sînt convinşi că e adevărată: Gheorghe Dincă e membru unei reţele internaţionale de trafic de carne vie.
Ca şi Luiza, Alexandra n-a fost ucisă, ci extrasă de Reţea.
Vă imaginaţi ce s-ar întîmpla într-un asemenea caz?
O presiune constantă a opiniei publice pentru descoperirea şi aducerea fetelor înapoi.
Klaus Iohannis s-ar linge pe bot de un al doilea mandat.
Cum să le descoperi şi să
le aduci pînă la prezidenţiale?
Statul român ar fi
aruncat în aer.
O astfel de reţea nu
poate funcţiona fără ştiinţa şi complicitatea instituţiilor de forţă şi a unor
politicieni.
România şi-ar lua adio de
la Schengen.
Cum să dai libertate de
mişcare unei ţări în care traficul internaţional de carne vie e favorizat de
autorităţi?
Alternativa e teza criminalului singuratic care a ucis-o şi ars-o pe Alexandra şi nu ştie unde a aruncat-o pe Luiza.
Şi fireşte folosirea DIICOT nu pentru descoperirea adevărului, ci pentru ascunderea acestuia. ”
–
Cu
2-3 zile înainte ca ministresa justiției – nu e clar în ce calitate – să anunțe
familia Cumpănașu că resturile de oșcioare, chipuriule găsite în cazanul criminalului,
sunt ale Alexandrei, am spus că Alexandru
Cumpănașu nu poate fi oprit din atacul furibund asupra statului mafiot decât
dacă Alexandra este adusă înapoi acasă. Și se înțeleg cu Alexandru să înceteze
ostilitățile.
Așadar un troc: Alexandra contra lăsarea lor în pace!
Dar asta vine în contradicție cu deciziile statului paralel, impuse de la Cotroceni și Washington! Din nou ghinion. Pentru ei, și noroc pentru poporul român, care, astfel, pe îndelete – timp de cel puțin 2 săptămâni nu există alt subiect pe televiziuni cât e ziua de lungă -, se înfurie suficient pentru a porni REVOLUȚIA!
Și așa cum Dragnea este pus de serviciile române, tot așa serviciile române
sunt puse de serviciile străine, care la rândul lor sunt puse de Consiliile marilor
oligarhi.
–
Scriu aceste rânduri pentru cei care
nu au înțeles mecanismele fundamentale de funcționare al serviciilor din
România.
În primul rând trebuie înțeles că blaturile se fac de un număr restrând de
”oameni”. Cu cât este mai mare blatul, cu atât mai puțini știu de existența
lui, altfel vestea ar ajunge rapid la toată lumea.
Blatul ”perfect” este când doar două persoane știu de
existența lui! Iar oamenii din ierarhia subordonată știu din ce în
ce mai puțin, cu cât sunt pe trepte mai depărtate de vârf.
Acesta este și ”cazul” Dragnea: un mare blat între ”serviciile străine”. El le-a
fost prezentat șefiilor serviciilor române care a trebuit să îl execute.
Nimeni din PSD nu mai știe de acest
blat. Toți psd-iștii ”de rând” –care
nu fac parte din vârful structurilor serviciilor- habar n-au de asta, ba din
contră, își închipuie că Dragnea este
”un mare patriot”! Ei au fost cu toții păcăliți de ”viziune lui Dragnea” și
de ”lupta lui” cu statul mafiot și paralel.
Cei din ”sistem” care erau în
funcții importante în PSD știau doar ”câte ceva”, de fapt mai mult bănuiau. Ei
l-au susținut pe Dragnea să obțină atâta putere în PSD!
–
E ușor să fi păcălit. Cu cât ești mai puțin educat –în sensul
educației adevărate, adică ”cei șapte ani de acasă- cu atât ești mai ușor de păcălit ”din vorbe”. Și viceversa, cu cât ești
mai educat –vezi ”Teoria educațională a
stegarului dachttps://unsingurvot.wordpress.com/2018/08/25/teoria-educationala-a-stegarului-dac/
– cu atât mai ușor vezi ”dincolo de
cuvinte”, înțelegi despre ce este vorba, ”miroși” blatul/minciuna de la o poșta.
Asta este și rostul educației: să ”îți deschidă ochii”, să vezi realitatea și
nu ceața vorbelor și faptelor fățarnicilor și ipocriților din fruntea
instituțiilor statului. Și să ști că
minciuna te ucidă iar adevărul îți dă viață!
–
Așa cum Băse a fost tot timpul ”omul
serviciilor”, tot așa a fost și Dragnea. Și tot așa este și Ponta, și Iohanis
și Orban și oricare lider politic. Serviciile ”au grijă” de asta, așa cum a
recunoscut-o Mihai Răzvan Ungureanu în timp ce era șef la SIE. Excepția care
întărește regula a constituit-o Crin Antonescu, care în cele din urmă a fost
înlăturat tocmai de infiltrații din PNL-PDL tocmai când Crin ar fi câștigat în
mod sigur alegerile pentru președinte.
Totuși Dragnea a făcut un pas înainte. A jucat magistral și aproape credibil –pentru
proști- rolul de luptător împotriva sistemului paralelo-mafiot. Cât de
penibil și totuși adevărat. Și ala cum Băse i-a păcălit pe unii –cu sprijinul
”intelighenției”-, tot așa i-a păcălit și Dragnea pe mulți dintre creduli. Au
mai rămas doar câțiva nepăcăliți, cei care îl sprijineau pe Crin și care au fost
lăsați în drum chiar de Crin.
–
E plin netul de mocofani care îl
plâng pe Dragnea că ”a fost răstignit” pentru că ar fi apărat România și pe
români. Așa cum ”intelighenția” –Pleșu, Liiceanu, Patapievici & co.- au
slujit un securist schizofrenic numit profetic Băsescu, tot așa acum alți
întelighenți îl apără pe Dragnea și PSD-ul. Vai de capul nostru!
–
Tragedia blatiștilor de tipul băse, dragnea, ponta, iohanis
și kioveși este că se cred deștepți,
când ei n-au pic de educație! Așa ajung să creadă că ei contează și chiar sunt
”buricul pământului”, până când sistemul primește ordin ”de afară” și renunță
la ei, din cauza greșelilor făcute, care pune în pericol sistemul însuși.
Atunci suferă un șoc! Și ori ”se trezesc”, citesc
contractul cu serviciile și tac și înghit în sec – cum a făcut Năstase – sau nu
acceptă și se revoltă și încep lupta cu sistemul, așa cum face băse care riscă astfel
să fie lichidat la propriu de sistem!
–
Cum îi recunoaștem pe blatiști? E foarte simplu: siguranța pe care
o afișează și tupeul obraznic de a propune acoliți analfabeți în funcții
publice foarte mari. Siguranță care nu
se bazează pe puterea proprie ci pe pactul cu sistemul, pactul cu Diavolul!
Atunci când ”ai spatele acoperit”, când ești ”copil de
bani gata” și ești suficient de prost atunci devi foarte ”sigur pe tine”. Poți să ai probleme cât casa, tu ești liniștit și batjocoritor –vezi atitudinile
lui băse, dragnea, ponta și kioveși.
În situații de criză, dacă ești liniștit ori ești
nebun, ori ești înțelept, ori ești omul sistemului!
Să
fiu mai explicit: crede cineva CU
ADEVĂRAT că Isus a înviat?
Nici măcar unul singur!
Toți cei care spun ”Hristos a
înviat” sunt niște ipocriți; niște mincinoși. Pentru că spun ceva ce nu cred.
–
Printre cei mai ipocriți dintre toți cei care afirmă ”Hristos a înviat” se numără preoții. Mai exact ”preoții și cărturarii fățarnici”, cum i-a indicat Isus. Ipocrizia lor nu poate fi concurată decât de cea a politicienilor, procurorilor, unora dintre judecători, și a SRI-știlor.
–
Cred că „Isus a înviat” nu înseamnă decât că ”eu gândesc / opinia mea este / părerea mea este că Isus a înviat”. Așadar nu este o credință, ci doar o opinie / o părere / un gând! Este o chestiune ce ține de minte. Ori credința este o chestiune ce ține de ”inimă” și nicidecum de ”minte”.
Gândiți-vă doar la simplul fapt că mulți hoți, tâlhari, criminali sau corupți, în închisoare sau în afara ei, descoperiți sau nedescoperiți încă sau vreodată, spun/afirmă ”Hristos a înviat” sau ”Adevărat a înviat”! Crede vreunul dintre ei asta? În mod evident, mint cu toții!
Gândiți-vă la mulți judecători corupți, la majoritatea procurorilor mafioți (părerea mea despre procurori) sau la majoritatea politicienilor: doar câțiva, cu mai puțin tupeu și nesimțire decât majoritatea, o spun pe un ton scăzut, majoritatea spun/strigă în gura mare ”Hristos a înviat”! Câtă ipocrizie evidentă de la o poștă pentru aproape toată lumea cu puțin bun-simț!
Cu ani în urmă, la afirmația ”Hristos a înviat”, răspundeam cu ”Adevărat oare? Tu chiar crezi asta?”. Majoritate, cu bun simț, răspundeau simplu că ”așa se zice”. Alții, cu ofensă în glas, spuneau ”bineînțeles” sau ”sigur că da”. Ofensa din glas îi trăda însă și, luat la bani mărunți, recunoșteau că este doar o opinie/părere și nicidecum o credință și că nu au studiat problema. Cam așa cum toți chibiții au ”credințe” ferme despre ceva despre care nu știu mare lucru.
–
Prima dată când am văzut propria ipocrizie majoră s-a petrecut cu 30 de ani în urmă, în perioada studenției. Am ajuns (în urma unui citat dat într-o carte de spiritualitate care spunea că Isus ar afirmat ”cunoaște adevărul și adevărul te va face liber”) să citesc Noul Testament. În urma lecturii eram așa de entuziasmat încât am început să predic, în fața prietenilor și nu numai, despre fabuloasa învățătură. Până când, la un moment dat, în timp ce recitam înfocat din spusele lui Isus unui grup din ce în ce mai mare de studenți avizi de spiritualitate, am ajuns la ”orbii care-i conduc pe orbi în groapă” și mi-am dat seama de ipocrizia mea. Am încetat de atunci predicile, dar am continuat studiul – detalii în Autobiografia Stegarului dac – https://unsingurvot.wordpress.com/2015/06/19/autobiografia-samuraiului-dac/
–
partea teoretică acum, așa cum ”o văd” eu:
Isus a murit și înviat CU ADEVĂRAT! A înviat ca Hristos și nu ca Isus! Isus, mai exact egoul lui Isus, atât cât mai era, a murit definitiv și Hristos i-a luat locul în totalitate!
Hristos, fiind Viața Însăși,
cum ar putea murii vreodată? Cât de absurd este ca cineva să creadă/gândească
că Viața Însăși poate murii!
Hristos este Viața Însăși și Fiul
unic al Lui Dumnezeu. Orice om care reușește ”să se lepede de sine/de ego/de minte” este
înlocuit de Hristos. Așa s-a ”întâmplat”
cu discipolii cei fricoși ai lui Isuscare,
deși întâi l-au trădat cu toții, mai apoi au
înțeles Adevărul spus de Isus – pentru că Dumnezeu le-a deschis
mintea/sufletul -, ”și-au venit în fire”,
au renunțat la sine/la ”viața” lor pentru Hristos și au devenit astfel Hristos
deplin și au fost numiți apostoli. Trădarea
discipolilor are marea însemnătate de a ne arăta că și ei au fost asemenea
nouă, așadar și nouă ne este dată măcar aceiași posibilitate. Lucru pe care l-a
accentuat Isus în numeroase rânduri.
”Cine ține la viața sa o va pierde, dar cine o va da pentru Mine, o va câștiga”, spune Isus. El însuși așa a făcut: și-a dat viața pentru Hristos, pentru Adevăr, și Hristos l-a înviat apoi, așa cum Isus a spus. În fapt Isus a murit definitiv, în locul lui rămânând Hristos. Grosso-modo, Isus a înviat ca Hristos. (După cum se spune ”cuvintele nu pot explica adevărul – a se vedea https://unsingurvot.wordpress.com/2013/02/01/minciuna-limbajului-minciuna-comunicarii-doar-tacerea-este-adevarata/ )
Trebuie înțeleasă și făcută distincția clară între omul Isus și Fiul Unic al Lui Dumnezeu – Hristos! Asemenea trebuie înțeles că în interiorul fiecărui om și chiar în interiorul fiecărei vietăți există Hristos, Viața care ne dă și ne ține permanent în viață, și că oricare dintre noi poate, prin renunțare deplină la sine/ego/minte să se ilumineze, să înțeleagă cine este și astfel să ”devină” Hristos.
Greutatea Căii este că eu/mintea/egoul
trebuie să înțeleagă și să accepte propria moarte -renunțarea la sine/ego/minte
–, ceea ce este aproape imposibil, pentru că este/pare
absurd. Aceasta nu se poate face decât
prin Har: Dumnezeu, de obicei printr-unul dintre copiii săi iluminați, deveniți
Hristos prin renunțare la sine/ego, îi dă respectivului binecuvântarea de a
înțelege Adevărul (bineînțeles că binecuvântarea vine în urma efortului
propriu ”pe cale”), așa cum Isus,
devenit Hristos, i-a binecuvântat pe discipolii săi, care au devenit apoi
Hristos.
Bineînțeles
că înțelegerea aceasta nu este a
omului/egoului/minții ci a ”inimii”, și i se ”întâmplă” doar celui care
”are urechi de auzit și ochi de văzut”; deși toți au ochi și urechi. Omul/persoana/mintea/egoul nu-L va putea
înțelege niciodată pe Hristosul care este în interiorul lui – cum ar putea? -, care
îi dă viață și îl ține în viață clipă după clipă.
Când cineva crede cu adevărat în inima lui că Hristos a înviat, ”Adevărat, adevărat vă spun că va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea”. Asta ne-a promis Hristos. Ați văzut pe vreunul dintre cei care afirmă că ”Hristos a înviat” sau ”Adevărat a înviat” că a făcut vreuna dintre cele mai mici lucruri făcute de Isus? Atunci nimeni nu crede cu adevărat că Isus a înviat ci doar pretinde/susține/gândește/spune/are părerea că Isus a înviat!
Dacă Ioan Aurel Pop va fi convins de cineva să participe la alegerile
prezidențiale, în mod evident el va deveni președintele României! Cine va
fi acel ”cineva” oare?
Dacă va deveni președintele României, în acest an sau peste alți 5 ani, depinde doar de ”planul lui Dumnezeu”, care depinde, la rândul său, de destinul poporului român, determinat de ”meritele” poporului român. Acest destin este, evident, într-o oarecare dinamică, mică dar semnificativă.
Notorietatea și încrederea de
care se bucură președintele academiei române este imensă! Ele sunt justificate de calitățile și cunoștințele acestui om, care
sunt potențate de ”planul lui Dumnezeu”.
Notorietatea
și încrederea de care se bucură președintele academiei reprezintă un capital imens dorit de toate partidele politice. Oricine
îl va avea drept candidat va câștiga enorm în oricare din următoarele alegeri!
–
De drept, partidele de dreapta se pot simții îndreptățite să-l
revedince pe Ioan Aurel Pop. Au ele însă maturitatea să-i facă o ofertă
corectă, concretă, matură? Așa ar trebui, așa ar fi normal și de dorit! O
vor face oare? Vom vedea …
”PNL”-ul, a anunțat deja că îl susține pe KVI! E greu să revină
asupra deciziei, însă … orice poate fi refăcut, mai ales după apropiatele
alegeri europarlamentare, unde probabil vor primii o lecție dură …. Dacă nu vor să dispară de pe scena politică
e singura și ultima lor șansă! Vor fi destul de limpezi la minte să
înțeleagă asta? S-ar putea ca poziția partidelor contracandidate să-i forțeze
s-o facă! Dar, dacă nu o fac ”din
proprie inițiativă”, proactiv, ci doar răspund la ofensiva adversarilor, tot imensul potențial câștig se va diminua
simțitor!
Apoi KVI însuși, dacă ar avea vre-un pic de bun simț politic și măcar un strop de dragoste de popor, asemenea iubitului meu om politic Crin Antonescu, ar renunța la candidatură în favoarea președintelui academiei române (greu și pentru că el este creația statului paralel, și nu e ”de capul lui”), dând astfel o lovitură mortală PSD-ului și reînviind PNL-ul, aflat pe moarte în urma unirii mortale cu PDL-ul lui băse – vezi articolul ” Va fi Crin Antonescu groparul democrației din România?” –https://unsingurvot.wordpress.com/2015/06/29/va-fi-crin-antonescu-groparul-democratiei-din-romania/
A doua ”forță politică” care i-ar putea face o ofertă ”de drept” lui Ioan Aurel Pop de a intra în campania pentru prezidențiale este coaliția USR-Plus. Aici lucrurile se complică deoarece, ”coaliția”, fiind creația statului paralel, se codește să facă un atare demers, președintele academiei române nefăcând parte din statul paralel, ba din contră, având multe idei contrare, și fiind greu de controlat … Rezultatele europarlamentare, care vor fi aparent favorabile, le va da speranța iluzorie că au o șansă singuri în viitor … Se vor înșela amarnic, spre bine nostru!
Ce-a de-a 3-a forță politică, ce-a mai mare de altfel, care îi poate susține candidatura lui Ioan Aurel Pop este PSD-ul însuși! Care, spre deosebire de diletanții din PNL și cei din USR-Plus sunt mult mai realiști și înțeleg exact importanța președintelui academiei în viitorul politic al întregii clase politice a României. Marea lor problemă, pe lângă cea foarte importantă pe care o au și ceilalți (faptul că președintele academiei, ghinion, nu face parte din statul paralel), este că Aurel Pop nu va putea fi convins niciodată să candideze pe listele PSD-ului în vreo alegere; este prea deștept să facă o astfel de prostie!
Singura soluție a PSD-ului ar fi să-l susțină ca independent pe președintele academiei la prezidențialele din toamnă! Bineînțeles că o asemenea absurditate va fi ușor de ”justificat”: interesul național … Pentru a ”fura startul” trebuie să se grăbească să-i facă această ofertă președintelui academiei! Altfel, deși greu de crezut ținând cont de prostia PLN-ului fără Antonescu și a alianței USR-Plus, aceștia -„dreapta”- pot să-l revendice singuri pe viitorul președinte al Românie!
Ofertele, câte vor
fi, vor fi făcute după europarlamentare, altfel strategiile europarlamentarelor
vor trebui să fie schimbate, urmare a negocierilor, ceea ce este greu pentru
niște partide retardate, care și așa nu au nici o strategie serioasă …
–
Acum, totuși, ce
va face Ioan Aurel Pop însuși?
Evident, pentru
mine, este faptul că Dumnezeu l-a adus în această poziție incredibilă: fără
a face parte din statul paralel – ghinion pt statul paralel -, cu atât mai
puțin din statul mafiot, să aibă atâta credibilitate! Asemănător, Dumnezeu
îi va ghida pașii în continuare!
O mutare de forță ar fi ca, într-un interviu să declare că se gândește serios să candideze cândva la președinția Românie!În felul acesta ar forța toate partidele să se prezinte cu oferte, el fiind singurul care să pună condiții tuturor celor care vor să îl susțină! Pentru statul paralel ar fi devastator! Pentru românii cinstiți și pentru patrioții din servicii va însemna că Dumnezeu nu doarme niciodată …
Altfel, președintele academiei va trebui să muncească să respingă diverse condiții dure ale ofertanților, care nu vor vrea să renunțe cu nici un chip la privilegii …
sau – ce și cum să facem pentru a atinge perfecțiunea
sau – cum să facem revoluție în educație
Precizez de la bun început că tot ceea ce voi prezenta în continuare în acest material/articol reprezintă punctul meu de vedere/convingerile mele, înțelegerea la care am ajuns în urma vieții și a studiilor mele – vezi și articolul ”Autobiografia stegarului dac” – https://unsingurvot.wordpress.com/2015/06/19/autobiografia-samuraiului-dac/
Problema nu mai este de mult dacă un copil, orice copil, poate fi genial, ci cum facem ca un copil, orice copil, să ”scoată afară” geniul adânc ascuns în mintea și în inima lui. Răspunsul este, după mine, unul foarte simplu: ”dându-i o educație corectă”! Ușor de zis, aproape imposibil de făcut – veți zice cu toții. Și totuși ….
În primul rând trebuie bine înțeles faptul că adevărul/cunoașterea eliberează. Isus o spune direct: ”Cunoașteți adevărul și adevărul vă va face liberi”! Iar dacă în trecut această afirmație era privită mai degrabă ca o afirmație filozofică, ultimele secole, dar mai ales ultimele decenii, ne-au dovedit caracterul foarte practic/”material” al acestei afirmații. Numărul imens de descoperiri în toate domeniile au eliberat literalmente omenirea de o mare parte dintre constrângerile materiei, spațiului și timpului. Am putea spune, pe bună dreptate, că, prin comparație cu oamenii de acum câteva secole, oamenii de astăzi au ”puterile unor zei”.
Așadar cunoașterea eliberează și, în mod similar, necunoașterea/ignoranța ne face sclavi. Cunoașterea Adevărului ultim, al Lui Dumnezeu, este cea care eliberează deplin omul de orice neputință (așa cum diversele cunoașteri ale unor domenii eliberează omul de neputințele lui din acel domeniu), dându-i puterile Lui Dumnezeu. După cum afirmă Isus ”Cine crede în Mine va face și el ce am făcut eu, ba chiar lucruri și mai mari”.
Bunăoară omul a ”inventat”/descoperit/cunoscut roata, carul, mașina, avionul și racheta și, pe măsură ce cunoașterea lui creștea în acest domeniul a crescut și libertatea de a fi într-un alt loc mai repede.
Putem cuantifica cunoașterea unui chestiuni/domeniu de la 0 la 10, unde 0 înseamnă, evident, o necunoaștere totală a domeniului, iar 10 ar însemna o cunoaștere perfectă a respectivei chestiuni. O cunoaștere superioară a chestiunii, evaluată undeva peste nota 8, înseamnă în opinia mea o bună cunoaștere a legilor/principiilor materiei/domeniului respectiv. Bineînțeles că și calitatea cunoașterii respectivelor principii/legi poate fi notată de la 0 la 10. O cunoaștere superioară a principiilor/legilor unui domeniu înseamnă o cunoaștere care este aplicată curent și continuu în practică/viața de zi cu zi.
De exemplu, când înțeleg că sticla este ușor casantă nu voi mai lăsa să-mi scape un pahar de sticlă pe ciment, iar când înțeleg cu adevărat efectul pârghiilor și roților nu mai car în spate un sac de 60 kg (pe o distanță mare). Când înțeleg legea/principiul suprem al universului că ”ceea ce dai aia primești” sau ”cu ce măsură măsori, cu aceia ți se va măsura” – legea cauzei și efectului -, comportamentul meu va exprima această înțelegere printr-o mare și adevărată curtoazie, bunătate și compasiune față de semeni, și nu numai.
–
Revenind la problema noastră, aceea de a da copiilor o ”educației corectă” pentru ca aceștia să poată manifesta geniul din ei (iminent în orice ființă) aș începe cu afirmația binecunoscută ”problema bine/corect pusă este pe jumătate rezolvată”. Ori vedem că noi chiar ”am pus problema bine” și anume ”a da copiilor o educației corectă pentru ca aceștia să poată manifesta geniul din ei”. Așadar accentul cade pe recunoașterea potențialului existent în orice ființă și pe faptul că educația nu trebuie să acopere/”strice” acel potențial. Vezi și articolul ”Fiți geniali în tot ce faceți” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/12/27/fiti-geniali-in-tot-ce-faceti/
Dacă punem împreună cele două idei expuse mai înainte – ”cunoaște adevărul și adevărul te va face liber” și ”cunoașterea unui domeniu înseamnă cunoașterea principiilor/legităților acelui domeniu” – vom trage concluzia că eliberarea educațională vine din înțelegerea educației, ceea ce presupune înțelegerea principiilor educației. Și asta deopotrivă pentru educatori/părinți și pentru copii.
Cine înțelege principiile educației le practică și va putea în scurt timp să învețe foarte bine orice domeniu și să exceleze în orice domeniu. Va putea face performanță în orice domeniu, în funcție de calitatea înțelegerii acestor principii.
Educația corectă este, în opinia mea, educația care îi face pe copii/elevi să înțeleagă, deci să practice în viața de zi cu zi, principiile educației. În urma cercetărilor de mai bine de 30 de ani a domeniului am sintetizat 4 principii fundamentale ale educației, și anume:
Principiul potențialului infinit. Toate ființele, și evident și omul, sunt copiii lui Dumnezeu (de la natură ne naștem perfecți – spunea Jean Jackues Rousseau).
Principiul învățării/exersării. Orice comportament la om este învățat (totul la om este învățat, fără a învăța nu știm nimic); pentru a știi ceva trebuie să exersezi suficient de mult acel ceva.
Principiul atenției. Esența învățării/practicii/exersării este atenția (calitatea atenției ne dă calitatea învățării).
Principiul virtuții/moralității/integritații/caracterului. Esența atenției este ”virtutea”: adevărul, dreptatea, bunătatea, compasiunea (calitatea virtuților ne dă calitatea atenției).
Bineînțeles că înțelegerea cu adevărat a acestor principii – care înseamnă, așa cum am spus, aplicarea lor continuă în fiecare aspect al vieții – presupune și necesită un efort/studiu adecvat. Totuși aș remarca faptul că ușurința demersului este direct proporțională cu nivelul de conștiință/conștiență al individului măsurată pe scara conștiinței elaborată de David Hawkins – o gasiti pe net …
Putem observa că dacă, pentru unii oameni principiile nici nu reprezintă un obiect de interes întreaga lor viață, pentru alții, care ”au noroc” de părinți înțelepți, studiul principiilor este esențial de când sunt mici, în timp ce unii, foarte puțini, ”se nasc cu principiile în sânge”.
Aș mai sublinia și faptul că, suprema educație este dată prin exemplul personal. Marea majoritate a celor care au făcut performanță într-un domeniu au avut un ”maestru” de la care a învățat/”a furat” meseria sau un părinte care i-a iubit enorm. Pentru că iubirea adevărată – a se vedea Corinteni 1.13 – reprezintă manifestarea deplină a celor 4 principii si este definiția lui Dumnezeu însuși.
Acum să explicăm un pic aceste principii, înțelesul lor. Trecem peste discuțiile despre karmă/destin, care în mod cert au influența lor în viața noastră. Ocazia pe care o avem să venim în contact cu aceste principii și dorința de a le cunoște/înțelege depind și ele de karmă/destin.
Principiul potențialului infinit.
Toate ființelesunt copiii lui Dumnezeu.
Evident că acest principiu, pentru a fi bine înțeles, presupune existența lui Dumnezeu, bine/corect înțeles. O să explic, atât cât o pot face ținând cont de limitările mele dar și a cuvintelor, ce înțeleg prin Dumnezeu. Acest principiu poate fi înțeles și de cei care spun/pretind că Dumnezeu nu există (în fapt ei doar își închipuie asta; ei pot eventual să pretindă că ei înșiși nu există, ceea ce nu ar face existența lor să se transforme în inexistență). Numai că, consider eu, înțelegerea acestui prim principiu nu ar putea fi la fel de profundă. Asta totuși nu înseamnă, pe de altă parte, că cei ce pretind/își închipuie că Dumnezeu există au o concepție corectă despre Dumnezeu. Concepția noastră este dovedită, în definitiv, de faptele noastre.
În fapt cu cât concepția/înțelegerea noastră asupra lui Dumnezeu – care reprezintă principiul suprem/ultim, care înglobează toate principiile – este mai corectă, cu atât suntem ”mai spirituali”, mai conștienți, și mai apți de a înțelege și a putea orice foarte repede.
Bineînțeles că Dumnezeu ”nu poate fi explicat” (în cazul în care este Cunoscut), ”nu încape în cuvinte”. Încerc însă să aduc ”un argument” pentru evidența existenței lui Dumnezeu.
Să luăm o mașină ultra-performantă, de ultimă generație, care trece în viteză pe stradă. Dacă o vede un om primitiv, care nu a avut nici un contact până acum cu ”civilizația”, sau un animal sălbatic, cu siguranță că nu va înțelege nimic din ceea ce este mașina aceea de fapt. Un copil ar înțelege foarte puțin, ceva mai mult vor înțelege cei care au utilizat mașini în viața lor, dar înțelegerea lor se referă la ce poate face o astfel de mașină, mai puțin cum și mai ales de ce. Bineînțeles că toți vor putea emite păreri despre mașina în cauză, fără mare efort.
Acum pentru cei care înțeleg cu adevărat câte cunoștințe din câte domenii sunt necesare, și câte milioane de operațiuni sunt necesare pentru a realiza o astfel de ”creație” este evident că aceasta nu se putea naște singură, ”de la sine”/de la natură, printr-o mutație genetică. Această pretenție o pot avea însă cei care nu au cunoștințe temeinice.
Ori dacă pentru un obiect ”atât de simplu” comparativ cu o celulă vie, este nevoie de cunoștințe imense, adunate de o omenire întreagă în decursul a mii de ani, câte cunoștințe sunt necesare pentru ”a concepe” și ”realiza” un organism uman -50 triliarde de celule funcționând la unison-, care crește și care schimbă sute de mii de celule pe secundă și fiecare celulă făcând milioane de operațiuni pe secundă? De câtă inteligență este nevoie pentru crearea unui organism cu un potențial complet nelămurit de știință, dar presupus a fi infinit? Dară-mi-te pentru crearea a miliarde de specii care trăiesc corelat cu întreg pământul, care este în corelație intimă cu funcționarea întregului univers?
Concluzia este foarte simplă: doar o inteligență de neînchipuit poate crea un asemenea sistem atât de infinit de complex! Acestei ”inteligențe” îi spun eu Dumnezeu.
Scopul suprem al vieții omului nu poate fi altul decât cunoașterea lui Dumnezeu, a Principiului Ultim, a Adevărului Suprem. Pentru a atinge acest scop este esențială înțelegerea principiilor educației.
–
Primul principiu ne spune că toate ființele sunt perfecte la naștere și au toate capacitățile necesare pentru a ajunge la Dumnezeu. Depinde în mod esențial de educația primită dacă aceste capacități vor fi folosite și mai ales gradul lor de folosire și scopul în care sunt utilizate, până într-atât încât unele ființe devin îngeri și alții demoni. Calitatea învățăturii primite depinde de calitatea mediului în care trăiește și de la care primește această învățătură. Iar calitatea mediului se referă evident la calitatea părinților, prietenilor, profesorilor, colegilor, antrenorilor etc., calitate măsurată pe scara conștiinței lui Hawkins.
Două aspecte sunt esențiale în acest principiu, și anume:
Eu sunt copilul lui Dumnezeu și deci sunt capabil de orice performanță, în orice domeniu, și chiar pot ajunge, dacă cunosc Adevărul, să fiu capabil de orice minune. Aceasta este baza corectă a încrederii în sine.
Oricare alt copil (și ființă în general) este copilul lui Dumnezeu și are potențialul lui Dumnezeu în inima lui. Și aceasta este baza corectă a smereniei.
Aceaste două aspecte bine înțelese duc la o înțelegere corectă a locului nostru în Univers, și la relații pline de iubire cu tot ce ne înconjoară. Când cineva devine conștient continuu de acest principiu este foarte aproape de a cunoaște tot Adevărul.
Aici introdus Eckhart Tolle.
Principiul învățării.
Orice comportament la om este învățat.
Mersul, vorbitul, cititul, scrisul, cântatul la pian sau la alt instrument muzical, condusul unui automobil, practicatul unui sport, practicarea unei meserii, toate presupun multă ”muncă” din partea noastră, multe exerciții, repetări, într-un cuvânt multă învățare.
Orice deprindere sau comportament complex necesită multă învățare. Pentru a ajunge la performanță în orice domeniu este nevoie de mult efort (”nimeni nu se naște învățat). Majoritatea performerilor din toate domeniile sportului, științei sau artei au afirmat răspicat că ”transpirația înseamnă 99% din performanță, iar inspirația doar 1%”.
Din bătrâni știm și că ”repetiția este mama învățării” iar ”nevoia este tatăl învățării”.
Cei care, profesor, părinte sau elev, înțeleg corect acest principiu, când văd pe cineva nepriceput la ceva știu că asta se datorează lipsei de exercițiu în acel ceva, iar când văd pe altcineva foarte priceput într-un domeniu, indiferent care, înțeleg exact că asta se datorează exercițiului îndelungat în domeniul respectiv. Oricine vrea să exceleze într-un domeniu trebuie să exerseze/învețe mult acel domeniu.
Așadar excelența depinde de învățare și nu de talent, talentul nefiind nimic altceva decât o anterioară învățare.
Principiul atenției.
Esența învățării/practicii/exersării este atenția.
Cu toții am auzit părinții sau profesorii cerându-ne de nenumărate ori să fim atenți sau reproșându-ne că nu suntem atenți.
Atenția este acea capacitate a oricărei ființe de ”a fi prezent”, a fi ”cu mintea/gândul” la obiectul învățării și nu ”în altă parte”. Este cea care determină în mod decisiv rezultatele învățării. Cine ”este atent” învață foarte repede și foarte ușor orice, cine nu este atent nu înțelege nimic.
Atenția este foarte strâns legată/depinde de motivație. Motivația este un concept mai puțin material, ”eteric” legat de dorințele noastre profunde, cu care, într-un fel ”venim pe lume”. Dar și ea depinde într-o foarte mare măsură de educația primită.
Caracteristica principală a celui care este foarte atent este nemișcarea. Cu toții am văzut o pisică la pândă sau un animal care simte un pericol: devine nemișcat. Alte caracteristici ale celui foarte atent este încetarea/diminuarea folosinței simțurilor: nu mai văd și nu mai aud nimic în afara a obiectului/subiectului care mi-a captat atenția.
Calitatea atenției ne dă calitatea învățării. Capacitatea de a fi atent, de a te concentra asupra unui subiect, devine esențială pentru oricine vrea să facă performanță. De fapt marii inițiați, sfinții în general, excelează în a fi atenți, a fi conștienți. Atenția totală, cred eu cu tărie, ne dă posibilitatea de ”a învăța pe loc”/”a ști” orice. Așadar această capacitate este esențială pentru om.
Exercițiile de sporire a capacității/calității atenției ar trebui să fie unul dintre punctele de interes ale oricărei învățări, mai ales în școală. pentru că atenția/concentrarea … se învață!
Principiul virtuții.
Esența atenției este ”virtutea”: adevărul, dreptatea, bunătatea, altruismul, compasiunea.
Acest principiu l-am înțeles/descoperit recent, pe când căutam care este fundamentul atenției. Tocmai făcea o problemă de matematică cu nepotul meu Rareș, aflat atunci în clasa a 2-a: stăteam uimit și urmăream mintea ”ca un fulger” a lui Rareș. Eu însumi fusesem foarte bun la matematică (eu chiar mă credeam cel mai bun 🙂 ). Și atunci ”mi-a picat fisa”. Dintr-o dată mi-a devenit evident faptul că rapiditatea minții lui este dată de ”iubirea” lui, de bunătatea lui, calitate pe care o sesizasem anterior ca urmare a comportamentului lui delicat față de fratele lui mai mare.
Aceasta poate fi confirmată de oricare dintre noi: copiii ”buni” se pot concentra cu ușurință, pe când copiii ”răi” au mari probleme cu atenția. Asta pentru faptul că, copiii ”răi” – adică cei egoiști – au foarte multe ”gânduri” care-i bântuie (suferă pentru că nu sunt apreciați și nu sunt iubiți, și în definitiv primesc doar ceea ce dau – egoism) și care le distrage atenția, pe când copiii ”buni” – adică cei iubitori, altruiști – sunt mult mai puțin tulburați de gânduri și atunci le este foarte ușor să fie atenți (și ei primesc ceea ce dau și se simt iubiți).
De asemenea putem cerceta și descoperii că toate geniile, toți marii oameni din trecut și din zilele noastre au fost/sunt oameni deosebit de onești, drepți, integrii, într-un cuvânt buni și cu toții au o mare capacitate de concentrare a atenției.
Când ”ești bun/corect/onest/integru” te poți concentra cu ușurință și atunci poți învăța repede orice. Când înveți ușor ”te simți deștept” și ești apreciat de cei din jur ceea ce te motivează și mai tare să înveți, creând un cerc virtuos al învățării. Și vice-versa: dacă ”ești rău/egoist”, nu te poți concentra, înveți greu, nu ești apreciat din cauza asta și te simți prost, ceea ce te va face să nu-ți placă învățatul, creând un cerc vicios al învățării. Ceea ce te va determina să fi și mai rău/egoist.
Copiii ”răi” sunt copii născuți ”buni” care au primit o educație greșită, egoistă, pornită de la părinți care la rândul lor au primit o educație profund greșită și nu au reușit să iasă din ea. Vina profesorilor este însă și mai mare, pentru că ei ar trebui să fie ”specialiști” în educație. Putem da vina pe karmă/destin pentru această combinație letală de părinți și profesori ignoranți, dar știm că în cele din urmă noi suntem autorii acestui destin/karmă.
Copiii ”răi” nu au auzit niciodată primul principiu al educației, care constituie în fapt primul principiu al vieții, pentru că, putem spune asta acum, omul este educația pe care o primește. Din contră, copiii ”răi” au primit o educație materialistă, complet opusă primului principiu, și anume că lumea este materială, și dacă altcineva are ceva, eu nu-l mai pot avea, așa că noi suntem în luptă pentru aceleași resurse limitate. Ceea ce îl va determina să fie egoist. Așadar ”răutatea” copiilor, deși reală, ar putea fi ușor schimbată dacă ar primi o educație corectă, care să-i arate ”cum stau lucrurile cu adevărat” – el este copilul lui Dumnezeu, este în stare de orice dar trebuie să muncească pentru a ajunge acolo, și pe lungul drum al învățării va primii exact ceea ce dă: egoism sau iubire.
Copiii ”buni” și copiii ”răi” nu sunt decât aceiași copii care au primit educații complet opuse.
Așadar ”virtuțile” ar trebui să fie țelul oricărui sistem serios de învățământ.
Iar virtuțile se vor dezvolta cu rapiditate dacă copiii ar primi o educație corectă, bazată pe cele 4 principii fundamentale ale educației, predată de profesori care să le înțeleagă.
Omul virtuos, care ”stă neclintit în adevăr”, care este deplin drept, bun, altruist, plin de compasiune, a ajuns ”la capătul Căii”, a ajuns la Dumnezeu! Pentru el este evident că Totul este Dumnezeu și că noi toți suntem Copiii Lui; primul și al patrulea principiu al educației sunt același lucru pentru el.
un singur vot - stegarul dac - samuraiul dac 