Minciuna cuvintelor, minciuna limbajului, minciuna comunicării; minciuna gândurilor si a gândirii; … doar tăcerea este … adevărată!

Posted: 1 Februarie 2013 by unsingurvot, samuraiul dac, stegarul dac in Uncategorized
Etichete:, , , , , , , ,

Orice spunem este o minciună!

Orice spunem începe, se sprijină și se învârte în jurul lui ”eu”!

Dar, știu eu cine este ”eu”? Știu eu ”despre ce vorbesc”?

Ce mandat am? Ce pot şi ce nu pot să fac? Care sunt „puterile” mele?

Ori dacă nu știu ”despre ce vorbesc”, nu știu ”ce vorbesc”, atunci de ce vorbesc? De ce … nu tac?

Cuvintele nu sunt adevăruri, cuvintele vorbesc despre adevăruri!

Cuvintele sunt niște chestii finite, care vorbesc despre chestii infinite; sau încearcă s-o facă …

Când vorbesc despre ”eu”, despre ”tu”, despre om sau animal sau viață, vorbesc despre infinit într-un mod finit!

Când spun ”eu”, ființa la care mă refer este infinită, iar eu doar ”o indic”, mă refer la ea, gândesc la ea, o ”concep”.

Reduc ființa, viața, infinitul, la un concept! Reduc infinitul la ceva finit și vorbesc despre el.
Și vorbesc despre el ca și când ar fi el; însă eu doar ”mă refer” la el, vorbesc despre el, indic către el.

Trebuie înțeles că cuvintele, vorbele și gândurile nu sunt adevărate, nu sunt adevăruri, ele doar se referă la adevăruri, la viață, la realitate.

Limbajul finit, cuvintele, ”vorbesc despre”/”se referă la” ceva infinit, și o fac într-un mod imperfect …

Într-un univers calitativ, noi lucrăm cu cantități!

Având de-a face cu probleme de fond, noi ne folosim de forme!

Când spun ”eu”, deja am redus infinitul la ceva finit, calitatea la cantitate: am introdus falsul, minciuna; am falsificat totul…

Când vorbim ”omorâm” viața și apoi lucrăm ”cu mortul” ca și când am face-o ”cu viul”!

După ce am spus ”eu” totul a devenit fals!  Când am început să vorbesc am început să mint!

”Limbajul omenesc” este făcut să se refere corect la lucruri și fapte, nu la viață!

Mai degrabă limbajul artistic, poezia, muzica, arta în general, pot vorbi despre viață; dar, doar mai degrabă …

După ce am introdus eroarea, falsul într-o propoziție spunând ”eu”, continui să multiplic eroarea spunând ”tu”, ”noi”, familia, prietenii, țara, societatea, lumea … Eroarea crește exponențial, se multiplică la infinit în timp ce vorbesc!

Când reluăm vorbirea după un timp, de fapt continuăm să creștem/multiplicăm eroarea de unde am rămas; nu o luăm niciodată ”de la capăt”.

Pentru a dărâma minciuna, toată această construcție făcută pe nisip, din nisip, trebuie să ne reîntoarcem la origine, de unde am plecat, acolo unde eroarea a început: la ”eu”.  Și abia după ce ”eu” este elucidat, abia după ce voi afla ”cine este eu”, abia când voi ști ”cine sunt”, abia atunci pot continua să vorbesc, de fapt pot începe cu adevărat să vorbesc, știind de data asta ce spun.

Ori asta este și problema fundamentală a filozofiei, dar mai ales a religiei, cuprinsă în îndrumările/sentințele/sfaturile: ”cunoaște-te pe tine însuți” și, mai ales, ”cunoaște adevărul, și adevărul te va face liber!

Evident că dacă am aflat cine sunt, voi ști atunci și ce fac, de ce fac, ce trebuie să fac sau să nu fac, etc.. Atunci doar, viața e limpede: scap de confuzia și neînțelegerea pe care-o numeam viață! Atunci viața devine reală, palpabilă, împlinită; nu mai este un vis, ireală, incosistentă, contradictorie, neclară, ciudată, stresantă, agitată, plictisitoare, nefericită …

Acum, că e limpede că doar după ce ”știu cine sunt” pot vorbi, pot trăi, se pune întrebarea ”cum să fac asta”? Cum aflu ”cine sunt”? Care este metoda, calea?

Asta este tot ce am de făcut; este de fapt ”scopul vieții”! Este tot ce au încercat să afle toți marii oameni ai lumii, din toate timpurile! Și, majoritatea nu au reușit!

Cu toate astea, este posibil pentru fiecare dintre noi, pentru oricare dintre noi! Și asta oricând! Trebuie doar, să vrem ”cu adevărat!”

”Metoda” este foarte simplă: nu trebuie să facem nimic! Trebuie doar … ”să nu facem nimic”! Când stăm liniștiți, tăcuți, fără să vorbim, fără ”să numim”, fără gânduri, se întâmplă ”de la sine”. E ca atunci când am intrat în nisipuri mișcătoare: cu cât ne mișcăm mai tare, cu cât depunem mai mult efort, cu cât ne zbatem mai tare, cu cât facem mai mult zgomot, mai mult tărăboi, cu atât mai repede … ne ducem la fund! Cu atât mai repede ne pierdem viața!

Trebuie să stăm nemișcați, să nu scoatem nici un sunet! Cu cât suntem mai nemișcați, cu cât suntem mai tăcuți, cu atât ne prelungim mai mult viața! Și miracolul este că, în momentul în care suntem liniștiți, când ”nu ne mai zbatem”, atunci pacea, împăcarea, coboară asupra noastră și frica începe să dispară! Când frica se risipește, atunci mintea se limpezește! Această ”limpezire a minții” este cea care ne eliberează! Atunci ”ne trezim” ca dintr-un vis, și înțelegem/vedem clar că toate problemele noastre sunt închipuite, sunt doar niște păreri, niște fantome! Vedem clar că suntem în viață și că viața e frumoasă, e chiar miraculos de frumoasă! Înțelegem că viața este un miracol de care ne putem bucura, și asta ”pe gratis”! Înțelegem că viața trebuie ”trăită”, nu ”gândită”! Înțelegem că nu trebuie să vrem nimic de la viață, ci doar să ne bucurăm de tot ceea ce viața ne oferă

Trebuie să învățăm ”să dansăm în ploaie”, și nu să așteptăm ca furtuna să treacă pentru a putea dansa: s-ar putea să așteptăm zadarnic … Orice furtună va fi urmată de altă furtună!

Viața este să învățăm să dansăm și să dansăm acum, și nu să așteptăm momentul potrivit pentru a învăța să dansăm sau pentru a dansa! Trebuie ”să trăim” acum, și nu să așteptăm ”ocazia potrivită” pentru a trăi!

Acesta este miraculosul dar ceresc care ne aștepată: când stăm/suntem în liniște, tăcere și nemișcare apare intuiția, singura ”gândire” adevărată! Când intuiția apare și ”începe să funcționeze” atunci putem accesa/aborda/”profita” de oricare dintre oportunitățile care ne înconjoară și pe care, ”din cauza gălăgiei interioare” nu suntem în stare ”să le observăm/sesizăm”. Și când o oportunitate trece pe lângă noi, atunci tot binele care ar fi putut să vină la noi s-a dus… Și s-ar putea să nu mai revină!

Doar liniștea, pacea, împăcarea este unica stare care ” ne face receptivi” la oportunitățile din jur! Liniștea, tăcerea, nemișcarea, sunt cele care permit ”genialității din noi” să apară/răsară, să iasă la lumină!

În această stare de pace, liniște, nemișcare, tăcere, un miracol se produce natural: devenim conștienți! Această conștiență, luciditate, prezență, veghe, atenție, este ”piatra filozofală” care transformă orice atinge în aur. Este Cristosul lăuntric, fiul unic al lui Dumnezeu, este natura lui Budha din noi, este Împărăția Cerurilor dinlăuntrul nostru!

Toată experiența tuturor oamenilor din toate timpurile spune mereu același lucru:dincolo de corpul și mintea omului, care sunt trecătoare și cu care majortatea ne identificăm aproape complet, dincolo de ego –care este ”diavolul din noi”- se află copilul lui Dumnezeu, spirit nemuritor. Corpul și mintea trec, însă spiritul care le-a adus ”la viață” este de-a pururea nemuritor. Și doar când egoul/”diavolul” moare are loc ”a doua naștere”, ”nașterea din nou”.

Când vom învăța ”să murim conștient” (cum spunea infinitul poet național: ”nu credeam să-nvăț, a muri vre-odată!”), abia atunci vom ști ”să trăim” cu adevărat, atunci începem să trăim!

Această ”moarte conștientă a egoului” se petrece câte un pic ori de câte ori suntem smeriți; se petrece mai mult atunci când suntem prezenți, lucizi, atenți, alerți, liniștiți, tăcuți, nemișcați, mulțumiți, împăcați.

Atunci frica de moarte, care nu-i nimic altceva decât un refuz al egoului de a dispărea, ne părăsește: devenim ”curajoși”! Devenim asemenea dacilor care cunoșteau acest adevăr: suntem nemuritori! Atunci când ”noi” murim, nu moare decât egoul din noi, și abia atunci ”noi” cei adevărați începem să trăim.

Atunci și numai atunci când avem curajul să lăsăm egoul din noi –sinele cel fals- să moară, Sinele cel adevărat din noi ”se trezește” și începe să trăiască cu adevărat, conștient. Când egoul, noi-cel fals, este ”în viață”, noi-cel adevărat trăim inconștient, ”trăim prin ego”; când lăsăm conștient egoul să moară, atunci noi-cel adevărat, trăim conștient.

Pentru detalii se pot citi și articolele : ”Fiți geniali în tot ce faceți!” –

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/12/27/fiti-geniali-in-tot-ce-faceti/

și ”Care sunt concepțiile/convingerile/credințele mele ” –

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/11/09/care-sunt-conceptiileconvingerilecredintele-mele/

Anunțuri
Comentarii
  1. lucian spune:

    Renuntarea este ..doar la frica, iar cand se intampla se vede ca nu a fost nici o renuntare in sine ci O REalizare, nu se pierde nimic de fapt ; deasemeni nu trebe creata o adversitate cu ego-ul…ci doar sa nu-l inflamam in cerc vicios si sa fim condusi de el- partea aceea in frica din noi – altfel „egoul creste hranindu-se chiar cu omul”
    el in rest n=are nicio o vina saracul in sine…e doar parte din noi in nerealizare…nu e rau…doar e si isi face scopul, atat cat il crestem sau nu(iar ca toate lucrurile ..si aici e un proces, in sine- realizandu-ne si desporindu-ne din ce in ce…iar apoi iar ne vom pierde iar in el inconstient cand e necesar sa invatam o alta parte…pana vom creste si vom vedea chiar si asta ca ceva ce este …si fara a fi ceva ce trebuie sa fie intr-un anumit fel neaparat- flori tot timpul etc 🙂 totul e in interior indiferent de exterior…ce e in interior simtim ca traire…altfel diferiti indivizi pot sa aiba alta traire fata de acelasi exterior….in cele din urma de interiorul da forma exteriorului „omul sfinteste locul”, permitand sa fie …si sa fim…ce suntem tot timpul deja) – realizare..fara asteptare- tot frica”ca pe ace” de-a fi NEAPARAT intr-un fel – deci fara asemenea asteptare- daca e sa fie ceva sa fie…daca nu- nu

    super articolul…fain;

  2. lucian spune:

    fara asteptari din exterior..totul e in interior deja= de acolo… sa fim, pur si simplu…(si aici exista procesul…dar in realizare, fara aceeasi corvoada mentala/frica-razgaieli copilaresti ce produc suferinta pt realizarea si realizarea sinelui…exact ca un copil mic infantil si razgait care da cu piciorul in gard si il doare sau se joaca cu focul etc…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s