A 6-a lovitură dată de Stegarul dac Sistemului ticăloșit
9 procurori militari, majoritatea colonei – printre care și Ionel Corbu, șeful Secției Militare din Parchetul General – și doi comisari șefi de poliție vor trebui să răspundă pentru abuzurile comise. Ei au luat-o în joacă, uitând că au făcut un dublu jurământ să respecte legea și să apere statul de drept.
Acum trebuie să vadă ce înseamnă legea pe care până acum au călcat-o în picioare!
Le spusesem în Mesajul Samuraiului dac pentru procurorii corupți: https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/07/mesajul-samuraiului-dac-catre-procurorii-si-judecatorii-corupti/
Acum spun procurorilor direct: nu vă puneți cu samuraiul dac, pentru că vă mănâncă pușcăria, în cel mai fericit caz!
Rugaţi-vă să nu aveţi ghinionul să fiţi într-unul din dosarele penale pe care le-am deschis Jandarmeriei Române, SPP, CCR, Preşedinţie, Guvern, Parlament, Procuratură-Parchet, sau reprezentanţilor acestora!
Rugaţi-vă acum, până când nu vi s-a întâmplat asta, şi poate Dumnezeu vă va accepta ruga!
Celor care au avut ghinionul să pice deja într-unul dintre aceste dosare, în cazul în care nu s-a finalizat cercetarea sau nu s-a dat sentința, îi sfătuiesc ”să se dea loviți”, să intre în concediu sau să inventeze ceva, un motiv de incompatibilitate, pentru că altfel, la câte presiuni va face asupra lor sistemul ticăloșit, nu vor reuși să rămână imparțiali.
Iar samuraiul dac nu va accepta nici o sentință nedreaptă!
Samuraiul dac nu va avea milă de cei dintre voi care nu apără adevărul, deși au jurat asta!
Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Se pare că nu m-au ascultat și nu s-au rugat, sau s-au rugat greșit: s-au rugat de șefi să le i-a dosarul, în loc să-L roage pe Dumnezeu să nu apară în dosar!
Ghinion!
Lupta mea cu sitemul ticăloșit nu s-a încheiat!
Multă vreme a părut că am pierdut această luptă și chiar s-ar putea ca ăsta să și fie rezultatul final. Dar cum ar fi ca un dac să cedeze în a lupta pentru o cauză pe care o creade dreaptă? Ar fi dovada că … nu e dac!
Am scris de-a lungul timpului că esența sistemului ticăloșit este justiția coruptă, care însă, nu-i decât oglinda în care ne privim, este umbra noastră, este imaginea fidelă a conștiinței noastre! Când noi românii vom avea conștiință, adică vom fi morali în adâncul sufletului nostru, atunci și justiția, și sistemul și tot ce ne înconjoară va fi asemenea, atunci vom trăi în paradis!
Până atunci însă mai și trebuie să obținem și să dovedim/arătăm această conștiință…
Așa că, în lupta mea pentru înălțarea conștiinței românești, am scris despre starea de fapt a justiției din România. Astfel:
Rușine procurorilor români! Felicitări judecătorilor români care ”se trezesc” acum! –
Rușine procurorilor români! Felicitări judecătorilor români care ”se trezesc” acum!
Apelul stegarului dac către Judecătorii români! –
Apelul stegarului dac către Judecătorii români!
Mesajul samuraiului dac către procurorii şi judecătorii corupţi! –
Mesajul samuraiului dac către procurorii şi judecătorii corupţi!
Procurorii băsiști, o rușine pentru justiția română –
Procurorii băsiști, o rușine pentru justiția română
Samuraiul dac îl somează pe procurorul general al României să-și dea demisia –
Samuraiul dac îl somează pe procurorul general al României să-și dea demisia
Este Justiţia din România neconstituţională? –
Este Justiţia din România neconstituţională?
Justiția din România are speranțe să învie –
Justiția din România are speranțe să învie
Are speranțe să învie, însă trebuie să-i dăm și noi o mână de ajutor! Așa că am pus mâna pe toc și am făcut o plângere penală la 9 (nouă) ”magistrați”, procurori militari în PMTMB, care își bat joc de justiția din România!
I-a să vedem ce a ieșit!
–
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Dosar nr. 49/P/2018
– are judecătorul sau procurorul proces deschis penal la DNA?
Domnule Procuror General,
Subsemnatul, AVRAMUŢĂ CEZAR CĂTĂLIN, cunoscut ca ”un singur vot”, ”stegarul din Piața Universității”, ”stegarul dac” și ”samuraiul dac”, cetățean european, domiciliat în București, ………………………, în calitate de parte vătămată, formulez prezenta:
PLÂNGERE PENALĂ
împotriva numiților cpt. Adrian-Mihai Voinigescu, cpt. Strîmbei Cătălin, col. Rusu Gheorghe, col. Văetiși Marian, lt.col. Nicula Ionel, lt.col. Moraru Traian, maior Nica George, col. Covei Stelea, col. Corbu Ionel, toți activând la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, și a polițiștilor de poliție judiciară cms. șef. Popa Adrian-Victor, cms. șef. Dinu Ion, pentru săvârșirea în calitate de autor, instigator sau complice a următoarelor 3 infracțiuni (consumate sau ca tentativă) prevăzute și pedepsite de Codul Penal:
art. 297 (abuzul în serviciu), art. 321 (falsul intelectual) și art. 367 (constituirea de grup infracțional organizat) coroborate cu art. 309 (faptele care au produs consecinţe deosebit de grave),
şi vă rog ca, după analizarea întregului material probator ce va fi încuviinţat şi administrat în cursul cercetării pe care o veţi dispune, să începeţi urmărirea penală şi să îi trimiteţi în judecată prin rechizitoriu pe învinuiţi pentru comiterea infracţiunilor mai sus amintite şi a altora pe care le veţi descoperi în urma cercetărilor.
Consider că s-au făcut numeroase presiuni din partea sistemului ticăloşit, directe sau indirecte, pentru ca atâția procurori din PMTMB, între care și prim-procurorul și prim-procurorul adjunct, să fie în stare să comită atâtea infracțiuni. Totuși gravitatea acestor infracțiuni, ușurința cu care au fost făcute și urmările pe care le vor avea, sunt de natură să mă facă să cred că acești procurori sunt inconștienți sau/și profund corupţi; și problema se transmite în tot sistemul, pentru că e greu de presupus ca un sistem care are asemenea funcționari, este la mare depărtare ca și nivel conștiință – ”așchia nu sare departe de trunchi”.
Nu este admisibil această atitudine a procurorilor Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București. Să nu ţi cont de loc de realităţile unui dosar doar pentru a-ţi apăra colegii militari, să abdici total de la cele mai elementare norme deontologice şi să-ţi încalci jurământul dat doar pentru a apăra sistemul ticăloşit arată o gravă incompatibilitate cu înalta funcţia deţinută şi cu statutul de magistrat. Aceşti „magistraţi” fac de ruşine profesia şi justiţia română! Şi ne fac pe noi să credem că Justiţia Română este doar o mascaradă!
Pentru a arăta că sistemul nu este așa în totalitate –ticăloșit și paralel-, va trebui ca sistemul, prin dvs., să facă dovada că este în stare să-și recunoască propriile greșeli (vezi cazul DNA), iar în cazul în care are loc astfel de încălcări fragrante ale legii, să facă cu adevărat aplicarea legii, ținând cont de gravitatea implicației acestor fapte asupra statului de drept.
Conform Codului de procedură penală aveţi obligaţia să realizaţi scopului procesului penal şi anume ”asigurarea, pe baze de probe, a aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei precum și privire la persoana suspectului sau inculpatului” pentru ”constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni”, astfel încât ”orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil”, şi să contribuiţi ”la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor”.
Cu alte cuvinte vă solicit să vă faceți cinstit treaba pentru care sunteți plătiți din munca cetățenilor acestei ţări.
–
Mă constitui parte civilă şi solicit daune morale şi materiale pentru repararea prejudiciilor cauzate de abuzurile jandarmilor, în cuantum de 500.000 (cinci sute de mii) euro, care vor fi donaţi la următoarele asociaţii sau fundaţii care militează pentru drepturile omului și/sau democrație: Asociaţia Pro Democraţia, APADOR-CH, FACIAS şi Transparency International Romania.
Solicit, de asemenea, publicarea pe situl oficial al Ministerului Public, pe timp de cel puţin un an, precum şi într-un ziar de circulaţie naţională a dispozitivului sentinţei, pentru a descuraja abuzul, care constituie o practică curentă a procurorilor (conform spuselor presei libere), precum şi pentru a educa procurorii în special şi funcţionarii publici în general în spiritul respectării legilor.
–
Trebuie subliniat faptul că, prin simulacrul de cercetare penală efectuat în dosarul 340/P/2014, procurorii au încălcat extrem de grav prevederile codului de procedură penală, codul deontologic al magistraților și jurământul depus ca militari și magistrați.
Bătaia de joc a procurorilor nu este la adresa mea, pe care mă poat considera un biet nebun care nu știe pe ce lume trăiește –lumea statului ticălășit- și care are pretenția absurdă ca în România să i se facă dreptate, ci, în primul rând, la adresa judecătorilor care trebuie să le analizeze ”lucrările”! Pur și simplu le sfidează inteligența, îi crede tâmpiți!
Să creadă procurorii de la PMTMB că judecătorii nu vor vedea zecile de contradicții nu numai între afirmațiile/susținerile mele și ale inculpaților dar și între declarațiile jandarmilor și chiar în cadrul fiecărei declarați a jandarmilor, sau vor trece cu vederea contradicțiile dintre declarațiile jandarmilor și probele video de la dosar? Să creadă procurorii noștrii că judecătorii vor închide ochii la faptul că el ignoră complet două sentințe și calcă în picioare numeroase prevederi ale codului de procedură penală?
Se cred procurorii în cauză niște zei în fața cărora nimeni nu are curajul să zică ceva sau … știu ei ceva? Știu ei că și judecătorii fac parte din același stat mafiot? Sau, dacă nu fac, știu ei că nu vor avea curaj să zică nici pâs pentru că sistemul ”îi lichidează” imediat, arătându-le un schelet din dulap, real sau fabricat, sau, în cel mai rău caz trecându-i pe linie moartă?!?
Sau, poate procurorii noștrii sunt nebuni și atunci totul ar avea un sens! Dar atunci cum au rezistat atâta fără ”să se dea de gol”? Ei sunt în sistem, probabil, de peste 20 de ani! Nimeni să nu fi sesizat nebunia lor, care transpare din ordonanțele date? Că doar nu au înebunit când a văzut dosarul meu?! Ei așa au făcut mereu până acum și sistemul i-a acceptat pentru că, ce să vezi, erau de-ai lui!
Sau să fie adevărată părerea unuia dintre cei mai urmăriți jurnaliști români, Mircea Badea, că nu există nici un procuror în România cu coloană vertebrală? Eu înclin să spun că nu, pentru că într-unul dintre multele mele dosare penale –cei drept, unul singur- un domn colonel procuror a dat o ordonanță în care l-a desființat de procuror, de m-a lăsat și pe mine cu gura căscată! Nu-i dau numele ca să nu devină o țintă a sistemului! Sau poate domnul colonel procuror o fi făcut doar ”un joc de scenă”, cam așa cum fac politrucii noștri, care ”pe sticlă” țipă unul la altul, se acuză unul de altul că ar fi penali etc., pentru ca apoi să meargă împreună să-și ridice dividendele de la aceiași firmă, bineînțeles, a sistemului ticăloșit?
Vestea bună este că nu chiar același lucru se întâmplă în instanțe: aici am primit de multe ori câștig de cauză. Ce-i drept, doar în procese … fără mare miză; cele în care ceream anularea unor pv de contravenție.
Dovedește astfel domnii procurori că sistemul juridic mafiot pe care l-a pus la punct ”statul mafiot” – în viziunea expreședintelui Băsescu – sau ”statul paralel” – în viziunea nr. 2 și 3 în stat, respectiv președinții Senatului și al Camerei Deputaților, dar și în viziunea guvernului, în întregul său – există și-și face treaba cu un tupeu incredibil, fără teamă că va răspunde vreodată pentru infracțiunile săvârșite.
Dar, după cum am auzit cu toți, deși mulți nu se gândesc niciodată la asta, Dumnezeu nu doarme niciodată! Totul, până la cel mai mic amănunt (în cazul procurorilor și judecătorilor până la cea mai mică virgulă), este contabilizat, și scadența vine la momentul hotărât de EL, astăzi, mâine sau peste o sută de ani! Procesul este numit ”karmă” de către chinezi și indieni (peste 1/3 dintre oamenii în viață), și ”destin” de către creștini. Ce-i drept, pare EL că ”face pe prostul”, însă asta-i doar ”suprafața aisbergului”! Îi încearcă/tentează pe cei ”mai slabi de îngeri”. Să-i fi îngrămădit oare Dumnezeu pe procurori prin parchetele din România ca pe nefericiții de pe Titanic, sau ca pe cei de la Colectiv? Nu-I cunosc gândurile și nici nu-s curios: eu știu doar că fiecare dintre noi Îi vom da socoteală, la momentul potrivit!
Iar eu Îi cer în mod ferm să ia atitudine în fața bătăii de joc practicate pe față de procurorii și judecătorii corupți din România. – https://unsingurvot.wordpress.com/2014/01/07/mesajul-samuraiului-dac-catre-procurorii-si-judecatorii-corupti/
MOTIVE
Precizez de la început că majoritatea faptelor – zeci, care fiecare în parte constiuie abuz în serviciu sau/și fals intelectual – săvârșite de procurorul Adrian-Mihai Voinigescu sau de ceilalți procurori care au făcut acte de urmărire penală în dosar, sunt imputabile și prim-procurorului adjunct Nicula Ionel, deoarece acesta a confirmat/consimțit toate afirmațiile procurorului Voinigescu (sau a celorlalți procurori) făcute în ordonanța din 5.06.2018 (și în alte ordonanțe). În plus domnul Nicula ”o face și mai lată” pentru că, deși eu indic o grămadă de ilegalități comise prin ordonanța din 5.06.2018, el ”le acoperă” în continuare, prin ordonanța din 19.07.2018. Așadar gravitatea faptelor procurorului Nicula e mult mai mare.
–
Cercetarea penală efectuată în dosarul 340/P/2014 a durat 4,5 ani, după alți 1,5 ani anteriori – cât a durat cercetarea penală în dos. 315/P/2012 și judecarea acestui dosar la TMB –, timp în care au fost schimbați 7 procurori, nimeni neavând curaj să-și asume răspunderea unei soluții în acest dosar. Prim-procurorul însuși ”s-a dat la fund” și a pus pe prim-procurorul adjunct să răspundă plângerii mele împotriva ordonanței procurorului, care a fost și procuror de caz, o perioadă, în acest dosar și a făcut și acte de urmărire penală (în mod normal trebuia să se fi abținut). Deși a durat indecent de mult, calitatea actelor făcute în dosar este ”de râsul curcilor”.
Epopeea dosarului 340/P/2014 și a infracțiunilor care îl însoțesc este următoarea:
– plângerea mea împotriva abuzurilor jandarmilor comise în 24.07.2012 a făcut obiectul dosarului 315/P/2012 la PMTMB; ordonanța prin care s-a soluționat cauza a fost atacată de mine la TMB, care a dat Sentința 1/07.01.2014 prin care s-a desființat ordonanța din dos 315/P/2012 și s-a trimis cauza pentru redeschiderea urmăririi penale. Dosarul a ajuns la PMTMB și a primit nr. 11/P/2014;
– nu se știe cum a ajuns dosarul 11/P/2014 să fie cercetat de cpt. Strîmbei Cătălin;
– 3.03.2014 – cpt. Strîmbei Cătălin – în dos. 11/P/2014 la PMTMB dă Ordonanță care respectă parțial prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele dar existând încadrarea juridică a acestora, prin care declină soluționarea dos. 11/P/2014 de la PMTMB către PMCMA, privind pe gen. maior Pop Gavrilă și alții, față de care se efectuează acte de urmărire penală sub aspectul săvârșiri a 15 infracțiuni;
– 13.03.2014 – col. Mușeanu Marius – în dos. 21/P/2014 la PMCMA dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind majoritatea faptelor și încadrarea juridică a acestora, prin care declină soluționarea dos. 21/P/2014 de la PMCMA către PMTMB, privind pe col. Ovidiu Vasilică și alții, sub aspectul săvârșiri infracțiunilor relamate de petent;
– printr-o rezoluție înscrisă în colțul din dreapta sus a adresei PMCMA dosarul este distribuit să fie cercetat de cpt. Strîmbei Cătălin;
– 14.04.2014 – cpt. Strîmbei Cătălin – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora, și dispozițiile, măcar pe scurt, Sentinței 1/7.01.2014 a TMB, dispoziție pe baza căreia s-a făcut acest dosar, și lipsind faptul esențial că fapta cercetată îl privește și pe col. Vasilică Ovidiu; se dispune redeschiderea urmăririi penale pentru cei 5 jandarmi doar pentru purtare abuzivă;
– 6, 7, 12 și 14.05.2014 – cpt. Strîmbei Cătălin – audiază cei 5 suspecții jandarmi doar pentru purtare abuzivă;
– nu se știe când și cum ajunge dos. 340/P/2014 la col. Rusu Gheorghe;
– 8.08.2014 – col. Rusu Gheorghe – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora precum și faptul că dosarul îl privește pe col. Vasilică Ovidiu, prin care dispune începerea urmăririi penale in rem pentru 15 infracțiuni din Ncp.
– 10.06.2015 – col. Rusu Gheorghe – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora, prin care îmi admite studierea dosarului;
– 31.07.2015 – col. Rusu Gheorghe – face un referat prin care solicită ca dosarul să fie repartizat altui procuror. Observăm că imediat ce am studiat dosarul col. Rusu solicită repartizarea acestuia către alt procuror, pentru ”a se spăla pe mâini”. Putem concluziona că el a luat dosarul de la cpt. Stîmbei doar pentru a-l ține în nelucrare, cpt. Strîmbei făcând ceva cercetări în dosar, ceea ce era periculos.
Timp de un an nu s-a făcut nici un act de urmărire penală, ceea ce încalcă numeroase prevederi ale cpp, în primul rând art. 1, art. 2, art. 3 alin. 4 raportat la art. 8, art. 5, art. 8, art. 100 raportat la art 3 și art. 8, art. 306 raportat la art 3 și art. 8 cpp.
Nu se știe dacă suspecților li s-a adus la cunoștiință faptul că s-a extins urmărirea penală pentru încă 14 infracțiuni așa cum prevede art. 10, pct. 3 cpp;
– 3.08.2015 – col. Covei Stelea – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora și faptul că dosarul îl privește pe col. Vasilică Ovidiu, prin care dispune redistribuirea dosarului 340/P/2014 căpitanului Strîmbei Cătălin. Stupefiant: dosarul se reîntoarce la cpt. Strîmbei după un an de nelucrare! Pentru ce a fost transferat colonelului Rusu? Pentru a nu se face nimic-minic un an?
– cpt. Strîmbei studiază 2 luni dosarul, pentru că între timp îl uitase, nu, deși a rămas aproape exact cum îl lăsase el, după care face o adresă către DGJMB să trimită la dosar filmarea evenimentului. Așadar aproape doi ani la dosar nu a existat proba principală și anume înregistrarea video! De ce? Vom vedea în continuare: pentru că este o probă falsificată, și se încerca ștergerea urmei ei. Ghinion: nu s-a reușit!
– deoarece proba este ”beton”, după o pauză de 3 luni în care analizează proba, cpt. Strîmbei ”își pune piciorul în ghips” asemenea șefului Jandarmeriei române pe perioada campaniei electorale din 2012, delegându-și atribuțiile, în măsura posibilităților;
– 22.01.2016 – cpt. Strîmbei Cătălin – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora -15 infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală- și faptul că dosarul îl privește pe col. Vasilică Ovidiu și alții, prin care îl deleagă pe cms. șef. Dinu Ion să-i audieze pe lt.col. Neagu Ion și col. Năstase Viorel, a căror cercetare o solicitam de 4 ani, vizionarea și întocmire pv de redare a fișierelor video de pe dvd-ul Jandarmeriei, precum și identificarea și audierea cameramanilor și jurnaliștilor prezenți la data de 24.07.2012 pe str. Comănița, cu termen 25.06.2016.
Observăm că exact ceea ce instanța solicitase și fusese amânat timp de 2 ani este dat în sarcina unui comisar de poliție, pentru a ”extrage castanele din foc” cu mâna acestuia.
Bineânțeles că la dosar nu există decât pv de redare a fragmentelor filmărilor din dosar, pv prin care comisarul șef Dinu face numeroase infracțiuni, în primul rând cea de fals intelectual și cea de abuz în serviciu, dar și complicitate la infracțiunile procurorilor, prin redare parțială a imaginilor din filmări, cu omiterea aspectelor esențiale.
– 4.02.2016 – prim-procurorul col. Covei Stelea solicită DGJMB ca lt.col. Neagu Ion și col. Năstase Viorel să vină la audieri în calitate de martori, în data de 17.02.2016;
– 9.02.2016 – prin pv de predare-primire, cpt. Strîmbei predă și dosarul 340/P/2014 grefierei PMTMB. Pe pv de predare-primire se pune o rezoluție ca dosarul să fie preluat de col. Văetiși Marian;
– lipsesc de la dosar audierile lt.col. Neagu Ion și col. Năstase Viorel din 17.02.2016 – ceea ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 275 cod penal – sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, și altele.
– 19.02.2016 – col. Văetiși Marian – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora -15 infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală- și faptul că dosarul îl privește pe col. Vasilică Ovidiu și alții, prin care îl deleagă pe cms. șef. Dinu Ion să vizioneze dvd-urile cu înregistrări de la DIGI24, Antena 3 și Realitatea Media;
– lipsește referatul prin care col. Văetiși Marian solicită renunțarea la dosar;
– 16.05.2016 – col. Covei Stelea – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora dar și faptul că s-a început urmărirea penală in rem pentru 15 infracțiuni și că dosarul îl privește și pe col. Vasilică Ovidiu, prin care redistribuie dosarul 340/P/2014 lt.col. Nicula Ionel;
– 29.06.2016 – lt.col. Nicula Ionel – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora dar și faptul că s-a început urmărirea penală in rem pentru 15 infracțiuni și că dosarul îl privește și pe col. Vasilică Ovidiu, prin care îl deleagă pe cms. șef. Popa Adrian-Victor să identifice și audieze martori; să audieze persoana vătămată; să efectueze orice alte activități necesare pentru identificarea și strângerea probelor ce pot fi administrate în vederea soluționării temeinice a cauzei – cu alte cuvinte ”să-i facă toată treaba”. Și să raporteze la fiecare 2 săptămâni activitățile desfășurate și rezultatul acestora;
– conform ordonanței din 29.06.2016 cms. șef. Popa Adrian-Victor trebuia să facă cel puțin 4 rapoarte, care nu există la dosar. Ori Popa nu și-a îndeplinit mandatul, ceea ce este greu de crezut, ori cineva a pitit rapoartele, ceea ce constituie infracțiunea de sustragere de înscrisuri de la dosar;
– 12.09.2016 – lt.col. Nicula Ionel – face un referat prin care solicită ca dosarul să fie repartizat altui procuror;
– 13.09.2016 – col. Corbu Ionel – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora dar și faptul că s-a început urmărirea penală in rem pentru 15 infracțiuni și că dosarul îl privește și pe col. Vasilică Ovidiu, prin care redistribuie dosarul 340/P/2014 lt.col. Moraru Traian;
– 5.11.2016 – prim-procurorul col. Corbu Ionel solicită DGJMB să răspundă întrebărilor din dispozitivul Sentinței 1/7.01.2014, adică ceea era obligatoriu de făcut fix cu doi ani înainte. Această omisiune a tuturor procurorilor anteriori din caz constituie abuz în serviciu;
– 6.03.2017 – lt.col. Moraru Traian – face un referat prin care solicită ca dosarul să fie repartizat altui procuror. Timp de 6 luni nu a făcut nimic în dosar, încălcând astfel numeroase prevederi ale cpp;
– 8.03.2017 – col. Corbu Ionel – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora dar și faptul că s-a început urmărirea penală in rem pentru 15 infracțiuni și că dosarul îl privește și pe col. Vasilică Ovidiu, prin care redistribuie dosarul 340/P/2014 maiorului Nica George;
– Iarăși timp de un an nu s-a făcut nici un act de urmărire penală, ceea ce încalcă numeroase prevederi ale cpp, în primul rând art. 1, art. 2, art. 3 alin. 4 raportat la art. 8, art. 5, art. 8, art. 100 raportat la art 3 și art. 8, art. 306 raportat la art 3 și art. 8 cpp. Este evident faptul că maiorul Nica George a fost pus în dosar pentru a bloca dosarul;
– 26.02.2018 – maior Nica George – face un referat prin care solicită ca dosarul să fie repartizat altui procuror;
– 28.02.2018 – col. Corbu Ionel – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora dar și faptul că s-a început urmărirea penală in rem pentru 15 infracțiuni și că dosarul îl privește și pe col. Vasilică Ovidiu, prin care redistribuie dosarul 340/P/2014 cpt. Voinigescu Adrian;
– 23.03.2018 – cpt. Voinigescu Adrian – dă Ordonanță care nu respectă prevederile art. 286, alin (2), lit. c) cpp, lipsind faptul că s-a început urmărirea penală in rem pentru 15 infracțiuni și că dosarul îl privește și pe col. Vasilică Ovidiu, și extinde urmărirea penală pentru infracțiunile de lipsire de libertate și abuz în serviciu, dovedind astfel că de fapt nu cunoaște actele de urmărire din dosar;
– 5.06.2018 – cpt. Voinigescu Adrian – dă Ordonanță de clasare a cauzei pentru 3 infracțiuni.
–
Observăm că într-o perioadă de 4 ani și jumătate au fost făcute 8 audieri (fără a se reține ceva semnificativ) și trimise câteva adrese prin care solicitau DGJMB să răspundă întrebărilor din disipozitivul Sentinței penale nr.1/07.01.2014, și asta după ce în dosar a mai fost făcută înainte o cercetare penală timp de 1,5 ani și dată o soluție, plus o Sentință penală care le dădea ”mură-n gură” procurorului ce să facă.
Astfel s-au încalcat numeroase prevederi ale cpp, în primul rând art. 1, art. 2, art. 3 alin. 4 raportat la art. 8, art. 5, art. 8, art. 100 raportat la art 3 și art. 8, art. 306 raportat la art 3 și art. 8 cpp.
–
Abuzul în serviciu și falsul intelectual reies în mod evident din toate actele făcute și mai ales nefăcute în dosarul 340/P/2014 de către procurorul Voinigescu și ceilalți procurori, care au fost titulari ai cazului diferite perioade de timp, dar și din ordonanțele din 5.06.2018 și 19.07.2018. Am putea spune chiar că, aceste infracțiuni săvârșite de procurorul Voinigescu & co. în acest dosar ”sunt de manual”.
Potrivit art. 297, alin. (1), Cod penal, raportat la Decizia nr. 405/2016 a C.C.R.: ”(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos (n.n. – CCR – ”îndeplinește prin încălcarea legii”) și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică”.
Ori:
- Procurorul Voinigescu, confirmat de procurorul Nicula apoi, în timpul urmăririi penale, îndeplinește cu încălcarea legii următoarele obligații/acte:
- procesul de urmărire penală nu a respectat dispozițiile prevăzute de lege – încalcă art. 2 cpp – din motivele care reies din cele ce urmează;
- nu face nici un act de urmărire penală pentru 12 din cele 15 infracțiuni pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale – conform ordonanței din 8.08.2014 din dos. 340/P/2014 – se încalcă astfel numeroase prevederi ale cpp;
- nu face nici un act de urmărire penală față de colonelul Vasilică Ovidiu, obligație ce derivă din ordonanța din 13.03.2014 a PMCMA din dos 21/P/2014 – se încalcă astfel numeroase prevederi ale cpp;
- nu și-a îndeplinit obligația de a asigura, pe baze de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului – încalcă art. 5, cpp.
Ordonanța procurorului nu se bazează, de fapt, pe nici o probă. Din contră, toate probele certe sunt minimalizate și nu sunt reținute, toate declarațiile concordante între mine și suspecți nu sunt reținute. Procurorul nu face decât să însăileze părți convenabile din declarațiile jandarmilor, fără să rețină ceva în mod explicit, dovedind astfel complicitatea sa cu suspecții. Nu există în toată ordonanța procurorului o singură faptă certă, ceva pe care s-o fi reținut. Pentru simplu fapt că declarațiile jandarmilor sunt în mare parte mincinoase iar filmările sunt în totalitate în favoarea mea. O bătaie de joc mai mare nici că se poate!
- nu și-a îndeplinit obligația de a desfășura urmărirea penală cu respectarea drepturilor părții vătămate – încalcă art. 8, cpp – nu a motivat refuzul probelor cerute de mine și de instanță;
- nu și-a îndeplinit obligația de a desfășura urmărirea penală într-un termen rezonabil – deși este penibilă, totuși cercetarea penală a durat 4 ani și jumătate, pentru a nu afla nimic – încalcă art. 8, cpp;
- nu și-a îndeplinit obligația de a asigura exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare în tot cursul urmăririi penale – și anume dreptul de a propune administrarea de probe și cel de a adresa întrebări martorilor și suspecților – încalcă art. 10 pct. 5), cpp;
- nu și-a îndeplinit obligația de a comunica suspecților/inculpaților faptele pentru care sunt audiați, și implicit nu a solicitat acestora să spună tot ce știau legat de aceste fapte – fapta principală reclamată de mine a fost implicarea politică a șefilor Jandarmeriei și a SPP-ului, prin împiedicarea mea de a-mi exercita multe drepturi și libertăți fundamentale (de două ori la în decurs de o oră mi s-a interzis libera circulație) printre care și libera exprimare (inclusiv a celei politice), lovirea și reținerea ilegală – încalcă art. 108 pct. 1), cpp;
- nu și-a îndeplinit obligația de a strânge date ori informații cu privire la existența infracțiunilor și identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni – art. 108 și art. 109 cpp – instanța a impus expres ce date și informații urmează să obțină și de la cine, obligație neîmplinită de procurori;
- nu și-a îndeplinit obligația de a strânge și a administra probe cu respectarea prevederilor art. 100 și 101– încalcă art. 306 pct. 1), cpp;
- a clasat cauza fără să fi fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului și fără ca urmărirea penală să fie completă – încalcă art. 327, cpp – nu a lămurit/aflat adevărul depre nici unul din faptele și împrejurările cauzei, precizate de mine de nenumărate ori în plângeri, lăsând multe chestiuni legate de acestea nelămurite, inclusiv cele dispuse de instanța penală, lipsind faptele și încadrarea juridică a acestora -15 infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală- și faptul că dosarul îl privește pe col. Vasilică Ovidiu și alții; nu s-a pronunțat asupra a 12 dintre cele 15 infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală și nici asupra implicării colonelului Vasilică Ovidiu în abuzurile jandarmilor;
- toate declarațiile de învinuiți sunt luate fără prezentarea completă, din partea procurorului, a faptelor pentru care se face urmărirea penală și a infracțiunilor pentru care se face urmărirea penală – încalcă 108, alin (1) – a fost începută urmărirea penală pentru 15 infracțiuni, iar la cunoștiința suspecților nu au fost aduse decât 3;
- dă Ordonanța din 5.06.2018 (la fel și ordonanța din 19.07.2018 dată de Nicula Ionel) care nu respectă codul de procedură penală, pentru că:
- nu cuprinde faptele care fac obiectul urmăririi penale, ci doar selecțiuni din acestea – încalcă art. 286, alin (2), lit. c);
- nu cuprinde toate infracțiunile pentru care se face urmărirea penală – s-a început urmărirea penală in rem pentru 15 infracțiuni iar procurorul cercetează și se pronunță doar asupra a trei dintre ele – încalcă art. 286, alin (2), lit. c);
- nu se pronunță asupra implicării colonelului Vasilică Ovidiu pe care nici nu-l cercetează măcar;
- nu lămurește în fapt nici unul dintre faptele sesizate de mine – încalcă art. 5, alin. (1) – numeroase contradicții planând asupra tuturor declarațiilor suspecților și martorilor;
- în argumentarea justeței acțiunilor întreprinse de jandarmi procurorul face afirmații neprobate, bazate pe aspecte convenabile din declarațiile jandarmilor, majoritatea false, ignorând aspectele neconvenabile ale declarațiilor acestora precum și afirmațiile mele și, mai ales, probele video; nu face confruntările pe care instanța penală le-a solicitat și pe care cpp le impune, în situațiile de contradicții între declarații – încalcă art. 5, alin. (1) și art. 131, pct. 1);
- afirmațiile făcute de jandarmi care-i sprijină poziția le ”ia de bune”, pe celelalte, multe foarte importante, le ignoră; afirmațiile mele nici măcar nu le pomenește, nicicum să le contrazică cu vreo probă sau să le ia în considerare – încalcă art. 5, alin. (1) și art. 8;
- nu pune jandarmilor întrebări măcar, dară-mi-te să mai și clarifice situația, referitoare la numeroase aspecte sesizate de mine și solicitate de instanța penală în dispozitiv – încalcă art. 5, alin. (1) și art. 8;
- Declarațiile concordante între ele a mai multor jandarmi că am fost recunoscut de când am intrat cu mașina pe stradă precum și declarațiile jandarmilor concordante cu declarațiile mele și cu probele video că am fost întâmpinat de Popa și Dumitrescu imediat ce am coborât din mașină nu sunt luate în seamă – încalcă art. 5, alin. (1);
- În filmulețul MOV001 se vede clar că nu am strigat nimic până să fiu imobilizat abuziv de jandarmi, însă procurorul nu reține aceste aspecte esențiale – încalcă art.5, alin.(1) și art. 8;
- În înregistrările video MOV002, MOV003 și MOV006 vorbesc de nenumărate ori că genunchiul mi-a fost grav lezat de către jandarmi cu ocazia intervenției în forță, însă procurorul susține exact declarațiile mincinoase ale jandarmilor cum că nicicând eu nu m-am plâns că aș fi suferit vre-o leziune – încalcă art. 5, alin. (1) și art. 8;
- În filmulețul MOV008 se vede clar că nu sunt lăsat să intru pe str. Comănița de către jandarmi, care pretind că acolo există un cordon de jandarmi iar eu personal nu am dreptul să intru pe str. Comănița. Faptele sunt de o gravitate extremă, au fost sesizate de mine încă din 25.07.2012 și reluate mereu ulterior, însă procurorii nu le cercetează deloc, ba mai mult, nici măcar nu le rețin deși ele sunt sesizate de mine în mod repetat, încălcând astfel o sumedenie de prevederi ale cpp;
- Procurorul Voinigescu, în timpul urmăririi penale, nu îndeplinește următoarele acte obligatorii:
- nu a strâns probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată, probe care au fost solicitate de mine și de instanța penală – încalcă art. 3, pct. 4) cpp;
- nu și-a îndeplinit obligația de a asigura, pe baze de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu persoana suspectului sau inculpatului – încalcă art. 5 pct. 1), cpp. Să faci o cercetare penală pentru fapte petrecute în 24.07.2012, să îți vină probe video despre fapte petrecute în 23.07.2012 și tu să nu îți dai seama de asta și să le iei de bune arată că de fapt tu nu ai înțeles nimic despre faptele petrecute. Cum atunci poți să te pronunți asupra a ceea ce nu îți este limpede? Cum poți pretinde că ai aflat adevărul despre fapte cercetate? – încalcă art. 5 și art. 8 cpp;
- nu și-a îndeplinit obligația de a strânge și a administra probe și în defavoarea inculpaților, respingându-mi fără motivație mijloacele de probă cerute – încalcă art. 5 pct. 2), cpp;
- nu și-a îndeplinit obligația de a desfășura urmărirea penală astfel încât să se constate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni – sentința TMB a fost dată în ianuarie 2014 iar cercetarea faptelor a fost o caricatură și nu o cercetare penală – încalcă art. 8, cpp;
- nu a motivat respingerea probelor solicitate de mine – și anume: audierea conducătorilor Jandarmeriei și ai SPP-ului, a jurnaliștilor prezenți, prezentarea suportului cu filmarea originală – încalcă art. 100 pct. 3), cpp;
- nu a procedat la confruntarea părților deși există numeroase contradicții între declarațiile acestora, și această confruntare îi fusese solicitată și de instanță – încalcă art. 131 pct. 1), cpp și dispoziția obligatorie a instanței penale;
- nu și-a îndeplinit obligația de a efectua actele de cercetare care nu suferă amânare – obținerea probelor video originale de la Jandermerie și de la televiziuni – încalcă art. 306 pct. 2), cpp;
- nu-mi aduce la cunoștiință declarațiile jandarmilor care se contrazic cu ale mele pentru a-mi spune punctul de vedere – încalcă art.8, cpp;
- nu reușește să obțină nici una dintre cele 6 filmări făcute la momentul introducerii mele în dubă și cele din ale altor momente, filmări ce reies din înregistrarea MOV001 și MOV009, dintre care două făcută de jandarmi îmbrăcați în civil – încalcă art. 5 și art. 8 cpp;
- nu îndeplinește dispoziția instanței penale de a lua declarații cameramanilor și reporterilor prezenți pentru a lămurii în principal susținerile mele legate de leziunea cauzată – încalcă art. 5 și art. 8 cpp;
- deși reține că Neagu a delcarat: ”Suspectul Neagu Ion a mai arătat că Năstase Viorel, comandantul Batalionului I, a ordonat ca Avrămuță să fie îndepărtat din zonă, în timp ce lt.col. Neagu Ion, șeful de stat major, i-a ordonat lui Toader să-l sancționeze contravențional pe acesta”, iar atât eu cât și instanța îi solicită audierea celor doi, totuși el nu face aceste audieri, fără să motiveze măcar acest refuz – încalcă art. 5, art. 8 și art. 100, pct. 3) cpp;
- La dosar sunt plângerile făcute de învinuiți împotriva ordonanțelor date în dosarul 315/P/2012 în care toți cei 5 jandarmi afirmă că ei ”nu au făcut nimic altceva decât să îndeplinească ordinele superiorilor.” Procurorul nu a cercetat nici despre ce ordine este vorba, nici cine și când le-a dat și nici dacă aceste ordine erau legale! Și bineînțeles că nu i-a audiat pe cei care au dat aceste ordine, deși atât eu în plângerea inițială și mai apoi în completarea acesteia și în toate declarațiile am solicitat expres aceasta, același lucru fiind dispus și de instanța penală – încalcă art. 5, art. 8 cpp;
- În înregistrarea MOV008 este evidentă împiedicarea mea de a pătrunde în str. Comănița de către jandarmi care afirmă că acolo există un cordon de jandarmi iar eu nu am voie să trec iar eu am arătat în plângerea inițială această faptă abuzivă, însă procurorul nu-i întreabă nimic pe jandarmi despre aceste aspecte și nici nu spune nimic în ordonanță despre ele – încalcă art. 5 și art. 8 cpp;
- În înregistrarea MOV009 este evidentă obstrucționarea mea de a pătrunde în str. Comănița de către jandarmi. Procurorul nu face nici o cercetare față de acest aspect. În filmare se vede în prim plan și un jandarm îmbrăcat civil care filmează. Procurorul nu a solicitat înregistrările făcute de acest jandarm – încalcă art. 5 și art. 8 cpp;
- Procurorul Cătălin Strîmbei, în ordonanța din 22.01.2016 dispune delegarea domnului comisar șef Dinu Ion, ofițer de poliție judiciară din cadrul DGPMB pentru efectuarea următoarelor activități, până la data de 25.02.2016:
– audierea, în calitate de martori, a lt.col. Neagu Ion și Năstase Viorel
– vizionarea și întocmirea procesului verbal de redare a fișierelor video existente pe dvd-ul cu seria 575-SCU-1657
– identificarea și audierea cameramanilor și/sau jurnaliștilor prezenți la data de 24.07.2012 pe str. Comănița nr. 9, sect. 2, București.
În aceiași zi domnul Dinu a și făcut procesul verbal cerut.
În data de 4.02.2016 PMTMB trimite o solicitare către DGJMB ca lt.col. Neagu Ion și col. Năstase Viorel să se prezinte în data de 17.02.2016, orele 10.00 la parchet pentru a fi audiați în calitate de martori.
Nu se știe ce s-a petrecut mai departe, la dosar nu există declarația de martor a niciunuia dintre cei doi colonei jandarmi. Și avem două posibilități: ori cei doi nu au răspuns solicitării parchetului, ceea ce este de neconceput – deși, ne aducem aminte că Codruța Kioveși a refuzat să meargă la comisia parlamentară, iar K.V.I. a citit o lună până să se hotărască să respecte o decizie a CCR -, ori audierea a avut loc și declarațiile celor doi sunt ascunse undeva de procurori. Ambele variante dovedesc grupul infracțional organizat pe care l-am acuzat în plângerea mea inițială.
Nu s-au identificat și audiat decât doi dintre cei peste 20 de cameramani și jurnaliști prezenți.
- Prin adresa din 28.04.2014 s-a solicitat SPP-ului o copie a planului de pază/protecție și datele de identificare a tuturor ofițerilor și subofițerilor care au asiguart paza și protecția obiectivului din str. Comănița nr. 9, însă SPP-ul nu răspunde. De ce oare? Sau a răspuns și răspunsul a fost ascuns de procurori?
- Prin adresa din 6.05.2014 s-a solicitat DGJMB o copie a extrasului de zi pe unitate prin care s-a dispus executarea misiunii din str. Comănița în data de 24.07.2012. DGJMB nu răspunde acestei solicitări sau răspunde și răspunsul este ascuns de procurori.
- În sentința penală nr. 1/7.01.2013 dată în dos. 315/P/2012 instanța precizeză faptul că: ”Însă, atunci când o persoană se află sub supravegherea sau în custodia organelor forței publice, așa cum a fost petentul la data faptelor pretins săvârșite – ridicat de pe str. Comănița nr. 9 din București, sect. 2, în prezența mai multor camere de televiziune, în vederea conducerii acestuia, cu autospeciala militarilor jandarmi, la sediul unei secții de poliție – exercitarea, în ceea ce o privește, a forței fizice atunci când aceasta nu era strict necesară prin comportamentul său, ori efectuarea, de către funcționarul public, a atribuțiunilor de serviciu în mod incorect, provocând o vătămare intereselor legale ale persoanei, implică pentru autorități obligația de a efectua o anchetă oficială efectivă, indiferent care ar fi calitatea persoanelor în discuție. Odată sesizat conform căilor legale existente, organelor de urmărire penală le revine sarcina de a supune faptele aduse în atenția lor la examenul cel mai scrupulos, pentru ca faptele să fie elucidate și adevărații responsabili identificați. Demararea promptă a unei anchete de către autorități, pentru a se asigura aflarea adevărului pe baza probelor propuse de părți și a celor apreciate ca utile de către procuror, poate, în mod general, să fie considerată a fi de maximă importanță pentru a păstra încrederea publică și adeziunea sa la statul de drept și pentru a preveni orice aparență de toleranță a actelor ilegale sau complicitatea în comiterea acestora, întrucât persoanele aflate sub supravegherea sau în custodia autorităților se află în situație de vulnerabilitate și acestea au datoria de a le proteja.”.
Legat de aceste obligații precizate de instanță putem observa realizarea lor:
– Implică pentru autorități obligația de a efectua o anchetă oficială efectivă! – nimic: făptuitorii principali – comandanții care au dat ordinele – nu sunt audiați (deși doi dintre ei sunt chemați la audiere, dar declarația lor nu există la dosar), probele principale –filmările celor cel puțin 8 operatori ce apar în înregistrarea MOV001, dar și în celelalte – nu sunt la dosar, nu sunt audiați martori la timpul potrivit (ce să mai își amintească acum, după 6 ani?).
– Organelor de urmărire le revine sarcina de a supune faptele aduse în atenția lor la examenul cel mai scrupulos – nimic, tonele de contradicții dintre declarațiile jandarmilor, atât în calitate de martori, cât și în cea de suspecți nu sunt remarcate, nu sunt cercetate, dară-mi-te lămurite.
– pentru ca faptele să fie elucidate – nimic
– pentru ca adevărații responsabili identificați – nimic
– Demararea promptă a unei anchete de către autorități, pentru a se asigura aflarea adevărului pe baza probelor propuse de părți și a celor apreciate ca utile de către procuror, poate, în mod general, să fie considerată a fi de maximă importanță pentru a păstra încrederea publică și adeziunea sa la statul de drept și pentru a preveni orice aparență de toleranță a actelor ilegale sau complicitatea în comiterea acestora – nimic.
Așadar nimic din aceste obligații pe care instanța penală le-a dispus procurorului nu au fost îndeplinite, pentru care sunt vinovați toți cei 6 procurori de caz.
–
- În plus, procurorul încalcă dispozițiile senținței penale nr. 1/7.01.2014 a TMB și nesocotește complet dispozițiile sentinței civile nr 4907/27.03.2013.
În sentința penală nr. 1 din 7.01.2014, instanța constată un număr mare de obligații neîndeplinite de procurorul Scarpet în dos. 315/P/2012, obligații pe care nici procurorul Voinigescu nu le îndeplinește:
- deși în susținerea plângerii petentul a indicat un număr de martori, procurorul nu a efectuat verificări pentru identificarea acestora și pentru a constata dacă aceștia se aflau pe data de 24.07.2012 în jurul orelor 15-16 pe strada Comănița nr.9 din București, sector 2;
- procurorul a omis să analizeze dacă proba cu toți martorii este concludentă și utilă, audiindu-i doar pe alți militari jandarmi;
- procurorul nu a arătat dacă prezența petentului Avrămuță Cezar Cătălin în zona publică din București, strada Comănița nr.9, sector 2, ar fi fost inoportună sau interzisă;
- procurorul nu a arătat dacă petentul Avrămuță a săvârșit sau se pregătea să săvârșească o faptă ce constituie infracțiune sau contravenție, pentru a se impune legitimarea sa de către militarii jnadarmi și conducerea lui la o secție de poliție;
În acest context se impune a se arăta că, prin sentința civilă nr. 4907/27.03.2013 pronunțată în dosarul nr. 30207/300/2013, Judecătoria sectorului 2 București a admis plângerea petentului împotriva procesului verbal seria JO nr.0582373/25.07.2012 întocmit de DGJMB, a anulat procesul verbal contestat și a înlăturat sancțiunile aplicate. În considerentele hotărârii judecătorești se reține că nu a fost probată vinovăția contravențională a petentului, prezumția de nevinovăție a sa nefiind răsturnată, fiind chiar susținută de înregistrările administrate de intimata jandarmeria Română, din care rezultă că petentul a avut un comportament liniștit, pacifist, total opus celui de care a fost acuzat;
- organul de urmărire penală nu a stabilit dacă, față de circumstanțele prezenței petentului în zonă, se impunea folosirea forței în condițiile art. 27, alin. 4 din Legea 550/2004, câtă vreme petentul a depus în susținerea plângerii sale certificatul medico-legal nr. A2/4918/25.07.2012;
- față de cererea părții vătămate, procurorul a omis să analizeze dacă proba cu înregistrări video efectuate de televiziunile prezente la locul evenimentului este concludentă și utilă.
Instanța admite plângerea petentului Avrămuță Cezar, desființează ordonanța nr. 315/P/2012 din 19.08.2013 și trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. În vederea îndeplinirii imperativului privind efectuarea unei anchete efective care să ducă la stabilirea adevărului, la identificarea și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, procurorul urmează să constate următoarele fapte și împrejurări (prin următoarele mijloace de probă):
- care a fost misiunea celor cinci militari la data de 24.07.2012 în strada Comănița nr. 9 din București, sect. 2, ce acte au fost întocmite înainte de misiune și ulterior îndeplinirii acesteia (în afara procesului verbal de contravenție), sau dacă nu erau desemnați în misiune în zona respectivă, modalitatea de sesizare și deplasare a acestora la locul menționat (declarații de învinuiți, declarații de martori, înscrisuri);
- dacă din pespectiva art. 6 și 7 din Legea nr. 60/1991, sau din perspectiva altor acte normative, prezența părții vătămate Avrămuță Cezar Cătălin în zona publică din București, str. Comănița nr. 9, sector 2, era legală (declarații, înscrisuri) – răspunsul DGJMB este evaziv;
- câți militari jandarmi au filmat în data de 24.07.2012 în jurul orelor 15-16 în zona străzii Comănița nr. 2 din București, sector 2, care este numele acestora, dacă filmarea incidentului cu privire la partea vătămată s-a efectuat neîntrerupt sau nu, iar dacă da, care este motivul pentru care tocmai momentul introducerii părții vătămate lipsește de pe înregistrare; unde se află suportul original al imaginior video înregistrate; dacă imaginile de pe suportul optic 575 SCI 1657 au fost prelucrate sau nu (declarații, înregistrări video, înscrisuri) – răspunsul DGJMB este mincinos pentru că cel puțin încă doi cameramani jandarmi apar în filmare în timp ce filmau;
- procurorul urmează să solicite – de la posturile de televiziune care au avut care de reportaj și cameramani la locul incidentului – imaginile video înregistrate de aceștia, pe care îi va și audia în calitate de martori, pentru a verifica atât susținerile părții vătămate, cât și apărările învinuiților în sensul că nu i-au produs nicio vătămare acesteia, iar dacă există contraziceri între persoanele ascultate în cauză, va proceda la confruntarea acestora;
- pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, pentru îndeplinirea scopului procesului penal, astfel cum este definit acesta în art. 1 Cpr.pen., procurorul urmează să folosească orice mijloace de probă.
Niciuna dintre aceste obligații stabilite de instanță nu a fost realizată de procuror, încălcând astfel numeroase prevederi ale cpp și comițând astfel abuz în serviciu.
- Toți procurorii nesocotesc complet Ordonanța din 3.03.2014 din 11/P/2014 privind pe generalul maior Pop Gavrilă și alții, față de care se efectuează acte de urmărire penală pentru un număr de 15 infracțiuni, prin care se declină competența către PMCMA, Ordonanța din 13.03.2014 din dos. 21/P/2012 PMCMA prin care se declină soluționarea dosarului privind pe colonelul Vasilică Ovidiu și alții pentru aceleași 15 infracțiuni, și Ordonanța din 8.08.2014 dată de col. Rusu Gheorghe în dosarul 340/P/2014 prin care s-a dispus începerea urmării penale in rem cu privire la 15 infracțiuni din noul cod penal. Așadar pentru un număr de 12 infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală nu a făcut nici un act de urmărire penală, aceiași situație petrecându-se și față de col. Vasilică Ovidiu – încalcă art. 5 și art. 8 cpp.
ART.321 Falsul intelectual (1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu stiintã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
- Procurorul Voinigescu, în ordonanță, face numeroase afirmații mincinoase/neadevărate sau omite cu știință să precizeze unele date sau împrejurări:
- La pg. 1, ultimul paragraf, procurorul reține că eu am arătat că ”mă aflam în greva foamei”, care este, ce-i drept o formă de protest extrem. În tot restul ordonanței uită/omite să țină cont de acest aspect esențial în raționamentele pe care le face, dar insistă să afirme de două ori, în prima și a doua pagină, că ”mă aflam la fața locului pentru a protesta”, cu alte cuvinte îmi face un proces de intenție!
- La pg. 2, primul rând, procurorul reține că: ”Imediat după ce a coborât din autoturism a fost întâmpinat de către un jandarm (sublocotenentul ”Popa”) care a încercat să îl oprească să se deplaseze pe stradă”. A ținut cont undeva de această susținere, care este și probată de multe dintre declarațiile jandarmilor, dar și de proba video? Nicidecum! A omis să țină cont în continuare de acestă susținere concordantă cu declarația mea și probată de îregistrarea video;
- La pg. 2, prf. 6, procurorul reține că, audiați în calitate de martori, cei 7 jandarmi – Popa, Toader, Cîinaru, Ispas, Paraschiv, Neagu, și Dumitrescu -, au declarat că ”l-au condus pe Avrămuță Cezar Cătălin (ACC) la sediul Secției 6 de Poliție, unde a și fost sancționat contravențional, întrucât a refuzat să se legitimeze și a desfășurat acțiuni de protest fără a avea autorizație în acest sens, însă nu au exercitat acte de violență asupra sa”. Afirmația este neadevărată pentru că jandarmii Popa, Toader și Cîinaru, audiați în 27.11.2012 au declarat aproape mot-a-mot că am fost dus la secție pentru că ”a tulburat liniștea publică, scandând lozinci antiprezidențiale”, toți 3 nepomenind nimic de legitimare și nici de autorizație lipsă, adică exact invers decât ceilalți 4 jandarmi. Omite să precizeze –fals intelectual- procurorul aceste poziții total contradictorii, și să le elucideze – abuz în serviciu.
Nu clarifică procurorul nici ce înțelege domnia sa prin formula ”a desfășurat acțiuni de protest fără a avea autorizație în acest sens”. Nici din declarațiile jandarmilor nu reiese ce înțeleg aceștia prin această propoziție. Pentru a vedea dacă aveam sau nu aveam ceea ce pretindeau jandarmii că nu aveam (pentru că ulterior au schimbat declarația). Dar oare mi-au solicitat ei să le prezint o astfel de autorizație? De unde știu ei atunci că nu aveam?
Din formulare se înțelege că este vorba despre o autorizație pentru a desfășura o acțiune de protest. Să considere cumva jandarmii că o acțiune de protest este o acțiune economică și atunci firește, legea ne spune că ne trebuie, în unele cazuri specifice ce-i drept, o autorizație? Ar trebui să ne precizeze, poate că eu aveam ceea ce consideră dânși că îmi lipsea, și nu știam. Cel mai bine ar fi să ne prezinte jandarmii o astfel de autorizație; de exemplu autorizația #rezist pentru protestul ce are loc de mai bine de un an în Piața Victoriei. Sau de la alte mii de proteste care au avut loc în România în ultimii 10 ani.
Așadar acceptă procurorul declarații neclare, pe care nici nu încearcă să le clarifice pentru aflarea adevărului.
- Nu pomenește procurorul nimic despre declarațiile din 4.03.2013 în care jandarmii își schimbă declarațiile anterioare referitoare la motivația acțiunilor lor astfel:
– Toader din ”tulburare a liniștii publice prin scandare de lozinci” în ”refuz de însoțire”;
– Dumitrescu din ”refuz de legitimare și protest fără autorizație” în ”refuz de însoțire”;
– Neagu și Ispas din ”refuz de legitimare și protest fără autorizație” în ”refuz de legitimare”;
– doar Câinaru rămâne la declarația inițială de ”tulburare a liniștii publice prin scandare de lozinci”.
Așadar contradicțiile între declarațiile jandarmilor sunt enorme, și rămân neclarificate până la sfârșitul cercetărilor.
În plus, avem deja de-a face cu o infracțiune nouă, și anume falsul în declarații.
- La pg. 3, prf. 3, procurorul reține faptul că, audiat în calitate de învinuit, Ispas a declarat că am fost condus la secție pentru că ”ar fi refuzat legitimarea, după ce proferase în public unele sloganuri electorale”. Continuă apoi afirmând că, ”De asemenea, învinuiții Popa, Toader, Cîinaru și Neagu au făcut vorbire despre aceeași desfășurare a evenimentelor”.
Iarăși distorsionează grav procurorul adevărul în ce privește cele declarate de jandarmi. Pentru că declarațiile jandarmilor sunt următoarele:
– Ispas – refuz de legitimare, proferarea în public a unor sloganuri electorale fără a fi autorizat de primărie;
– Neagu – refuz de legitimare, scandare lozinci electorale fără a avea aprobare de la primărie;
– Popa – tulburare a liniștii publice, scandare de lozinci antiprezidențiale;
– Toader – tulburare a liniștii și ordinii publice, prin proferarea de injurii grave la adresa președintelui și la adresa noastră;
– Cîinaru – profera injurii la adresa noastră, a trecătorilor și a președintelui.
Putem observa cu ușurință că doar Ispas și Neagu mai susțin refuzul de legitimare și scandare de lozinci antiprezidențiale, în timp ce Toader și Câinaru rămân la tulburarea liniștii publice prin proferarea de injurii. Popa este la mijloc, susținând doar tulburarea liniștii prin scandare de lozinci. Observăm că toți au uitat ca prin minune de lipsa autorizației.
Așadar, pentru domnul procuror, ”refuzul de legitimare și scandare de lozinci antiprezidențiale”, pe de-o parte și ”tulburarea liniștii publice prin proferarea de injurii” pe de cealaltă parte, constituie aceeași desfășurare a evenimentelor! Această acceptare a contrazicerilor între suspecți nu înseamnă deloc lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului.
Un astfel de procuror în dosar, mă mir că nu a concluzionat că eu i-am ultragiat pe jandarmi! Ca să fie limpede cine instrumentează cauzele penale în România!
Apoi s-ar cuveni să observăm că falsul în declarații se amplifică, dar rămâne totuși complet necercetat dacă nu și neobservat de procuror.
- Și poate a uitat procurorul că trebuie, conform potrivit art. 5 cpp, să ”asigure, pe baze de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei”. Așadar jandarmii trebuie să și probeze afirmațiile făcute, conform și principiului stabilit de 249 cod procedură civilă – ”Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească”. Unde sunt probele pentru toate pretențiile jandarmilor?
În primul rând proba video, pentru care exista dispoziția nr. 245.579/20.07.2012 ca toate acțiunile operative să fie filmate. Nu și-au făcut datoria jandarmii cu pricina sau o proba a fost falsificată și una ascunsă?
Au dat un exemplu măcar jandarmii de o lozincă proferată, sau de o injurie adresată instituților sau lor?
A coroborat procurorul aceste declarații ale jandarmilor cu declarațiile mele, cu declarațiile jandarmilor care precizează că nici nu am coborât din mașină că am și fost luat în primire de jandarmi, și mai ales cu proba video MOV001? Răspunsul este evident: NU.
- La pg. 4, prf. 4, procurorul vorbește despre Sentința penală nr. 1/07.01.2014 care a desființat ordonanța din dos. 315/P/2012 dată în 19.08.2013 și prezintă unele motive care au dus la acea soluție, uitând multe altele, mai importante. Omite să prezinte și măsurile pe care procurorul avea obligația de a le realiza, tocmai pentru că nu le împlinește.
- La pg. 5, prf. 2, prezintă declarația martorului Ristea Andrei, operator imagine la DIGI24. Deși acesta vorbește despre o acțiune petrecută în data de 07.2012 sau mai degrabă în 19.07.2012, nu e foarte clar, însă în nici un caz despre acțiunea din 24.07.2012, procurorul nu sesizează această eroare, ca și când nici n-ar conta. Oricum, pentru că este o declarație de martor, ar fi trebuit să o ia în considerare și să rețină că respectivul declară că ”nu a auzit ca acesta să le adreseze injurii jandarmilor, care au atenționat-o de mai multe ori asupra interdicției de a se apropia de sediul de campanie”. Așadar martorul susține că nu a auzit să le fi adresat injurii jandarmilor, mărturie de care nu a ținut cont.
A mai afirmat martorul că ”la fața locului se aflau mai multe echipaje de jandarmi”, fără ca aceasta să-l pună pe gânduri pe procuror.
- La pg. 5, prf. ultim, procurorul reține că DGJMB afirmă: ”În continuare, s-a arătat că, la data de 24.07.2012, în zona străzii Comănița au efectuat filmări operative plt.maj. Gheorghe Mihai și plt.maj. Neagu Ion, primul prezent în zonă doar o scurtă perioadă de timp, fiind redirecționat în altă parte”.
Dacă declarațiile jandarmilor sunt evident mincinoase și nu poți pune bază în ele, declarațiile DGJMB sunt un pic mai responsabile (vom vedea că nu cu mult)! Așa că procurorul ar fi trebuit să țină cont de afirmația DGJMB și ar fi trebuit să-l audieze și pe Gheorghe Mihai și să solicite explicit filmările acestuia, pentru a afla adevărul, așa cum prevede cpp, mai ales că în final pretinde că nu au fost probe din care să reiasă infracțiunile sesizate.
- Tot la pg. 5, prf. ultim, procurorul mai reține afirmația DGJMB: ”Filmarea s-a efectuat prin mai multe videoclipuri de scurtă durată ce au surprins numai momentele importante, momentul în care persoana vătămată a fost introdusă în autospecială nefiind înregistrat deoarece Neagu, deși inițial a apăsat pe butonul de înregistrare, în mod neintenționat a oprit filmarea în încercarea de a o evita pe prima, în momentul în care a observat-o pe aceasta alergând în direcția sa”. Trecând peste justificarea fantezistă a nefilmării urcării mele în dubă, în contradicție totală cu declarațiile anterioare referitoare la subiect, se cuvine să reținem faptul că toate momentele importante, mai puțin introducerea mea în dubă au fost filmate! Aceasta este dovada clară că eu nu am proferat lozinci sau sloganuri electorale, nici nu am adus injurii, nici nu am desfășurat activități de protest, nici nu mi s-a cerut legitimarea și nici însoțirea și nici nu am refuzat legitimarea și nici însoțirea. Pentru că toate aceste chestiuni – strigăte, țipete, proferarea de lozinci, injuriile, refuzul de legitimare, acțiuni de protest – sunt extrem de importante, vitale chiar, într-un cuvânt sunt probe în dovedirea faptelor contravenționale. Ori misiunea jandarmului cameraman era tocmai să adune probe, ceea ce a și făcut de altfel; numai că nu au existat fapte contravenționale, așa că nu au avut ce probe să adune împotriva mea, iar probele faptelor lor infracționale le-au ascuns.
Ne putem gândi ce sarcină simplă avea jandarmul cameraman: să filmeze tot ce fac, nimic mai mult. Nu era cazul unei altercații între suporteri pe stadion, de exemplu, unde cameramanul trebuie să decidă dintre mei multe ”ținte” posibile, care este cel mai important.
Și bineînțeles că procurorul nu ține cont de aceste probe coroborate care spun aceasta. Și este totodată, dovada clară că jandarmii mint, comițând numeroase falsuri în declarații. Dar și că procurorii îi acoperă.
- La pg. 6, prf. 1, procurorul reține că: ”La dosarul cauzei a fost atașat suportul optic tip dvd cu înregistrările efectuate de cadrele DGJMB, însă, conform procesului-verbal de vizionare a acestui dvd, nu au reieșit elemente de fapt care să intereseze direct cauza, doar date care oricum au fost arătate în declarațiile părților”.
Așadar filmarea tuturor evenimentelor importante – după cum a declarat chiar DGJMB dar și Neagu (care pretinde că a filmat, eu cred că nu el a filmat) – nu conține elemente care să intereseze direct cauza! Se poate o mai mare contradicție? Și de data asta procurorul omite să clarifice.
- La pg. 6, prf. 1, procurorul mai reține că: ”De asemenea, la dosarul cauzei a fost atașat dvd-ul seria 575SCI2940, într-una dintre filmări …. întreaga scenă fiind filmată de mai multe persoane aflate la fața locului”. Unde sunt acele filmări? Nici una dintre celelalte filmări – cel puțin 6 care se observă în filmulețul MOV001 – nu a ajuns în dosar pe parcursul a 6 ani de cercetare, deși eu le-am solicitat încă de la început. De ce oare se încalcă procurorii atât de grav prevederile cpp?
- La pg.6, prf. 2, procurorul reține: ”Fiind audiat în calitate de suspect, Neagu și-a menținut declarațiile date anterior în cauză, făcând însă câteva precizări suplimentare”. Omite să spună procurorul că declarațiile anterioare ale lui Neagu conțineau numeroase contradicții, atât cu cele susținute de el în acele declarații cât și cu cele susținute de colegii săi. Și omite și să le cerceteze, dară-mi-te să le clarifice.
- Precizează Neagu chiar la începutul declarației din 6.05.2014 că: ”În data de 24.07.2012, nu știu exact dar cred că, cu o zi în urmă s-a stabilit în OZU executarea unei misiuni pe str. Comănița nr. 9, la sediul de campanie al președintelui suspendat. În OZU au fost menționate efectivel de militari de jandarmi participante, dotările tehnice și perioada misiuni…. Din câte îmi amintesc eu necesitatea executării misiunii pe str. Comănița era dată de prezența numitului Avrămuță la adresa menționată încă din primele zile de când președintele suspendat și-a stabilit locul de campanie în acel loc”.
Așadar era o misiune care îmi era dedicată, tuturor li s-a prelucrat aceasta, așa cum relatează toți jandarmii în 2014, dar ei pretind că nu mă cunoșteau și era nevoie de legitimare pentru a afla cine sunt! Așadar procurorul ”face pe prostul” și omite să cerceteze contradicțiile și să descopere afirmațiile mincinoase.
Și nici nu solicită OZU pentru a vedea exact efectivele de jandarmi și mai ales câți jandarmi cu camere în dotare erau prezenți.
- Mai precizează Neagu: ”Nu-mi amintesc ora exactă dar cred că înainte de a sosi la fața locului Avrămuță a venit și comandantul Batalionului I, dl.col. Năstase Viorel iar apoi a sosit și șeful de stat major lt.col. Neagu Ion”. Bineînțeles că și această afirmație extrem de importantă este ignorată de domnul procuror.
- În continuare Neagu este întrebat de procuror ”Ce a determinat legitimarea și conducerea la secție a numitului Avrămuță?”. Se cuvine să remarcăm faptul că procurorul susține, prin formularea întrebării, că ar fi existat o solicitare de legitimare, deși toate probele dovedesc contrariul: afirmațiile mele, filmarea MOV001 și declarațiile jandarmilor care și ei susțin că am fost interpelat de jandarmul Popa și negociatorul Dumitrescu imediat ce am coborât din mașină, fiind filmat de la bun început, iar pe înregistrare nu apare o astfel de solicitare.
Răspunsul lui Neagu este: ”Când a ajuns la fața locului Avrămuță a parcat mașina în apropierea imobilului în care își avea sediul președintele suspendat, pe o străduță alăturată. După ce a coborât din mașină, negociatorul Dumitrescu s-a dus la Avrămuță să-l întrebe ce intenții are, astfel că între cei doi a existat o discuție după care am observat că Avrămuță a început să fugă evitând discuția cu negociatorul și îndreptându-se către imobilul susmenționat”. Și continuă spunând: ”Șeful echipajului, dl.lt. Popa mi-a ordonat încă de când am ajuns la obiectiv ca în cazul în care apare Avrămuță să îl filmez pentru a ne protejade eventuale acuzații netemeinice și pentru a avea probe împotriva lui în cazul în care săvârșea vreo contravenție sau infracțiune”.
Din aceste două paragrafe reiese limpede declarațiile mincinoase ale jandarmilor și abuzurile procurorilor. Primii se fac că nu mă cunosc și pretind că mi-ar fi solicitat legitimarea pentru a afla cine sunt iar ce-i de-ai doilea se prefac că așa e. Ce poate fi mai caraghios? Poate doar un judecător care să le țină isonul și să zică și el că nu este nici o contradicție aici. Eu le recomad tuturor cu mare căldură să consulte un psihiatru. Cred că ar fi singura circumstanță atenuantă în cazul lor!
Se cuvine apoi să observăm că Neagu nu răspunde la întrebare procurorului ”Ce a determinat legitimarea și conducerea la secție a numitului Avrămuță?”. Însă din răspunsul lui reiese indirect răspunsul și anume ceea ce am susținut tot timpul: faptul că am fost interpelat imediat ce am coborât din mașină, faptul că nu am strigat nimic, faptul că nu mi s-a cerut legitimarea sau însoțirea la secție și faptul că neexistând o solicitare nu aveam ce să refuz.
Din paragraful doi reiese că Neagu a înțeles exact cele 2 scopuri ale filmărilor și atunci: ori a îndeplinit ordinul și atunci cineva a falsificat înregistrările prin secționarea acestora și oprirea doar a celor mai puțin grave pentru ei, ori nu a îndeplinit ordinul și atunci se face răspunzător și el și comandanții care nu l-au instruit corespunzător. Trebuie coroborate acestea cu faptul că jandarmii se aflau și sub prevederile dispoziției nr. 245579/20.07.2012 care preciza că ”…veți lua măsura punerii la dispoziție efectivelor o cameră de luat vederi din dotarea unității, pentru înregistrarea momentelor operative … Luați măsuri de instruire a efectivelor în vederea îndeplinirii în bune condițiuni a misiunii”.
Nu a lămurit procurorul adevărul nici cu privire la aceaste fapte.
- Ori chiar în paragraful următor Neagu declară: ”Precizez că eu am efectuat înregistrările audio-video cu o cameră marca Sony, dar nu am filmat neîntrerupt. Filmam câte un minut două după care întrerupeam camera deoarece nu eram atestat să efectuez astfel de filmări. Așa am considerat eu că se face filmarea. Cred că înregistrarea originală s-a efectuat pe un memory-stick, iar la sediul unității a fost transferată în calculator”.
Aici avem o situație foarte complicată. Neagu declară clar că nu era atestat să efecueze astfel de filmări, declarație susținută și de colegi în acele zile din mai 2014. Asta intră în mare contradicție cu declarațiile DGJMB și cu prevederile dispoziției nr. 245579/20.07.2012. Și cu declarațiile ulterioare ale lui Neagu. Cineva minte grav aici, și lucrul acesta nu a fost lămurit de procuror. Avea sau nu Neagu atestat să filmeze? A fost infuențat el de comandanți să-și schimbe declarațiile?
Apoi faptul că filmarea originală a fost făcută pe un memory-stick este conform procedurilor? Nici asta nu a lămurit și nici nu a căutat să lămurească procurorul aceste precizări și nici măcar nu le-a reținut.
- În continuare Neagu mai precizează: ”Deoarece Avrămuță a refuzat să urce în autospecială, colegii săi l-au urcat folosind forța, însă, înainte de asta, în timp ce fugea pe stradă, acesta a alunecat și a căzut chiar în apropierea autospecialei, loc în care a fost prins de colegii săi”. Mai târziu precizează că ”În timp ce fugea, din câte îmi amintesc, Avrămuță a alunecat chiar în apropierea autoturismului jandarmeriei, tot atunci fiind prins de colegii mei. Nu rețin exact în ce poziție a căzut Avrămuță dar această împrejurare a fost surprinsă de mine personal”. Și mai apoi spune Neagu: ”precizez că eu l-am filmat când a coborât din mașină, când a fugit, când s-a împiedicat și a căzut, în mașină și la sediul secției”. Și deși declară de trei ori acest lucru, totuși la dosar nu se află momentul cu coborârea mea din mașină și nici împiedicarea, căderea și nici prinderea mea de către jandarmi. A mințit Neagu sau a fost falsificată înregistrarea? Nu lămurește domnul procuror.
Filmarea MOV001 se întrerupe la sec. 43, și surprinde faptul când m-am ridicat și am fugit. Nu surprinde așadar ”alunecarea mea, prinderea mea de către jandarmi și urcarea forțată în dubă”, episod ce putea dura aprox. 20 sec.
Reține însă procurorul declarația expresă a lui Neagu că am fost urcat cu forța, situație concordantă cu declarația mea dar și a celorlalți jandarmi.
- Declarațiile lui Neagu arătate la punctele 6.14, 6.15, 6.16, 6.17 și 6.18 sunt reținute de procuror la pg.6, prf. 2, în doar următoarele cuvinte: ”După sosirea la fața locului Avrămuță a fost întâmpinat de către negociatorul Dumitrescu, între cei doi având loc o scurtă discuție, însă imediat primul a fugit în direcția imobilului la care se afla sediul de campanie al Președintelui suspendat al României. Anterior, pentru evitarea formulării unor plângeri împotriva membrilor echpajului, lt. Popa i-a ordonat lui Neagu să filmeze în cazul în care apărea la fața locului Avrămuță, ceea ce a și făcut, filmându-l pe acesta de când a coborât din propriul autoturism, până când a fost imobolizat și urcat în autospecială”.
Așadar, filmarea – este vorba de MOV001 -, care este la dosar, surprinde tot evenimentul (mai puțin urcarea în dubă), ceea ce este concordant și cu ce spune DGJMB, cu ce spun eu, și, vom vedea, cu ce spun și alți jandarmi, și este în acord cu ordinul primit de Neagu dar și cu decizia nr. 245579/20.07.2012 a DGJMB. Ca atare concluziile trase la pct. 6.10 (lipsa tulburării liniștii publice, lipsa solicitării de legitimare și a refuzului de legitimare) sunt întărite și de această declarație. Cu toate astea, deși această situație este reținută identic și de domnul procuror, acesta nu ține cont de ea în concluziile finale, fiind omisă în mod intenționat.
Mai reține procurorul că filmarea lui Neagu a fost făcută ”până când a fost imobolizat și urcat în autospecială”. Cum filmarea se termină la sec. 43, se poate trage concluzia că, în fapt, până la urcarea în autospeciala Jandarmeriei au mai trecut decât câteva secunde, 10-15, maximum 20. Așadar tot acest prim episod, de când am coborât din mașină până la urcarea forțată în dubă a durat aprox. 1 minut.
- În finalul prf. 2 al pg. 6, procurorul mai reține din declarația lui Neagu faptul că ”Suspectul a mai arătat că Năstase Viorel, comandantul Batalionului I, a ordonat ca Avrămuță să fie îndepărtat din zonă, în timp ce lt.col. Neagu, șef de stat major, i-a ordonat lui Toader să-l sancționeze contravențional pe acesta”. Situația relatată este concordantă cu susținerea mea dintr-un început că făptuitorii principali sunt reprezentanții Jandarmeriei, conducerea acesteia, dar și cu decizia nr. 245579/20.07.2012 a DGJMB, care precizează că ”decizia privind concepția de acțiune pentru gestionarea sau rezolvarea situațiilor deosebite urmând să fie luată de către Directorul General al DGMB și transmisă elementelor de dispozitiv de către comandantul unității aflate în sercviciu” și că ”Orice situație, date sau informații apărute, vor fi raportate imediat la Centrul Operațional în vederea luării măsurilor care se impun. Luați măsuri de instruire a efectivelor în vederea îndeplinirii în bune condițiuni a misiunii”.
Cu toată aceste declarație fără echivoc, cu toate că toți militarii declară în ambele plângeri împotriva ordonanțelor date în dos. 315/P/2012 că ”ei nu au făcut altceva decât să respecte cu strictețe ordinele date” cu toate că procurorul este militar și știe că militarii acționează exclusiv pe bază de ordin și regulament, și deși acest fapt îi fusese impus domnului procuror și de către instanța penală și solicitat insistent de mine ca fiind principala faptă acuzată, totuși, nici unul dintre comandanții Năstase sau Neagu nu au fost audiați pentru a lămuri faptele petrecute.
Această stare de fapt dovedește limpede intenția clară a domnului procuror de a nu lămurii cauza cu adevărat, în fapt de a-i proteja pe principalii făptași, și dovedește grupul infracțional căruia i s-a alăturat.
- Mai precizează Neagu, iar procurorul nu reține asta, la întrebarea procurorului dacă ”Înainte de a fi legitimat Avrămuță a săvârșit sau pregătea săvârșirea vreunei contravenții?”, că ”Posibil că da. Eu nu aveam de unde să știu ce avea de gând să facă Avrămuță dar cred că știau colegii care au primit ordin să-l legitimeze. Știu că dl.comandant col. Năstase Viorel a ordonat ca Avrămuță să fie îndepărtat din zonă”.
Așadar Popa avea ordin să mă legitimeze de la Năstase și să mă îndepărteze din zonă, declarația este la dosar și procurorul o ignoră complet. De ce nu-l audiază pe Năstase pentru a stabili adevărul, câte vreme el a ordonat acțiunea? Asta este dovada clară a faptului că procurorul nostru face parte din grupul infracțional organizat la vârful Jandarmeriei și al SPP-ului.
Mai departe Neagu precizează: ”… fiind filmat când a urcat în sediul secției, aici a sta de vorbă cu șeful statului major, dl.lt.col. Neagu Ion… Dl.lt.col Neagu i-a ordonat lui Toader să-l sancționeze contravențional pe Avrămuță, astfel acesta s-a conformat”.
Și în acest caz avem de-a face cu aceiași ignorare completă a unei probe esențiale în descoperirea adevărului. Și aceiași încercare de acoperire a grupului infracțional organizat.
- Mai reține domnul procuror, din declarația lui Toader dată în 6.05.2014 (audierea a durat 1h 40min), faptul că: ”Suspectul Toader și-a menținut declarațiile, arătând că legitimarea și conducerea la secția de poliție a lui Avrămuță a fost necesară deoarece acesta, când a ajuns la fața locului, a început să țipe, a expus pancarte electorale și s-a angajat în discuții contradictorii cu persoanele prezente, tulburând liniștea publică. De asemenea a refuzat să se legitimeze la solicitare. Anterior urcării acestuia cu forța în autospecială, negociatorul Dumitrescu a încercat fără succes să discute cu acesta”.
Cât de penibilă și de mincinoasă este o astfel de declarație? Și nici procurorul care a luat declarația – procurorul Strîmbei – și nici procurorul care a evaluat-o, nu s-au sesizat că sunt mincinoase, dovedind astfel complicitatea cu jandarmii mincinoși.
Toate minciunile din declarația lui Toader frizează inconștiența și sunt demontate de probele anterioare. În plus, așa cum declară Cîinaru, ei au stat în mașină și nu au văzut și nici auzit ceea ce s-a petrecut. Chiar și Toader spune că ” … a apărut Avrămuță … În acel moment lângă sediul de campanie se afla dl.lt. Popa împreună cu Ispas și cu negociatorul Dumitrescu iar eu cu ceilalți colegi mă aflam într-o zonă mai îndepărtată așteptând ordinele șefului de misiune”.
Remarcăm faptul că, totuși, și Toader confirmă urcarea mea cu forța în duba jandarmeriei, iar procurorul consemnează asta.
- Precizează însă Toader, iar procurorul nu reține, că ”Încă de la momentul la care a apărut Avrămuță acesta a fost filmat de colegul Neagu și din câte știu acesta a vrut să filmeze tot incidentul, însă nu știu dacă a reușit acest lucru. Camera cu care s-a filmat era din dotarea DGJMB și a fost adusă la locul respectiv tocmai pentru a fi efectuate filmări. În continuare Avrămuță nu a încetat din țipete și scandări astfel că dl.lt. Popa mie și colegilor mei ne-a transmis prin stație să ne deplasăm cu mașina în fața sediului de campanie iar când am ajuns dl.lt. Popa împreună cu dl. Ispas l-au condus la mașină, l-au urcat în mașină și ne-au spus să mergem la secția 6 Poliție”.
Coroborând filmul MOV001 cu această declarație putem afirma că Popa nu avea când să
dea ordin jandarmilor, pentru că a fost tot timpul foarte aproape de mine iar mașina a și apărut la sec. 35. Așadar ordinul era dat înainte de începerea filmării, conform unei planificări exacte. Cine a făcut acest plan și care era acesta? Este una dintre întrebările fundamentale pentru a cunoaște adevărul despre evenimentele cercetate.
- Nu spune nimic Toader despre ordinul primit de la col. Neagu, și anume să mă sancționeze contravențional. Cine face declarație mincinoasă: Neagu sau Toader?
- Întrebat de procuror ”De ce credeți că era necesară legitimarea lui Avrămuță și conducerea la sediul secției de poliție?”, acesta răspunde: ”Pentru că țipa și tulbura liniștea publică”. Întrebat de avocat dacă ”S-a făcut vre-un instructaj cu privire la delimitarea dintre susținerea unui candidat la o funcție publică în limite legale și săvârșirea contravenție de tulburare a ordinii publice?”, Toader răspunde: ”Nu. Noi am văzut că acesta a început să țipe și să intre în conflict cu alte persoane de la fața locului și nu a ascultat somațiile negociatorului de a înceta să țipe să se comporte firesc”. Aceleași acuze inventate care constituie mărturie mincinoasă și fals în declarații – ei nevăzând și neauzind nimic, de unde erau.
Despre lipsa autorizației de la primărie nu mai pomenește nimic Toader.
- Toader mai declară că: ”Ne-am întors în Comănița și am observat că Avrămuță a ajuns imediat după noi. Între timp noi am format pe str. Comănița un cordon dispus chiar în capătul străzii pe unde se făcea accesul rutier…”. Omite procurorul să rețină și să cerceteze această declarația importantă a lui Toader care confirmă declarația mea și filmarea MOV008. Cine, când și de ce a dat acest ordin? Era legal?
- Foarte importantă este următoarea declarație a lui Toader: ”După ce a revenit de la secția de poliție Neagu nu a mai filmat dar din câte îmi amintesc au fost alte persoane care au filmat doar o singură persoană în același timp”. Așadar au existat mai mulți cameramani civili care au filmat însă filmările acestora nu au ajuns la dosar, deși au fost cerute de procuror. DGJMB ascunde probe, și o face prin cei de la conducere, un fapt deosebit de grav. Cine sunt acești jandarmi civili care au filmat? Unde sunt înregistrările lor și de ce DGLMB nu le-a adus la dosar?
- Un alt fapt uitat de Toader în primele declarații, dar pe care și l-a reamintit după 2 ani este prezența comandatilor col. Năstase și lt.col. Neagu la fața locului. Fapt omis și de domul procuror. Iar avem fals în declarații pentru Toader și fals intelectual și abuz în serviciu pentru procuror.
- Procurorul reține la pg. 7, pgf. 2: ”La fel au procedat și suspecții Cîinaru, Ispas și Popa”.
La fel cum? Au dat și ei declarații așa cum au făcut Neagu și Toader, sau au dat declarații asemănătoare? Ce vrea să spună de fapt procurorul este că indiferent ce-au declarat ceilalți, soluția lui este aceiași: clasarea cauzei!
Pentru că, în fapt, declarațiile celorlalți jandarmi nu sunt deloc la fel.
Cîinaru Marian declară: ”În momentul în care Avrămuță a ajuns pe str. Comănița, dl.lt. Popa împreună cu negociatorul Dumtrescu, s-au dus la Avrămuță pentru a discuta cu el, iar după câteva minute celor doi li si s-a alăturat și plt. Ispas. Eu cu plt. Toader am rămas în mașină iar plt. Neagu a început să filmeze din momentul în care lt. Popa a ajuns la Avrămuță.
Precizez că înainte ca lt. Popa și negociatorul să meargă către Avrămuță, acesta din urmă începuse să țipe, să scandeze diverse sloganuri, tulburând astfel liniștea publică.
Eu personal nu cunosc conținutul dintre lt. Popa și negociator pe de o parte, și Avrămuță pe de altă parte, deoarece mă aflam în mașină și nu aveam câmp vizual până la aceștia.
Precizez că eu personal nu l-am auzit pe Avrămuță țipând sau scandând sloganuri electorale, dar știu că acesta este stilul lui.
Precizez faptul că plt. Neagu a început să filmeze după cca. 2 min. din momentul în care dl.lt. Popa împreună cu cu negociatorul Dumitrescu au început să vorbească cu Avrămuță, deoarece plt. Neagu s-a aflat cu noi în mașină iar la un moment dat i-am spus eu lui Neagu să meargă să filmeze. Acesta este și faptul pentru care Avrămuță nu a fost filmat din momentul în care a apărut pe str. Comănița”.
Ce bază se poate pune pe o declarație a cuiva care, deși nu a văzut ce s-a întâmplat, totuși face afirmații sub jurământ? Ce bază pune procurorul pe o astfel de declarație care arată lipsă totală de conștiență a faptului că se află sub jurământ? Toți jandarmii sunt așa de inconștienți? Consider cu prisosință că un medic psihiatric trebuie să ne certifice dacă jandarmii au discernământ!
Avem de-a face cu o declarație delirantă, care nu-i turbură câtuși de puțin certitudinile domnului procuror.
- Popa Mihai Nicolae a declarat: ”… am rămas în mașină până în jurul orelor 14.30, când pe str. Comănița a apărut Avrămuță într-o mașină probabil un Renault de culoare albă cu număr de Argeș. Nu știam ce mașină are acesta dar l-am recunoscut după aspectele fizionomice. Acesta a intrat cu mașina personală pe str. Comănița, a trecut cu mașina prin fața imobilului în care se afla sediul de campanie al președintelui suspendat iar în capătul străzii a făcut stânga și a oprit mașina.
Imediat după ce Avrămuță a oprit mașina, eu cu negociatorul Dumitrescu Florin am mers la Avrămuță pentru a sta de vorbă cu el. Am vrut (deci nu a reușit ?) să-l întrebăm care este scopul prezenței sale pe str. Comănița. Acesta a refuzat dialogul și a scos din mașină niște coli A4 cu mesaje antipreședinte iar apoi s-a îndreptat către mijlocul străzii și a început să scandeze lozinci antiprezidențiale țipând și deranjând liniștea și ordinea publică.”
Declarația lui Popa confirmă ceea ce eu am declarat în plângerea inițială și ceea ce este înregistrat pe MOV001: imediat ce am oprit mașina am fost interpelat și am început ”să scandez” (derajând liniștea publică) abia după ce am fugit în mijlocul străzii și am fost prins în brațe de Popa, nu înainte! Așadar și Popa confirmă concluziile trase la punctul 6.10: nu am proferat lozinci sau sloganuri electorale, nici nu am adus injurii, nici nu am desfășurat activități de protest, nici nu mi s-a cerut legitimarea și nici însoțirea și nici nu am refuzat legitimarea și nici însoțirea. Și bineînțeles că procurorul nu ține cont de aceste probe coroborate care spun aceasta. Și este totodată, dovada clară că jandarmii mint, comițând numeroase falsuri în declarații. Dar și că procurorii îi acoperă.
Popa mai declară în 12.05.2014: ”Precizez faptul că eu personal nu l-am legitimat pe Avrămuță înainte de a hotărâ să-l transportăm la secția de poliție, dar acest lucru era imposibil din cauza faptului că Avrămuță refuza orice dialog. Din câte îmi amintesc colegul meu Dumitrescu îi solicitase lui Avrămuță să se legitimeze în prima fază după ce coborâse din mașină” – cât de absurd? Mă recunoscuse, d-aia venise la mine, totuși mi-ar fi solicitat să mă legitimez! Deși cu 2 propoziții mai înainte declarase că au venit la mine să mă întrebe ce am de gând să fac! Fals în declarații evident. Care ar fi fost rostul legitimării? Veniseră la mine să mă întrebe care este scopul prezenței mele acolo sau ca să mă legitimeze? Pentru ce să mă legitimeze? Pentru coborârea din mașină?
”Precizez că i-am comunicat lui Avrămuță că urmează să-l ducem la secție însă acesta a avut aceiași atitudine de refuz față de noi și pentru a face acest lucru Ispas și Toader l-au luat unul de o mână și altul de cealaltă pentru a-l urca în autoturism și am reușit acest lucru.” Când mi-a comunicat că urmează să fiu dus la secție, cine a luat hotărârea, de ce, și când? Și de ce nu apare în filmare? (Ne amintim că totul s-a desfășurat în aprox. 60 secunde).
”Eu personal nu i-am ordonat lui Neagu să filmeze și nu știu de unde luase Neagu camera dar probabil de la compartimentul prevenire și combatere. În mod normal echipajele de genul acesta nu au astfel de camere în dotare”. Cine i-a ordonat să filmeze și când? De ce Popa nu știa de acest ordin? Neagu declarase că primise ordin de la Popa!
”Pe str. Comănița știu că până să revină a doua oară Avrămuță își făcuse apariția și dl.lt.col. Năstase Viorel care dăduse ordin ca obiectivul nostru să mai fie asigurat de încă un echipaj care să asigure rezerva de intervenție.”– Rezerva pentru ce intervenție? Ce ordin avea acest echipaj? De ce abia acum și-a amintit și el de apariția comandantului, după 2 ani de la eveniment?
De ce nu suflă o vorbă despre cordonul de jandarmi și despre ordinele primite? De ce procurorul nu reține aceste probe esențiale, încălcând astfel prevederile cpp?
- Ispas declară în 4.05.2014, iar procurorul nu reține aceste aspecte:
”… ne-au prelucrat faptul că pe str. Comănița, anterior datei de 24.07.2012, și-a făcut apariția o persoană cu numele de Avrămuță care obișnuiește să tulbure ordinea și liniștea publică, prin strigăte și țipete la adresa instituțiilor statului.” – exact ce au susținut jandarmii apoi în declarații. Așadar jandarmii nu au susținut ce au văzut ci ceea ce au fost instruiți.
”În jurul orelor 14.45, pe str. Comănița am observat că își făcuse apariția Avrămuță, pe care îl cunoșteam de la misiunile anterioare, deoarece participă frecvent la manifestări și adunări publice.
În momentul în care a ajuns Avrămuță pe str. Comănița, tot echipajul se afla la autoturismul Mercedes Vito. Atunci dl.lt. Popa împreună cu negociatorul Dumitrescu s-au dus în fața sediului de campanie unde se aflau mulți fotoreporteri. Avrămuță a coborât din mașină, iar negociatorul Dumitrescu s-a dus către el, Avrămuță a revenit la autoturismul lui, de unde și-a luat câteva coli A4 cu mesaje electorale, iar în jurul gâtului avea atârnată o pereche de papuci. – declarație concordantă cu a lui Popa.
Negociatorul a revenit către dl.lt. Popa, iar Avrămuță a început să țipe, să strige lozinci antiprezidențiale, a refuzat să se legitimeze, cred că dl. Popa a încercat să-l legitimeze, dar el a refuzat…”.
”Menționez faptul că tot acest incident a fost fimat de către dl.plt. Neagu Ion, dar nu știu dacă a filmat neîntrerupt sau momentul exact de la care a început să filmeze.Pe drum Avrămuță a fost de asemenea filmat”.
” La sediul secției se afla deja dl.lt.col. Neagu Ion, șeful de stat major al Batalionului 1 Jandami.”
- ”Întrebare avocat: Neagu Ion era specializat sau avea vreo calificare în a executa filmări audio-video?
Răspuns: Nu, din câte cunosc eu, nu are vreo astfel de calificare, iar astfel de filmări se execută de către criminalistul de la Compartimentul Cercetare-Documentare.
În ziua respectivă nu știu ce s-a întâmplat, de ce filmarea respectivă nu a fost efectuată de colegul de la departamentul susmenționat.” Așadar încă o probă că Neagu nu era îndreptățit să filmeze. Cine poate lămuri aceste probleme decât comandanții și cei ce au pregătit operațiunea? Nici un superior nu știa faptul că Neagu ”nu știe să filmeze?”, sau este o practrică a jandarmeriei, de a avea 2 filmări, una făcută de un specialist, și alta de un nespecialist? Cei de la proiectare misiuni ce zic? Cum pot trimite un om neinstruit în misiune? A mai făcut Neagu filmări înainte de aceasta? Dar după? De ce procurorul nu a lămurit aceste chestiuni legate de fapte?
Putem observa precizia datelor din ultima declarație dată de inculpați.
- Nici unul dintre jandarmii suspecți nu mai susțin în declarațiile din mai 2014 că eu aș fi participat la vre-un protest fără să am autorizație, așa cum au susținut în 2012 și în 2013 aproape toți jandarmii, ci, cu toții vorbesc doar despre tulburarea liniștii publice, adică ceea ce au spus în PV de contravenție. Iarăși procurorul nu ține cont de declarațiile jandarmilor și de contradicțiile dintre ele! De ce?
- Din 2014 jandarmii nu au mai fost chemați să dea declarații, deși suntem în 2018 și tone de contradicții tropăie în declarațiile acestora. Așadar soluția procurorului nu se bazează pe probe, și este luată fără aflarea adevărului cu privire la fapte, împrejurări și făptuitori, încălcând fragrant prevederile art. 5 și art. 8 din cpp.
- Vine apoi declarația solemnă a domnului procuror: ”În cauză se va dispune clasarea pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă”.
Este de remarcat că procurorul nu se obosește să spună nici măcar clasica formulare ”în baza acestor situații de fapt” sau ”față de toate cele arătate anterior”.
- Un fapt foarte important urmează în paragraful următor anunțului de clasare. Și anume prezentarea înregistrării trimise de DIGI24. Pe o jumătate de pagină este prezentată desfășurarea îndubării mele de către jandarmi, fără a sesiza procurorul că înregistrarea prezintă evenimentele din 23.07.2012 și nu evenimentele pe care le cercetează el. Așadar procurorul dă o dispoziție de clasare fără să cunoască evenimentele și fără să le înțeleagă. E noaptea minții!
- O altă susținere mincinoasă a procurorului este în paragraful următor, pg. 7, prf. 6: ”Fără a se identifica vreo acțiune de lezare directă a membrelor inferioare ale persoanei vătămate, care de altfel nici nu a reclamat ceva în acest sens la acel moment …”. Ori în filmările MOV001, MOV002, MOV003 și MOV006 sunt acuze explicite la adresa jandarmilor că mi-au rupt genunchiul. Și această susținere a procurorului constituie fals intelectual.
- În paragraful următor procurorul reține că ”la dosar au fost depuse și înregistrări video efectuate de reporterii posturilor de televiziune de la ”Antena 3” și ”Realitatea TV”, însă acestea nu au ajutat la stabilirea situației de fapt”. Iarăși avem o dovadă că procurorul nu a înțeles nimic din cele întâmplate, și filmările celor două televiziuni fiind din 23.07.2012.
Totuși trebuiește cercetată cu atenție și această problemă: de ce televiziunile refuză să trimită înregistrări din data de 24.07.2012 și trimit înregistrările din data de 23.07.2012?
- La pg. 8, prf. 2 procurorul afirmă: ”În condițiile în care probatoriul nu mai poate fi suplimentat la acest moment procesual, soluția de clasare este singura care corespunde dezideratului aflării adevărului în procesul penal …”. Încă o fals grosolan comis de procuror! Câtă vreme nu au fost audiați șefii jandarmeriei și ai SPP, câtă vreme la dosar nu au venit toate filmările evenimentelor din acea zi nici de la televiziuni și nici de la Jandarmerie și poate SPP, câtă vreme nu s-au cercetat atâtea fapte de care m-am plâns în acțiunea mea, atâta vreme cât există atâtea minciuni în declarațiile jandarmilor nelămurite, afirmația procurorului este scandaloasă și arată complicitatea lui cu faptele jandarmilor, apartenența lui la grupul infracțional organizat.
Declarațiile sunt luate pentru a afla adevărul! Pentru aceasta trebuiesc coroborate, în mod evident, cu toate celelalte probe, și nu poți lăsa probe neluate în seamă. De ce iei declarații dacă nu ți seama de ele? Dacă iei declarații trebuie să îți fie clar în minte care sunt faptele declarate de părți și de martori și să pui întrebări care să clarifice nepotrivirile pentru stabilirea adevărului. Dar dacă tu nu îți dai seama că declarațiile precedente se contrazic între ele, declarațiile aceleiași persoane se contrazic între ele dar chiar și în cadrul aceleiași declarații contradicțiile sunt flagrante, înseamnă că tu nu ești magistrat procuror ci doar un scrib care copiază un text pe care îl aude și care pentru tine nu are nici un sens. Înseamnă de fapt că tu ești complice cu infractorii! Atât procurorul care a audiat martorii și suspecții, cât și cel care a utilizat aceste declarații sunt vinovați de nelămurirea numeroaselor contradicții din interiorul declarațiilor sau între declarații.
- La pg. 8, prf. 3, procurorul face o afirmație stupefiantă: ”Nici faptul că procesul-verbal de contravenție, prin care Avrămuța a fost sancționat contravențional pentru tulburarea liniștii publice, a fost anulat de către instanța civilă nu este de natură să conducă la o altă concluzie ...”. Câtă vreme toate declarațiile suspecților din 2014, ultimele declarații adică, susțin că am fost introdus cu forța în dubă și sechestrat pentru că am tulburat liniștea publică, exact ce au susținut jandarmii în PV de contravenție, iar PV a fost anulat, deci susținerea lor este falsă, vine procurorul și ne spune că asta nu îl poate face să își schimbe concluzia, concluzie pe care am văzut că a tras-o neînțelegând despre ce fapte este vorba și nereușind să diferențieze între faptele sesizate de mine și cele petrecute altă dată.
Procurorul nesocotește astfel sentința civilă nr. 4907/27.03.2013 a Jud. Sect. 2, prin care instanța a anulat procesul-verbal de contravenție care descria fapta contravențională comisă de mine. Așadar fapta de care am fost învinovățit de jandarmi prin p.v. nu există, toate acțiunile jandarmilor au rămas fără fundament, fiind în întregime ilegale.
Știind toate acestea, jandarmii continuă să susțină faptul că intervenția lor a fost legală, nesocotind, pur și simplu, sentința instanței, ceea ce constituie o condiție super agravantă a faptelor lor. Ce să mai vorbim de poziția procurorului, care ar trebui să înțeleagă mai bine ce-i aia o sentință judecîtorească.
Aceasta nu este decât încă o dovadă evidentă a faptului că și procurorul se alătură grupului infracțional organizat la vârful Jandarmeriei și a S.P.P..
-
- Referitor la sentința civilă care a anulat PV de contravenție, procurorul Voinigescu susține că, jandarmii ar fi încadrat greșit pretinsa mea faptă ca încălcând Legea 61/1991 (încadrare care a dus pe bună dreptate, s-ar înțelege, la anularea sancțiunii primite de instanța civilă), dar eu am încălcat, de fapt, prevederile Legii 60/1991, art. 26 alin. 1 lit. a) și, ca urmare acțiunile jandarmilor asupra mea și a intereselor mele ar fi fost legală.
În primul rând aș sublinia faptul că, Jandarmeria română a analizat timp de mai bine de 4 zile situația mea particulară, (poate chiar din ziua primei mele veniri în Comănița, pe 11.07.2012), iar situația generală, a diferențierii cazurilor ce intră sub influența Legii 60/1991 sau a Legii 61/1991, a fost analizată încă de la înființare sa. Un punct de vedere oficial pe această temă ar fi fost cel puțin bine venit, pentru a vedea ”cum gândește Jandarmeria”, ”cum înțelege ea legea”. Apoi, rod al acestei analize, dezbătută intens și în ora de dinaintea scrierii pv de contravenție, au hotărât să pretindă că fapta mea se încadrează în prevederile Legii 61/1991, și anume tulburarea liniștii publice, nepomenind nimic în pv despre pretinsul refuz de legitimare sau protest nelegal.
Dacă eu aș fi încălcat legea 60/1991 oare juriștii jandarmeriei și conducătorii acesteia n-ar fi știut și n-ar fi ordonat să fiu astfel sancționat și pentru această infracțiune? Din acest punct de vedere pare suspectă apărarea pe care le-o face domnul procuror, câtă vreme ei n-o pretind!
Dar, poate că jandarmii ”nu înțeleg prea bine” legea, deși au întors-o pe toate fețele de mii de ori cu ocazia tot atâtor adunări publice, și de sute de ori în instanță, pentru a se apăra, și e nevoie să fie luminați de domnul procuror! Să vedem …
Procurorul afirmă: ”Astfel, potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991 republicată, constituie contravenție organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise. Potrivit art. 1 din legea 61, adunările publice reprezintă mitinguri, manifestații, competiții sportive, procesiuni și alte asemenea, ce urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber și care se pot organiza și desfășura doar după declararea prealabilă prevăzută de lege. În privința declarării, organizării și desfășurării unei adunări publice, conform art. 6 din actul normativ menționat, pentru organizarea unei adunări publice, solicitanții trebuiau să se adreseze, în scris, primarului unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază urma să se desfășoare adunarea. Ori se poate constata faptul că această solicitare fusese respinsă și comunicată persoanei vătămate. Cu alte cuvinte, aceasta nu avea dreptul de a protesta, chiar pașnic, așa cum a reținut instanța de judecată, în locul menționat”.
Imprecizia termenilor și noțiunilor juridice folosite de procuror este stupefiantă! La fel și logica folosită pentru tragerea concluziilor! Spune procurorul că ”solicitarea fusese respinsă” deși în lege se precizează clar, așa cum de altfel a și citat din lege procurorul nostru mai înainte, că adunările publice se declară și nicidecum nu se solicită (alo, domnu procuror, sesizați diferența?). Apoi din formularea ”aceasta nu avea dreptul de a protesta, chiar pașnic”, se poate trage concluzia că uneori cineva poate avea dreptul să protestez violent, nepașnic; ceea ce constituția, evident, interzice. Apoi, și mai ales, această concluzie trasă de procuror: ”cu alte cuvinte, acesta nu avea dreptul de a protesta” este hilară, câtă vreme nu există o interdincție emisă de primărie conform art. 9 sau 10 din lege. În fapt este vorba despre un proces verbal al comisiei speciale organizată în cadrul primăriei care arată că notificarea mea prin care îi înștiințam despre organizarea unui protest în Comănița, comisia îmi răspunde propunându-mi ”să aleg altă locație pretabilă”. Această propunere a comisiei echivalează în înțelegerea domnului procuror cu pierderea dreptului de a protesta.
Pretenția procurorului că am încălcat prevederile Legii 60/1991, art. 26 alin. 1 lit. a), este infirmată de fiecare dintre următoarele:
- Precizează adresa DGJMB nr. 360.392/14.11.2016, înregistrată la PMTMB în 16.11.2016, că ”În ceea ce privește prevederile art. 6 și 7 din Legea 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, menționăm că, la acea dată, nu aveam în posesie documente care să ateste solicitarea numitului Avrămuță pentru desfășurarea de adunare publică în data de 24.07.2012, pe str. Comănița nr. 9, sect. 2, București”. Așadar nu puteau nici acționa în baza unei situații care le era necunoscută, și nici n-o puteau invoca.
Se ridică întrebarea: Cum au dat jandarmii declarații despre o situație necunoscută?
O altă întrebarea care se pune este cum procurorul poate susține că jandarmii au acționat corect, deși nu știau de ce? Cât poate fi de ridicol?
Și chiar dacă le-ar fi fost cunoscută, această informație –răspunsul primăriei– nu le-ar fi fost de nici un folos, din motivele explicate în continuare.
- Se cuvine să precizăm că legea 60/1991 reglementează, ca orice altă lege de altfel, evenimente ce pot exista și nu evenimente ce nu pot exista. Ea prevede obligația organizatorilor unei adunări publice de a o declara cu 3 zile înainte. Cu alte cuvinte, orice adunare organizată cu una sau două zile înainte, și mai ales cele neorganizate, spontane, nu cad sub incidența acestei legi: nu pot face ceva imposibil: să dau o declarație cu trei zile înainte când nu mai sunt decât două, una sau nici măcar o zi până la o adunare care s-a hotărât acum. Sau, poate fi interpretată ca neîncălcarea legii, eu neputând fi obligat să fac ceva imposibil. Iar legea nu prevede niciunde, și ar fi de altfel absurd, ca orice adunare publică trebuie să fie organizată cu cel puțin 3 zile înainte de desfășurare.
De altfel sensul legii nu este de a îngrădii libertatea de adunare și exprimare a cetățenilor ci, din contră, spijină cetățenii să se poată exprimara liber, prin luarea măsurilor de protejare a acestora de eventuale opinii contrare și contondente. Art. 4 din lege prevede, de altfel, că ”Primarul, unitățile de jandarmi și poliția locală sunt obligate să asigure condițiile necesare în vederea desfășurării normale a adunărilor publice”.
Din motivul expus anterior, și jandarmeria poate eventual confirma, ei nu intervin în cazul a sute de proteste nedeclarate, cum este cazul celui actual din Piața Victoriei ce durează de 2 ani, când niște cetățeni, în general pașnici, ocupă fără drept spațiul public și tulbură liniștea publică fără drept prin țipete și strigăte, și jandarmeria totuși tace, deși unele televiziuni –ex. Antena 3, România TV- fac presiuni mari în favoarea intervenției, condamnând slăbiciunea jandarmilor și acuzându-i de complicitate, pentru că, în opinia lor jandarmeria ar trebui să intervină, în unele opinii chiar cu tunurile de apă în Piață!!!!, pentru dispersarea persoanele care desfășoară un protest neautorizat. Culmea este că și o ”mare juristă” (gurile rele spun că s-ar vedea ministră a justiției) susține mereu la Antena 3 acest punct de vedere.
- O adunare publică presupune cel puțin 2 oameni care se adună în același loc, în același timp, în același scop. Sentința civilă nr 4932/30.06.2010 dată de Judecătoria sect. 5, apreciază că: ” … Or, petentul, chiar împreună cu martora Grigorescu Laura, nu constituie o adunare publică. Așadar, dispozițiile legii 60/1991, rep., nu erau aplicabile activității desfășurate de petent. În măsura în care acesta ar fi tulburat ordinea și liniștea publică prin faptele sale, intimata ar fi avut posibilitatea să îl sancționeze conform Legii 61/1991, republicată”.
De maxim bun simț!
Ori eu eram singur-singurel!
- Chiar procurorul precizează prevederile legale: ”constituie contravenție organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise” și continui eu ”participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise și urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfășurare a acestora, la avertizările și somațiile organelor de ordine, potrivit legii ”.
Nu a precizat procurorul ce adunare publică s-a desfășurat în Comănița în 24.07.2012, orele 15.00, și care sunt probele sau indiciile că eu aș fi organizat-o. Nu a existat nici o adunare publică acolo, cu atât mai puțin una organizată de mine, decât eventual adunarea jurnaliștilor și cameramanilor prezenți de la începutul campaniei acolo, probabil nedeclarată. Neexistând o adunare publică, cu atât mai puțin eu aș fi putut eu particip la vreuna, pe care, pentru a încălca legea ar fi trebuit să nu o părăsesc la avertizările și somațiile jandarmilor.
- Eu am susținut în permanență că mă aflu acolo fiind în greva foamei. Greva foamei nu constituie adunare publică (deși este o formă de protest extrem), în acest sens fiind și răspunsul primăriei nr. 1096052/2551/6/27.07.2012 care precizeză faptul că ”Declanșarea grevei foamei reprezintă un act unilateral de voință și de aceea Primăria municipiului București nu are competențe de soluționare a unor astfel de cereri”. În fapt eu nici nu le cerusem aprobarea ci doar le notificasem fapta, așa cum de altfel rezultă din adresă: ”Urmare cererii dumneavoastră înregistrată la Cabinet Secretar general sub nr. 1096052/2551/6/25.07.2012, prin care ne înștiințați cu privire la declanșarea grevei foamei la sediul de campanie ….”
Protestul meu extrem – greva foamei – nu constituia o adunare publică, așadar nu încălcam legea 60/1991 (și nici nu tulburam ordinea și liniștea publică, așadar nu încălcam nici legea 61/1991).
- Primăria nu a eliberat un act de interzicere a unei adunări publice, conform art. 10 din lege, și nici nu ne aflam în situația art. 9. Așadar nici vorbă de vre-o restrângere a dreptului meu de a participa la adunări publice în str. Comănița.
- În zilele următoare, în exact aceleași condiții (mai puțin piciorul meu în gips), jandarmii nu au mai considerat nici că tulbur liniștea publică, nici că organizez și desfășor sau/și nici particip la o adunare publică nedeclarată, recunoscând astfel că în zilele anterioare au acționat abuziv.
Fiecare dintre cele 7 argumente, singure, dovedesc că, în fapt nu am încălcat prevederile Legii 60/1991 pe timpul plimbării mele pe strada Comănița, fluturând binecunoscutul meu drapel tricolor, atât în date de 19 și 23.07.2012 cât și în zilele următoare și nici că aș fi încălcat legea dacă aș fi reușit să ajung în Comănița în 24.07.2012, orele 15.00.
Așadar poziția procurorului de a apăra cu disperare abuzurile jandarmilor nu este decât dovada complicității sale la infracțiunile acestora.
–
- Un fapt grav este afirmația mincinoasă a procurorului făcută pentru a-i apăra pe jandarmi –pg.9, prf. 1: ”Cu alte cuvinte, aceasta nu avea dreptul de a protesta, chiar pașnic, așa cum a reținut instanța de judecată, în locul menționat”. Niciunde o instanță nu face o astfel de afirmație. Încă un fals intelectual comis de domnul procuror.
–
- La pg. 9, prf. 2, procurorul susține: ”…Or, analizând probatoriul administrat, raportat la aspectele reținute, se poate constata faptul că intervenția agenților statului a fost în limitele legii, fiind determinată de refuzul persoanei vătămate de a fi condusă la sediul secției de poliție pentru legitimare și sancționare contravențională”.
Această afirmație este profund mincinoasă pentru motivele pe care le-am arătat de mai multe ori înainte, demonstrate la punctele 6.10, 6.19 și 6.30: nu a existat cerere de legitimare, așadar nu putea exista un răspuns al meu la o cerere inexistentă. Iar cererea în sine ar fi fost nelegală câtă vreme nu existau motive pentru legitimare (sau, dacă ar fi existat, nu mi s-ar fi adus la cunoștință aceste motive), nefiind comisă nici o infracțiune sau contravenție. Și ar fi fost și absurdă câtă vreme toți jandarmi recunosc nu numai că mă cunosc și că m-au recunoscut de când am intrat cu mașina pe str. Comănița, și chiar că misiunea lor acolo era dată de posibilitatea revenirii mele acolo. Și, în cele din urmă sancționarea contravențională cu 200 de lei putea și trebuia făcută la locul faptei și nu recurgându-se la folosirea forței pentru o pretinsă faptă care nu a existat, așa cum a stabilit și instanța de altfel.
- La pg. 10, prf. 6, procurorul susține: ”… Intervenția acestora a fost justificată de necesitatea prevenirii oricărui incident la fața locului, precum și de conduita peroanei vătămate care nu a dat relații pentru stabilirea identității sale și nu s-a supus somației de a nu depăși cordonul de jandarmi …”. Stupefiant, nu?
Susține procurorul că intervenția jandarmilor a fost justificată de:
– necesitatea prevenirii oricărui incident la fața locului! Evident nimeni în declarații nu a pretins asta, așadar procurorul inventează motive. Ciudat, nu?
– conduita mea de a nu da relații pentru stabilirea identității! Identitatea mea era stabilită de cel puțin câteva zile înainte; ei se aflau acolo pentru că mă așteptau pe mine! Pe de altă parte, nu a existat o solicitare de legitimare, așa cum din probe reiese clar. Iarăși procurorul face afirmații neacoperite/neprobate;
– nesupunerea la somația de a nu depăși cordonul de jandarmi! Toate cele trei componente principale ale propoziției nu sunt probate:
– existența unui cordon de jandarmi – deși el a existat în realitate, el nu a fost pretins de jandarmi, pentru că ar fi fost ilegal. Nu ar fi existat nici o justificare pentru el;
– existența unei somații de a nu depăși cordonul de jandarmi – somația presupune în prealabil aducerea la cunoștiință de existența legală a cordonului și de scopul acestuia, și abia apoi, când s-ar fi încercat trecerea ar fi putut urma somația;
– nesupunerea mea la această somație – neexistând somația nu se pune problema nesupunerii.
Bineînțeles că niciuna dintre aceste 3 situații nu au fost probate, dară-mi-te toate trei, deci constituie un fals intelectual.
- În același paragraf procurorul susține: ”… Faptul că persoana vătămată s-a apus unei măsuri legale, iar în acest context este posibil să fi suferit unele leziuni traumatice, nu poate constitui o încălcare a dreptului la integritate fizică și psihică, atâta timp cât intervenția organelor de ordine a fost efectuată în baza unor dispoziții legale și cu respectarea limitelor prevăzute de lege”
Măsura nu a fost nelegală, așa cum a demonstrat instanța civilă, anulând PV de contravenție. Acuzația pe care jandarmii mi-au adus-o că eu am încălcat legea și ei au fost astfel nevoiți să intervină nu a fost adevărată, așadar ei au intervenit fără motiv, deci abuziv. Cu atât mai mult cu cât a fost un concurs de abuzuri ale jandarmilor: ridicarea cu forța abuzivă, lovirea și rele tratamente, lipsirea de libertate abuzivă, restrângerea libertății de circulații, fabricarea unui pv de contravenție mincinos, toate în încercarea profund nelegală de a mă împiedica să-mi exercit drepturile și libertățile fundamentale, la comandă politică! Așadar fals intelectual!
Intervenția nu a fost efectuată în baza unor dispoziții legale, cu atât mai puțin cu respectarea limitelor prevăzute de lege, așa cum am demonstra de nenumărate ori anterior.
- La pg. 11, prf. 2, procurorul susține: ”… Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazurilor expres prevăzute și potrivit căilor legale. Scopul intervenției jandarmilor l-a constituit conducerea persoanei vătămate, care nu avea dreptul de a protesta, la secție de poliție, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în vederea identificării sale și luării măsurilor de sancționare contravențională prevăzute de lege”.
Nu a precizat procurorul cazul expres prevăzut de lege –în speță art. 5 din CEDO– în care m-am încadrat și dacă calea legală a fost respectată.
Iarăși comite procurorul fals intelectual afirmând că nu aveam dreptul de a protesta.
În plus nici nu a existat un protest –în fapt doar am coborât din mașină-, eram deja identificat și măsura de sancționare se putea face la fața locului. Iar dacă ar fi existat un protest nu ar fi fost ilegal, dimpotrivă, dreptul la protest este înscris în Constituție. Ce vrea să spună procurorul este că nu aveam dreptul să particip la o adunare publică nedeclarată, care adunare în fapt nu exista. Iar dacă ar fi existat, pentru a nu încălca legea jandarmii trebuia să-mi aducă la cunoștință faptul că particip la o adunare publică nedeclarată, și că trebuie să părăsesc zona. Iar dacă nu m-aș fi conformat ar fi trebuit să fiu avertizat, după care somat, și abia după asta se putea interveni în forță pentru a fi îndepărtat, bineînțeles cu acordul scris al prefectului în prealabil.
- La pg. 11, prf. 5, procurorul susține: ”Prin urmare, susținerile persoanei vătămate potrivit cărora ar fi fost împiedicată de către organele de ordine publică să-și exercite acest drept (libera circulație) nu este întemeiată, întrucât măsura la care aceasta a făcut referire era prevăzută de lege și constituia o formă legală de restrângere a dreptului la liberă circulație. Mai mult, jandarmii i-au pus în vedere persoanei vătămate să nu se apropie de clădirea în care era stabilit sediul de campanie a fostului președinte suspendat al României, avertizând-o de mai multe ori cu privire la acest aspect”.
De-a dreptul fabulos!
În primul rând se demască jandarmii și procurorul care era ordinul primit, și pe care nu-l declară explicit nicăieri: să nu mă apropii de sediul de campanie a lui Băsescu! Pentru asta au instituit cordoane de jandarmi pe care însă nu au avut curajul să le recunoască explicit în declarații! Așadar recunoște procurorul ceea ce nici jandarmii nu au recunoscut, implicarea politică a jandarmilor!
S-ar înțelege, dar cu greutate, că se referă la faptul că mi s-a interzis accesul pe strada Comănița. Aceasta s-a întâmplat atât la coborârea din mașină–MOV001-, la revenirea de la circa de poliție –MOV008- cât și mai târziu, când am reușit totuși să intru pe strada Comănița –MOV009.
Așadar, pretinde procurorul, că îmi era interzisă intrarea pe strada Comănița. Ori din nici o probă de la dosar nu rezultă această interdicție. Nu i s-au pus nici unui jandarm întrebări pe această temă, în fapt a pus foarte puține întrebări procurorul pentru că el știa răspunsul pe care trebuia să-l dea plângerii mele, așadar lucrurile nu trebuiau să fie clarificate, ceea ce i-a reușit complet. Doar unul dintre jandarmi într-o declarație dintre cele peste 30 la dosar, vorbește despre cordonul de jandarmi format la întoarcerea mea de la poliție. Însă nu a cercetat procurorul legalitatea acestor cordoanelor: a existat un ordin în acest sens? Când a fost dat, de către cine și mai ales care este justificarea acelui ordin? Au fost legale? DGJMB nu pomenește nimic despre această stare de fapt, despre condiițiile care impuneau prezența acelor cordoane de jandarmi care să mă oprească doar pe mine!
- La pg. 12, prf. 2, procurorul susține: ”Intervenția jandarmilor nu a fost justificată de modul de exprimare a opiniilor sau a credințelor persoanei vătămate, ci de lipsa dreptului de a protesta, de refuzul de a se supune somației de a nu depăși cordonul de jandarmi, de refuzul de legitimare și de tulburarea liniștii publice … fapte care impuneau conducerea la secția de poliție pentru a se lua măsurile prevăzute de lege”.
Iarăși afirmă procurorul aceleași neadevăruri:
– lipsa dreptului de a protesta – o invenție a procurorului, neadevărată așa cum am demonstrat de multe ori anterior;
– niciunde jandarmii sau DGJMB nu au precizat existența unui cordon de jandarmi, pe care procurorul să o fi reținut;
– niciunde nu au vorbit de vre-o somație de a nu depăși cordonul de jandarmi, somație care să fi fost reținută sau nu de procuror;
– am văzut că în ultimile declarații nici măcar unul dintre suspecții jandarmi nu am mai pretins că ar fi existat o legitimare sau un refuz de legitimare;
– tulburarea liniștii publice a fost infirmată de instanța civilă.
Așadar încă un abuz în serviciu realizat prin fals intelectual, așadar o infracțiune realizată prin intermediul altei infracțiuni.
- Această practică a procurorilor care nu fac referire la una sau mai multe probe concrete când afirmă ceva, ci folosesc formule generale de genul ”din cele reținute anterior”, ”din probele de la dosar”, ”din materialul de urmărire penală” etc., nu constituie o motivare ci o lipsă de motivare. O ”abureală”, o chestie neclară tocmai pentru a nu putea să o contești, pentru că nu ai ce. Încalcă art. 103, alin, 1) și 2).
- Se cuvine aici o observație: filele dosarului au fost numerotate și renumerotate de cel puțin 3-4 ori, unele chiar de 5 ori. Fără a se face măcar un proces verbal care să precizeze motivele renumerotării.
Cu această ocazie au dispărut mai multe acte din dosar:
– adresa din 14.03.2014 de la PMCMA prin care se trimitea dosarul nr. 21//P/2014 în urma declinării în favoarea PMTMB, înregistrată în 17.03.2014, arată că vol. 1 conține 296 file iar vol 2 doar 30 file, în timp ce în procesul de predare cu nr. 294/IX/1/2016 din 9.02.2016 între procurorul Strîmbei și grefiera șefă de la PMTMB, vol 1 conținea 39 de file, iar vol 2 conține 311 file, pentru ca, în data de 10.06.2015 când am făcut copii de pe dosar, vol 1 să conțină 38 file, vol 2 – 208 file iar vol 11 – 31 file, iar în data de 10.07.2018 vol 1 să conțină 89 file iar vol 12 să aibă 86 file;
– dosarul nr. 5 conținea, când a fost transmis de la PMCMA, 45 de file, iar când a fost predat de procurorul Strîmbei grefierei șefe de la PMTMB –fila nr. 58 sau 92-, nici unul dintre numere nu este taiat- conținea doar 43 de file;
– înainte și după adresa către SPP din 28.04.2014 lipsește câte o filă;
– după adresa către DGJMB din 6.05.2014 lipsesc 3 file;
– după procesul verbal din 12.05.2014 lipsește o filă;
– după procesul verbal din 12/14.05.2014 lipsesc 6 file;
– după Ordonanța din 8.08.2014 lipsesc 1-2 file;
– Ordonanța din 8.08.2014 are 2 exemplare numerotate diferit, dintre care una cu 5 numere;
– după adresa din 14.11.2016 de la DGJMB către PMTMB lipsește cel puțin o filă;
– după procesul verbal din 5.06.2015 lipsește 1filă;
– după procesul verbal din 10.06.2015 lipsesc 1-7 file;
– înainte de referatul din 31.07.2015 lipsesc 9 file;
– înainte de Ordonanța din 13.03.2014 lipsesc de asemenea pagini, nu e clar câte.
Prin fapta de a renumerota filele unui dosar și a extrage unele dintre ele s-a comis numeroase infracțiuni: abuz în serviciu și sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri (art. 275 cod penal). Trebuie văzut cine a comis aceasta, oricum răspunde și prim-procurorul PMTMB.
- Audierile trebuiau făcute pentru a corecta din neregulile constatate în urmărirea penală din dos. 315/P/2012 de către instanța penală și a executa unele dintre măsurile obligatorii precizate în dispozitiv. Audierile trebuiau să țină cont de susținerile mele atât din plângere și din completările la plângere, cât și mai ales din plângerea împotriva ordonanțelor procurorilor. Ori procurorul Strîmbei nu pune întrebări suspecților pentru a realiza dispozițiile date de instanță și nici nu lămurește contradicțiile din declarațiile mincinoase ale jandarmilor. Iar dacă nu a lămurit contradicțiile și deci nu a aflat adevărul cu privire la acea faptă de ce nu a procedat la confruntări așa cum prevede cpp și cum a dispus instanța? Așadar procurorul face abuz în serviciu.
–
În continuare prezint o parte din plângerea împotriva soluțiilor procurorilor în dosarul 340/P/2014, care arată împrejurările/contextul în care procurorul a făcut urmărirea penală și a dat ordonanța 340/6.05.2018, pentru a înțelege condițiile în care au fost săvârșite și amploarea infracțiunilor săvârșite de procurori în încercarea de a acoperi conducerea Jandarmeriei și a SPP-ului. Aici se găsesc multe alte elemente concrete ale nelegalităților săvârșite de cei procurorii și polițiștii pârâți.
În aceste împrejurări mai intră și:
– faptul că dosarul inițial 315/P/2012 care a avut același obiect a durat 1,5 ani, și a fost instrumentat de procurorul militar Scarlat care a dat fiecăruia dintre cei 5 jandarmi cercetați o amendă administrativă de 800 ron; soluția procurorului a fost însușită și de prim-procurorul PMTMB;
– faptul că ordonanța din dos. 315/P/2012 a fost desființată de instanța penală și mai ales prevederile acestei sentințe, obligatorii pentru procuror;
– faptul că cercetarea în dos 340/P/2014 a durat 4,5 ani, timp în care au fost schimbați 9 (nouă) procurori în acest dosar; din aceasta rezultă clar ce frică le-a fost tuturor să de-a o decizie în acest caz!
Împrejurările faptei – din dos. 340/P/2014
Ne aflam în plină campanie electorală, înainte de referendumul pentru demiterea lui Băsescu. În data de 19.07.2012, în timp ce mă plimbam pașnic pe trotuarul străzii Comănița, prin fața sediului de campanie a lui Băsescu, îmbrăcat în straie populare și cu o pereche de papuci de pluș portocali la gât împreună cu mesaj electoral pe o foaie A4 –Javrele afară!-, fluturând un steag tricolor imens, în fața a 8-10 camere ale televiziunilor, un echipaj de jandarmi vine la mine și îmi solicită să mă legitimez. Eu le cer să-mi spune de ce vor să mă legitimez, am încălcat vre-o lege sau ce? Ei încearcă apoi să mă ridice abuziv pentru a mă duce la secție. Nu reusesc, și atunci mă târăsc în lateralul sediului de campanie după care se îndepărtează. Mai târziu îmi întocmesc și un PV de contravenție mincinos, pentru o contravenție inventată, pv contestat de către mine și anulat în instanță la Js2 – https://www.youtube.com/watch?v=vuU9EnUi8Io.
–
Ca urmare a acestui incident din 19.07.2012, în care jandarmii, ajutați de un spp-ist, la cererea SPP-ului instigat de Băsescu, încearcă să mă introducă în dubă și nu reușesc, imagini transmise la tv, prejudiciile de imagine ale jandarmeriei au fost imense: nu erau în stare să ridice un singur om, pașnic, și să-l introducă în mașină, în fața întregii țări! Ne putem imagina cu ușurință cât de nervos era șeful Jandarmeriei, și pe bună dreptate.
Imediat a fost dată dispoziția nr. 245579/20.07.2012 care încerca să prevină astfel de evenimente și care preciza că ”În spriinul echipajului, în zona obiectivului va acționa și un element cu a doua specializare cercetare documentare, care va furniza date și informații cu privire la persoane … De asemenea veți lua măsura punerii la dispoziție efectivelor o cameră de luat vederi din dotarea unității, pentru înregistrarea momentelor operative… Pe timpul executării misiunii, efectivele vor da dovadă de tact și discernământ, acționând în permanență în scopul de a gestiona situațiile existente și de a nu creea situații artificiale care să aducă prejudicii imaginii Jandarmeriei Române”. Și urmează, subliniat, pentru a nu se mai întâmpla ca în ziua precedentă când, la solicitarea SPP-ului jandarmii au intervenit și s-au făcut de râs: ”Șeful echipajului de jandarmi va acționa la solicitarea S.P.P. numai după informarea prealabilă a comandantului unității, care va raporta Directorului General al DGJMB situația reală în funcție de informațiile primite de la elementele cu a doua specializare cercetare-documentare aflate la fața locului, decizia privind concepția de acțiune pentru gestionarea sau rezolvarea situațiilor deosebite urmând să fie luată de către Directorul General al DGMB și transmisă elementelor de dispozitiv de către comandantul unității aflate în sercviciu.
Orice situație, date sau informații apărute, vor fi raportate imediat la Centrul Operațional în vederea luării măsurilor care se impun. Luați măsuri de instruire a efectivelor în vederea îndeplinirii în bune condițiuni a misiunii”. Bolduirea îmi aparține.
–
Situația se repetă de două ori în data de 23.07.2012, numai că, de data asta jandarmeria ”și-a făcut temele” și a venit pregătită cu o dubă specială. Iarăși jandarmii îmi întocmesc 2 pv de contravenție mincinoase, anulate la rândul lor de instanța de judecată. La sosirea mea în Comănița am înmânat jandarmilor și jurnaliștilor prezenți un ”fluturaș” A4 intitulat ”Hai să-i dăm papucii!” în prin care le spuneam că mă aflu în greva foamei și motivele pentru care o fac – anexa 1, MOV001 și MOV008, sec.30, a dvd-ului depus de jandarmi – https://youtu.be/y3Kd5LRarMc.
-
În dimineața zilei de 24.07.2012, la sediul DGJMB, urmare a dispoziției nr. 245.579/20.07.2012, a avut loc instructajul echipajului care urma să efectueze misiunea din str. Comănița, efectuat de comandantul Batalionului I, col. Năstase Viorel – declarație Neagu Ion – sau de către unul dintre cei doi șefi, comandantul col. Năstase sau șeful de stat major col. Neagu – declarație Cîinaru. Deși toți jandarmii declară că la instructaj au aflat de faptul că este posibil ca Avrămuță să apară în zonă, nici unul nu pomenește ce ordin au primit dacă eu chiar apar. Doar că ordinul primit transpare mai apoi din faptele lor: să mă împiedice cu orice chip să mai ajung în fața sediului de campanie, pentru a nu mai apare la televizor în timpul jurnalelor de știri în care se transmite de acolo, în direct sau înregistrat, eu fluturând steagul și plimbându-mă liber prin fața sediului de campanie. Era o situație de neacceptat pentru Băsescu!
”Din câte cunosc eu, necesitatea executării misiunii pe str. Comănița nr. 9 era dată de prezența numitului Avrămuță la adresa susmenționată încă din primele zile de când președintele suspendat și-a stabilit sediul de campanie în acel loc” – declară cameramanul jandarm Neagu Ion.
–
În data de 24.07.2018, în jurul orelor 15.00, aflându-mă în greva foamei declarată la autoritățile în drept (adresa de înregistrare nr. 10866/24.07.2012 depusă la D.S.P.M.B.), adusă la cunoștiință jandarmilor și presei din 23.07.2012 (se aude în înregistrare discuția dintre mine și jandarmi pe această temă) am ajuns cu mașina personală la locul unde țineam greva foamei, și anume în fața sediului de campanie al președintelui Băsescu Traian, suspendat din funcție la acea oră, pe str. Comanita nr. 9, sect. 2, București. Am fost reperat de jandarmi cum am intrat pe str. Comănița – declarația lui Popa.
Nici nu am coborât bine din mașina parcată la circa 4-5m de strada Comănița, lângă sediul de campanie – Popa afirmă chiar că ”imediat după ce Avrămuța a oprit mașina eu și cu negociatorul Dumitrescu am mers la Avrămuță pentru a sta de vorbă cu el”, iar Neagu afirmă că ”Eu am reușit să-l filmez pe acesta încă de când a coborât din mașină până în momentul când a fost imobilizat”, totul durând 43 de secunde, cf MOV001-, când sunt interpelat de jandarmul Popa Mihai Nicolae și negociatorul Dumitrescu Florin care au venit în față mea încercând să mă oprească din deplasare. La întrebarea lor ”ce am de gând să fac” le-am răspus că ”sunt un om liber și vreu să merg pe stradă, care e problema?” – sec.1 din înregistrarea MOV001-, după care am încercat să îi ocolesc. Dupa câțiva pași am fugit puțin în încercarea de a-i ocoli, ei încercând evident să mă oprească, moment în care am fost prins de mână de negociator – sec.4 din înregistrarea MOV001. M-am smuls din stransoare și am fugit în mijlocul străzii unde în cele din urma am fost placat/prins în brațe de Popa care a încercat să îmi ducă mâinile la spate – sec.12 din înregistrarea MOV001. După 13 secunde m-am lăsat jos și Popa mi-a dat drumul – sec.26 din înregistrarea MOV001. Din momentul în care Popa mă prinde în brațe încep să strig: ”uitați-vă oameni buni! Ia uitați-vă oameni buni ce mi se întâmplă! Sunt un cetățean liber, în greva foamei declarată! Uitați-vă ce mi se întâmplă! În greva foamei declarată! În regimul lui Băsescu! Țineți-l pe Băsescu în continuare! Deci, în greva foamei declarată” moment în care a aparut duba jandarmariei cu nr B 76 ZKP – sec.35 din înregistrarea MOV001. M-am ridicat și m-am retras un pic din stradă, moment în care doi jandarmi m-au prins de mâini. Eu iar m-am lasat jos iar ei m-au târat 2-3m spre dubă, iar picioarele mele au intrat sub caroseria mașinii. Atunci jandarmii, îndemnați de unul dintre ei, m-au ridicat cu forța, moment în care s-a auzit cum genunchiul meu stâng a troznit puternic, eu resimțind o durere imensă. Nu am mai opus nici o rezistență și jandarmii m-au băgat în dubă unde, datorită durerii, m-am așezat pe podea.
Totul a durat mai puțin de un minut și jumătate, așa cum reiese din fragmentul de înregistrare depusă la dosar de Jandarmerie. La secunda 43 înregistrarea se întrerupe, chiar înainte ca jandarmii să mă prindă de mâini și mă mă introducă cu forța în dubă, afectându-mi foarte grav genunchiul stâng –ruptură de menisc, ruptură de ligamente încrucișate, ruptură de ligamente exterioare-. În cele 43 de secunde cât durează înregistrarea se pot vedea foarte limpede încă 6 persoane care filmează: un jandarm sau spp-ist îmbrăcat civil (lângă care mai erau 3 jandarmi sau spp-iști civili) –secundele 11-19 și 5 (cinci) cameramani –sec. 24 și urm., și sec. 41- ai televiziunilor care erau la fața locului. Cel puțin 4-5 reporteri apar în filmare, între care l-am recunoscut pe reporterul A3, Robert Kiș. În total erau deci cel puțin 7 persoane care au filmat desfășurarea evenimentelor. Oare toți cei 7 cameramani s-au oprit după 43 de secunde din filmat, nemaifiind nimic interesant, sau toți sunt complici în mușamalizarea cazului? În ziua precedentă ambele introduceri cu forța în dubă au fost filmate și transmise pe tv, iar acum, nimic! De ce niciuna dintre aceste filmări nu a ajuns la dosar?
–
În mod evident nu am scandat/strigat nimic până în momentul în care am fost agresat (iar când am strigat, mare lucru am strigat!), jandarmii venind lângă mașină înainte ca eu să cobor din ea, nici nu mi s-a solicitat legitimarea, și nici nu am refuzat legitimarea (nesolicitată, nu aveam ce refuza; și neavenită, câtă vreme toți jandarmii declară că știau cine sunt; și abuzivă, dacă ar fi existat, câtă vreme eu nu făcusem nici o infracțiune), fapte care reies din înregistrare. Toți jandarmii însă declară sub jurământ că am tulburat liniștea și ordinea publică prin proferea unor lozinci antiprezidențiale (Cîinaru afirmând chiar că am proferat injurii și la adresa jandarmilor și a trecătorilor) și că am refuzat să mă legitimez – ceea ce constituie declarații mincinioase, așa cum rezultă foarte clar atât din înregistrare video, din sentința civilă 4907/27.03.2013 a Js2 care anulează pv de contravenție făcut mie de jandarmi cu acea ocazie, dar și din declarațiile suspecților care susțin, totuși, că am fost interpelat de Popa și de negociator imediat cum am coborât din mașină, așadar nu aveam când și cum să tulbur liniștea cuiva. Refuzul de legitimare nici măcar nu a fost invocat în PV de contravenție, pentru că … solicitarea de legitimare nu a existat.
Mărturiile mincinoase ale jandarmilor continuă doi jandarmi (Neagu și ….) susținând că a durat cam 10-15 min până m-au băgat în dubă, iar Cîinaru afirmă că 30 min.
Despre introducerea cu forța în dubă majoritatea jandarmilor vorbesc ca despre o însoțire, conducere sau dirijare. Neagu afirmă totuși că ”Precizez că Avrămuță nu a dorit să urce în mașină opunând rezistență, astfel că cei doi colegi l-au urcat în mașină forțat”. Toader de asemenea afirmă că ”Precizez că acesta a refuzat să urce de bunăvoie în mașină, astfel că a fost dirijat de către cei doi colegi să urce”. Popa declară că ”Nu am ordonat nici unui subofițer să-l imobilizeze, dar acest lucru rezulta implicit din atitudinea sa. Eu personal am încercat să-l imobilizez pe Avrămuță cu mâinile la spate, fără a intenționa să-i pun cătușele (???)”. Cîinaru menționează și el că ”…imobilizarea și urcarea în mașină a lui Avrămuță a fost realizată de Toader și Ispas, dar nu știu dacă acesta a opus sau nu rezistență la urcarea în mașină, iar în momentul în urcării în mașină acesta și-a întins brațele oblic către sol, astfel încât să-și îngreuneze urcarea în mașină. Eu personal l-am luat pe Avrămuță de mână și l-am tras în mașină”.
–
Am fost dus la secția de poliție unde a sosit și șeful de stat major al jandarmeriei, colonelul Neagu Ion, cel care, cu câteva zile mai înainte mă rugase insistent să nu mai vin în Comănița pe durata campaniei electorale. Deși colonelul a stat minute bune de vorbă cu mine, nimic din discuție, sau măcar prezența colonelului, nu apare pe înregistrare. De ce oare? Era un ordin să nu fie filmat colonelul sau înregistrarea a fost trunchiată? L-am întrebat zadarnic și pe colonel să-mi spună ce anume din faptele mele – plimbatul sau fluturatul steagului – este nelegal. Este firesc ca, jandarmii să ridice un om pașnic de pe stradă, imediat ce coboară din mașină? Jandarmii care au ca îndatorire principală apărarea drepturilor și libertăților fundamentale? Nici un răspuns.
Sechestrarea în sediul secției de poliție a durat aproximativ o oră. Atât au avut nevoie Jandarmeria română pentru a se hotărâ ce să scrie în procesul-verbal de contravenție. De ce oare, câtă vreme toți jandarmii au declarat apoi, la unison, care a fost infracțiunea mea (aș fi tulburat liniștiea publică prin proferarea de sloganuri electorale)? Evident, pentru că erau conștienți că au făcut un abuz și nu știau ”pe unde să scoată cămașa”!
Se înțelege că locuitorii, fiind deranjați de strigătele mele, ar fi sesizat poliția pentru tulburarea liniștii, care a sesizat jandarmeria (că tot era la fața locului) să soluționeze cauza! Bineînțeles că nu a existat o atare sesizare, motivul fiind inventat de jandarmi doar pentru a acoperii abuzurile comise ca urmare a ordinelor primite. Așadar abuzuri acoperite cu alte abuzuri. Și nu suntem decât la începutul lor!
De ce a fost nevoie de ducerea mea la secție pentru a mi se înmâna un pv de contravenție, și nu mi s-a întocmit la locul faptei, în stare de libertate?
–
În frânturile de filmări din încăperea poliției unde am fost reținut, se poate observa pantalonul meu stâng ridicat peste genunchi precum și auzi acuzele pe care le aduc jandarmilor față de abuzul lor care a dus la afectarea gravă a genunchiului. Și eu foindu-mă tot timpul din cauza durererii acute resimțite, în așteptarea unui p.v. care nu mai venea.
În fapt, în cele cateva frânturi de înregistrări pe care jandarmeria le-a transmis parchetului, o mare parte s-a vorbit despre genunchiul meu grav lezat în urma intervenției jandarmilor (atât în discuțiile din dubă, de pe drum, cât și în discuțiile de la sediul poliției). Totuși toți jandarmii declară că nu aș fi acuzat dureri, ceea ce dovedește mărturia lor mincinoasă și privitor la acest fapt. De ce, în fața acuzațiilor mele foarte grave, jandarmii nu m-au dus la spital pentru a se proteja de acuzele mele că am suferit leziuni severe?
–
La întoarcerea de la secția de poliție, când m-am apropiat de celălalt capăt al străzii Comănița, care are aproximativ 50m, un jandarm a început să mă filmeze iar alți 5 jandarmi m-au întâmpinat și mi-au adus la cunoștiință că nu am voie să intru pe strada Comănița (De data aceasta cameramanul jandarm a reușit, minune, să filmeze neîntrerupt aproape 10 min. Oare, în ora în care am lipsit eu din Comănița, jandarmul cameraman a învățat cum se face o filmare?).
Mi s-a adus la cunoștiință că acolo se află un cordon de jandarmi și că ruperea acestuia constituie infracțiune. Și faptul că mie personal mi se interzice accesul pe strada Comănița – filmarea MOV008.
Toader Ciprian a declarat că ” … Avrămuță a ajuns imediat după noi. Între timp noi am format pe str. Comănița un cordon dispus chiar în capătul străzii …”.
Exista cu adevărat un ordin privind constituirea cordonului de jandarmi și interzicerea intrării mele pe stradă sau doar a fost o minciună spusă mie? Când oare s-a instituit cordonul de jandarmi, cine și de ce a ordonat aceasta? Doar eu eram vizat de acel cordon de jandarmi? Era instituit cordonul de jandarmi și cu ocazia primei mele sosiri la locația cu pricina? Era legal ordinul de constituire a cordonului de jandarmi? De ce într-o singură declarație, Toader recunoaște că a existat un cordon de jandarmi, iar toți ceilalți tac chitic, ascunzând astfel informații esențiale despre faptele petrecute? Procurorul nu a răspuns la nici una dintre aceste întrebări pentru a clarifica situația!
–
Mărturie mincinoasă este și faptul că aproape toți jandarmii au omis să spună că au primit ordin expres să nu mă lase să mai intru pe strada Comănița (așa cum făcusem ziua anterioară și pe data de 19.07.2012, până la ridicarea abuzivă, firește). Acest ordin le fusese dat încă de dimineață, de la instructaj, altfel de ce ar fi venit la mine să mă împiedice să merg pe str. Comăniță? De altfel Neagu Ion declară că ”Eu nu aveam de unde să știu ce avea de gând să facă Avrămuță dar cred că știu colegii care au primit ordin să-l legitimeze. Știu că dl.comandant col. Năstase Viorel a ordonat ca Avrămuță să fie îndepărtat din zonă”.
Apoi toți jandarmii inculpați susțin, atât în plângerea adresată prim-procurorului PMTMB împotriva ordonanței procurorului Scarlat în dos. 315/P/2012 din 19.08.2013 cât și în plângerea adresată Judecătoriei sect. 2 (declinată către Tribunalul Militar) împotriva ordonanței prim-procurorului, că amenda administrativă nu este corectă pentru că ”ei doar au executat cu strictețe ordinele primite”. Cu toate acestea fiecare dintre ei omite să o spună explicit în toate cele 6-7 declarații date în fața procurorilor (în total peste 30 de declarații), omițând să precizeze și de la cine și când au primit acest ordin, și dacă au avut dubii legate de legalitatea ordinelor.
–
Despre faptul sesizat de mine la poliție încă din 25.07.2012, că mi s-a interzis intrarea pe str. Comănița la întoarcerea de la secție, procurorul nu întreabă nimic, iar jandarmii omit să spună ceva din proprie inițiativă, deși eu reiau acestă sesizare în absolut toate declarațiile mele. Iar filmarea MOV008 arată clar discuția dintre mine, Popa și negociator, care îmi aduc la cunoștiință că acolo există un cordon de jandarmi iar eu personal nu am voie să trec, ruperea cordonului de jandarmi constituind infracțiune.
–
Declarații mincinoase sunt și faptele că toți jandarmii, în primele declarații, în calitate de martori, ascund prezența comandantului batalionului 1 la fața locului și cea a șefului de stat major la sediul secției de poliție, unde a stat de vorbă cu mine, și apoi la fața locului (prezență pe care unii o recunosc ulterior), dar și a altor jandarmi prezenți la fața locului.
–
Fapta reclamată
Fapta reclamată de mine este implicarea politică a șefilor JR și a SPP-ului în desfășurarea campaniei electorale prin acceptarea ordinelor date de Băsescu de a mă impiedica cu orice preț să mai ajung pe str. Comănița, chiar dacă prin asta mi se afectau exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv exprimarea opiniilor politice, în data de 24.07.2012 (în perioada campaniei electorale de demitere a președintelui suspendat) și constituirea unui grup infracțional organizat care a condus și desfășurat toate infracțiunile împotriva mea din acea perioadă și anume: interzicerea intrării pe str. Comănița prin declarații mincinoase (că există un cordon de jandarmi și că eu personal nu am dreptul să circul pe acolo), comandarea și executarea ridicarii mele abuzive prin intervenție în forță și lipsirea de libertate, lovirea și relele tratamente – mi-a fost lezat foarte grav genunchiul stâng–, ordonarea și întocmirea unui pv de contravenție mincinos pentru a acoperi abuzurile precedente. Activitatea grupul infracțional a continuat și în timpul cercetărilor penale, prin falsificarea și ascuderea de probe, influențarea martorilor/suspecților pentru a da mărturii mincinoase și a nu declara tot ce știu. În mod evident, acestui grup i s-au alăturat procurorul Scarpet și prim-procurorul Corbu, iar acum și procurorul Voinigescu și prim procurorul adjunct Nicula, prin încercarea de mușamalizare cu orice preț a evidențelor, prin complicitate și lipsa măsurilor legale obligatorii pentru a afla adevărul despre faptele sesizate de mine.
Hotărârea nr. 21986/1993 a C.E.D.O. – Salman împotriva Turciei – precizează că ”atunci când o persoană se află în totalitate sub supravegherea ori în custodia organelor de ordine publică, orice vătămare suferită în acest interval de timp dă naștere unei puternice prezumții de fapt, mai ales în situația în care, afirmațiile victimei sunt susținute prin acte medicale”, fapt precizat și de Procurorul Scarpet și prim-procurorul Corbu în ordonanțele din 2013 date în dos. 315/P/2012 . Mai arată procurorii și că ”Ori certificatul medico-legal nr. A2/4918*/25.07.2012 confirmă existența leziunilor, mecanismul de producere și data acestor agresiuni ( ”… prezintă leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu și de un corp dur … Restul leziunilor traumatice pot data din 24.07.2012, pentru aceasta necesită 7-8 zile de îngrijire medicală.”).”
Abuzurile jandarmilor sunt agravate și de faptul că încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale s-a făcut și cu încălcarea următoarelor prevederi din Legea 550/2004 și anume: art.1; art.2; art.19 (1), lit. a) și q); art. 27 (2) b), (4) și (5); art.34 (1); art. 35, art.37, și au fost urmate apoi de săvârșirea infracțiuni de fals și uz de fals –procesul verbal de contravenție mincinos, anulat în instanță- și cea de mărturie mincinoasă, în încercarea de a acoperi abuzurile inițiale.
Am reclamat 17 infracțiuni din vechiului cod penal, pe care le-am sesizat organului de urmărire. Prin Ordonanța din 8.08.2014 dată de col. Rusu Gheorghe în dosarul 340/P/2014 s-a dispus începerea urmării penale in rem cu privire la 15 infracțiuni din noul cod penal.
În urma simulacrului de cercetare penală realizat de procuror acesta se pronunță doar asupra a 3 infracțiuni. Nu cercetează deloc celelalte 12 infracțiuni pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, darămite să se și pronunțe asupra lor.
–
Făptuitorii
Făptuitorii reclamați de mine sunt șefii Jandarmeriei și ai SPP-ului care au dat comenzile și jandarmii care au înfăptuit ordinele comandanților. În general șeful oricărei instituții răspunde de întreaga activitate a instituției, el având obligația să planifice, organizeze, conducă, coordoneze şi controleze activitatea structurilor din subordine –art 5, legea 550/2004- și întreaga activitatea instituției astfel încât să nu existe încălcări ale legii.
Cu atât mai mult în cazul de față când, cu doar 4 zile înainte, șeful DGJMB dăduse dispoziția nr. 245579/20.07.2012 care preciza că ”… decizia privind concepția de acțiune pentru gestionarea sau rezolvarea situațiilor deosebite urmând să fie luată de către Directorul General al DGJMB și transmisă elementelor de dispozitiv de către comandantul unității aflate în sercviciu. Orice situație, date sau informații apărute, vor fi raportate imediat la Centrul Operațional în vederea luării măsurilor care se impun. Luați măsuri de instruire a efectivelor în vederea îndeplinirii în bune condițiuni a misiunii”. Așadar orice situație, date sau informații apărute, trebuiau raportate imediat la Centrul Operațional iar în situați deosebite deciziile îi aparțineau șefului DGJMB. Cred că ”e la mintea cocoșului” cât de gravă a fost situația și cine a luat toate deciziile legate de eveniment (chiar comandantul batalionului I și șeful de stat major au venit în Comănița).
–
Prin Ordonanța din 13.03.2014 din dos 21/P/2012 PMCMA se declină către PMTMB soluționarea dosarului privind pe colonelul Vasilică Ovidiu.
Procurorul se pronunță doar cu privire la cei 5 jandarmi care au executat ordinele comandanților și nici măcar nu cercetează pe cei care au dat respectivele ordine, nici măcar pe colonelul Vasilică Ovidiu, pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale. Asta în condițiile în care în declarația din 6.05.2014 Neagu declară că: Știu că dl.comandant col. Năstase Viorel a ordonat ca Avrămuță să fie îndepărtat din zonă” și că ”Dl.lt.col. Neagu Ion i-a ordonat lui Toader să-l sancționeze contravențional pe Avramuță astfel că acesta s-a conformat.”, iar Toader afirmă că ”După ce am revenit de la sediul poliției am văzut că pe str. Comănița se afla și comandantul Detașamentului col. Năstase și dl.lt.col Neagu Ion.”
Prin adresa din 4.02.2016 a PMTMB către DGMB este solicitată prezența pentru data de 17.02.2016, orele 10.00, a col. Năstase Viorel și a lt.col. Neagu Ion la sediul parchetului, pentru a fi audiați în calitate de martori. De ce nu s-a dat curs acestei obligații, sau dacă s-a dat curs, de ce declarațiile celor doi lipsesc din dosar?
–
Mijloace de probă
Am solicitat suporturile originale cu înregistrările video de la Jandarmerie și de la toate posturile de televiziune prezente la eveniment. Înregistrările primite de la televiziuni nu sunt originale, sunt prelucrate, și se referă în exclusivitate la evenimentele petrecute în data de 23.07.2012 și nu la cele din 24.07.2012. Procurorul nici măcar nu și-a dat seama că este vorba despre alte persoane și alte fapte! Despre ce cercetare poate fi vorba, dacă el nu a înțeles nimic din dosar?
Am solicitat audierea șefilor Jandarmerie române și a SPP-ului, inclusiv pe șeful de stat major col. Neagu Ion, și generalul SPP Cioc. Am solicitat și audierea jurnaliștilor și cameramanilor prezenți. Procurorul nu s-a pronunțat prin Ordonanță motivată asupra cererilor mele.
Deși dispoziția nr. 245579/20.07.2012 dispune ca ”orice situație, date sau informații apărute, trebuiau raportate imediat la Centrul Operațional” iar ”în situați deosebite deciziile îi aparțineau șefului DGJMB”, procurorul nu consideră necesar să-l audieze pe șeful DGJMB dar și pe lucrătorii din Centrul Operațional și pe jandarmul cu a doua specializare cercetare-documentare care erau jucătorii cheie în proces.
Instanța penală reține că ”petentul a fost audiat …, a depus completări și precizări la plângere, reiterând cererea de a se solicita atât jandarmeriei cât și televiziunilor prezente la fața locului, copii ale înregistrărilor video efectuate; de asemenea, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori, solicitând audierea martorilor indicați (printre care col. Neagu, generalul Cioc și jurnaliștii prezenți, inclusiv cameramanii).
Instanța penală constată că ”deși petentul a indicat un număr de martori, procurorul nu a efectuat verificări pentru identificarea acestora și pentru a constata dacă aceștia se aflau la data de 24.07.2012 în jurul orelor 15-16 pe str. Comănița; de asemenea a omis să analizeze dacă proba cu toți martorii indicați este concludentă și utilă, audiindu-i doar pe alți martori militari” – care martori nu fusese de față, de altfel. Așadar consideră că e util să audieze martori care nu au fost de față și nu aveau nici o legătură cu faptele, iar pe cei de față și mai ales pe cei care au ordonat acțiunile nu-i audiază!
Instanța dispune ca ”procurorul urmează să solicite –de la posturile de televiziune care au avut care de reportaj în zonă și cameramani la locul incidentului- imaginile video înregistrate de aceștia, pe care îi va audia în calitate de martori, pentru a verifica atât susținerile părții vătămate, cât și apărările învinuiților în sensul că nu i-au produs nici o vătămare acesteia, iar dacă există contraziceri între persoanele ascultate în cauză, va proceda la ascultarea acestora.”
Procurorul nu numai că a făcut audieri de mântuială, însă a căutat și să nu pună întrebări care ar fi putut clarificat evenimentele petrecute atunci. Și bineânțeles că nu a audiat pe nici unul dintre șefii instituțiilor implicate, și nici pe jurnaliștii și cameramanii prezenți, ce să mai vorbim despre confruntări, ignorând încă o dată dispozițiile instanței penale.
–
Ordonanța este nelegală din multe puncte de vedere, între care subliniez:
- Decizia luată de procuror nu se bazează pe nici o probă ci excusiv pe declarațiile total contradictorii ale jandarmilor pe care ”le ia de bune”. Așadar încalcă art. 5 din cpp care impune procurorului ”obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului”.
Mai mult, nesocotește total probele de la dosar – atât proba video cât și cea cu acte – cât și declarațiile mele. Și încalcă flagrant art. 131 ncpp care impune confruntarea în această situație, pe temele contrazicerilor dintre declarații, confruntare solicitată și de instanța penală.
–
- Nesocotește sentința civilă nr. 4907/27.03.2013 a Jud. Sect. 2, prin care instanța a anulat procesul-verbal de contravenție care descria fapta contravențională comisă de mine. Așadar fapta de care am fost învinovățit de jandarmi prin p.v. nu există, toate acțiunile jandarmilor au rămas fără fundament, fiind în întregime ilegale.
Știind toate acestea, jandarmii continuă să susțină faptul că intervenția lor a fost legală, nesocotind, pur și simplu, sentința instanței, ceea ce constituie o condiție super agravantă a faptelor lor.
Dar ce vorbim noi despre neînțelegerea legii de către jandarmi, fără mare pregătire juridică în fond (cei care au executat), câtă vreme procurorul afirmă că ”Nici faptul că procesul-verbal seria JO nr. 0582373/24.07.2012, prin care Avrămuță a fost sancționat contravențional pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, a fost anulat de către instanța civilă nu este de natură să ne conducă la altă concluzie…”. Aceasta nu este decât dovada evidentă a faptului că și procurorul se alătură grupului infracțional organizat la vârful Jandarmeriei și a S.P.P..
–
- Un prim argument prin care procurorul susține justețea intervenției jandarmilor este dat de susținerea/pretenția jandarmilor că aș fi refuzat să mă legitimez.
Pentru asta procurorul arată că ”Fiind audiați în calitate de martori, lt. Popa, și plutonierii Toader, Cîinaru, Ispas, Paraschiv, Neagu și Dumitrescu, au arătat că au condus pe Avrămuță la sediul secției 6 Poliție, unde de altfel a și fost sancționat contravențional, întrucât a refuzat să se legitimeze și a desfășurat acțiuni de protest fără a avea autorizație în acest sens” – pg. 2, prf.4. Apoi reține că, în calitate de învinuiți, jandarmii își mențin declarațiile: ”Fiind audiat în calitate de învinuit, Ispas a declarat că, alături de Dumitrescu, Neagu (ofițer operativ care a efectuat filmări), Paraschiv, Toader și Cîinaru, a făcut parte din echipajul care l-a condus cu o autospecială pe Avrămuță la sediul secție 6 de poliție deoarece acesta din urmă, aflându-se pe strada Comănița nr. 2 din București, ar fi refuzat legitimarea, după ce proferase în public unele sloganuri electorale…. De asemenea, învinuiții Popa, Toader, Cîinaru și Neagu au făcut vorbire despre aceași desfășurare a evenimentelor, cu mențiunea că cel din urmă doar a filmat incidentul, fără a participa la măsurile de imobilizare și însoțire … Ulterior, fiind reaudiați, învinuiții și-au menținut declarațiile date …” –pg.3, prf. 2 și 3 din Ordonanță.
Ori, în realitate, ”lucrurile”/declarațiile nu stau deloc așa!
În primul rând, nu a existat nici o cerere de legitimare, cu atât mai puțin o solicitare de legitimare justificată și automat, nici un refuz de legitimare, fapte care rezultă din declarațiile jandarmilor (cele care nu se contrazic cu proba video și cu declarațiile mele): Popa susține că el nu mi-a solicitat legitimarea și că, probabil, negociatorul Dumitrescu a făcut-o. Dumitrescu nu declară niciunde că mi-ar fi solicitat legitimarea.
Această solicitare de legitimare ar fi trebuit să vină, în mod logic, în urma întrebării negociatorului ”ce faceți/vreți să faceți aici?”. În înregeistrarea video nu există această solicitare. Aproape toți jandarmii declară că filmarea a început imediat după ce am coborât din mașină, și că Popa și Dumitrescu au venit la mine cum am coborât din mașină.
–
Judecătoria Cornetu, Sentința civilă nr. 2057/2016: ”Se reține astfel că prin lege este sancționat doar refuzul legitimării “… la cererea… justificată a organelor…”.
Instanța reține că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. art. 2 pct. 31 din Legea 61/1991, trebuie îndeplinite două condiții cumulative respectiv să existe un refuz din partea petentului și să existe o solicitare justificată din partea agentului de poliție.
Din declarația martorului audiat în cauza rezultă ca agentul de poliție nu i-a adus la cunoștința petentului motivul pentru care se impune legitimarea, cu atât mai mult cu cât acesta nu era îmbrăcat în haine oficiale.
Astfel instanță constată că refuzul legitimării a avut drept cauză o cerere nejustificată a agentului statului, nefiind îndeplinita cea de-a doua conditie mai sus-amintită.
Față de acestea, va proceda la anularea procesului-verbal de contravenție.”
–
Popa, Toader și Cîinaru declară toți, în 27.11.2012, că am fost ridicat și dus la secție pentru că ”a tulburat liniștea publică, scandând lozinci antiprezidențiale”, adică aș fi încălcat legea 61/1991, art. 3, pct. 25, adică ceea ce s-a consemnat în pv de contravenție. Toți 3 declară aproape mot-a-mot aceleași acuze generale, fără a da un exemplu concret de lozincă electorală proferată (sic) de mine, și toți 3 nu pomenesc un cuvânt despre refuzul de legitimare (între timp, poate ne și dau jandarmii un exemplu de lozincă electorală proferată, nu neapărat de mine).
Apoi se cuvine să remarcăm faptul că toți cei 4 jandarmi care au făcut declarație de martor în 7.02.2013, adică la mai bine de 6 luni după eveniment, și anume Paraschiv, Neagu, Dumitrescu și Ispas, formulează viziunea lor asupra faptelor mele, complet diferit de cele declarate în 27.11.2012 de colegii lor, și de data aceasta exact în aceleași cuvinte: ”scanda lozinci electorale fără a fi autorizat de primărie să demonstreze și a refuzat legitimarea”, adică aș fi încălcat legea 61/1991, art. 3, pct. 31– refuzul de legitimare –, și legea 60/1991, art. 26, lit. a) sau d), nu e clar care (deși scandatul lozincilor electorale ține mai degrabă de legea alegerilor și nu de cea a adunărilor publice).
Cu alte cuvinte se vede ”de la o poștă” că jandarmii s-au înțeles ce să afirme chiar înainte de a da declarațiile.
Trebuie clarificat totuși ce înțeleg jandarmii prin desfășurarea acțiunilor de protest fără a avea autorizație în acest sens, niciunde în lege nevorbindu-se de ”autorizație de protest”!? Pentru că eu m-am comportat similar și în zilele următoare, și totuși nu am mai fost ridicat și nici împiedicat să adopt acel comportament! Ceea ce este o discriminare evidentă.
Apoi trebuie să spună jandarmii de unde știau, la momentul intervenției, faptul că eu nu am acea ”autorizație de protest”, câtă vreme DGJMB declară că nu știa, la momentul respectiv, că eu nu am ajuns la o înțelegere cu primăria referitoare la organizarea unui protest în zonă. Prin telepatie? Așadar declarația lor din 7.02.2013 este mincinoasă!
Mai pretind cei patru în declarațiile din 7.02.2013 că aș fi refuzat legitimarea, omițând să declare cine și când mi-a cerut legitimarea, și în ce temei, și cum am refuzat-o eu! Și de ce această faptă contravențională a mea nu a fost trecută în PV? Pe deasupra mai trebuie jandarmii/conducerea Jandarmeriei să lămurească pentru ce ar fi fost nevoie de legitimarea mea, câtă vreme toți declară că știau cine sunt (bineînțeles că nu de la prima declarație, în care declarau că nu știau cine sunt). Puteau completa pv de contravenție, aveau toate datele necesare.
Iar procurorul nostru ia de bune aceste declarații, complet nesusținute de vre-o probă măcar, în totală contradicție cu proba video și cu declarația mea, dar și cu cele 3 declarații anterioare ale colegilor. Și, în plus, și cu pv de contravenție.
Așadar, nu a existat nici o cerere de legitimare – filmarea MOV001 este probă evidentă -, cu atât mai puțin o cerere de legitimare legală! În aceste condiții, evident, nu a existat nici un refuz de legitimare!
–
- Susține procurorul Voinigescu că, ”analizând probatoriul administrat, raportat și la aspectele reținute, se poate constata faptul că intervenția agenților statului a fost în limitele legii, fiind determinată de refuzul persoanei vătămate de a fi condusă la sediul secției de poliție pentru legitimare și sancționare contravențională” – pg.9, prf. 2 din ordonanță.
Cât de penală este această concluzie va dovedi instanța penală. Eu o să precizez doar că:
- Formularea domnului procuror este ambiguă: este vorba despre refuzul de a fi condusă la secție sau despre refuzul de legitimare. Sper că procurorul poate să sesizeze diferența dintre aceste două fapte/acțiuni: ”a fi condus” și ”a fi legitimat”, mai exact refuzul ”de a fi condus” și refuzul ”de legitimare”. Se înțelege (deși procurorul voia să spună altceva), că este vorba despre refuzul de a fi condus la sediul secției de poliție, motivul conducerii fiind legitimarea. Ori nicunde în dosar, nici măcar în declarațiile jandarmilor, nu se vorbește despre faptul că eu aș fi refuzat să merg la secția de poliție. În primul rând nu mi s-a cerut acest lucru –să fiu condus la secție-, de fapt nu mi s-a cerut nici măcar legitimarea. Pur și simplu am fost prins de jandarmi și băgat cu forța în dubă fără nici cea mai mică explicație pentru aceste fapte. Așadar procurorul inventează probe.
- Apoi nu justifică procurorul de ce ar fi fost necesară conducerea la sediul secției de poliție pentru legitimare și sancționare. Aceste două lucruri puteau fi făcute foarte bine și pe loc. Ce spune legea referitor la situațiile care necesită ducerea la secție? Ne aflam în acea situație? Art. 27, alin (4), din legea 550/2004 arată că ”Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor specifice, personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul să folosească forţa, mijloacele din dotare şi armamentul, în condiţiile legii”, iar în 29 sunt precizate expres condițiile în care poate fi folosită forța pentru imobilizarea unei persoane. În care caz ne aflam?
- Cât de ridicol este să susții că vrei să duci o persoană la secție pentru a o legitima, când tu ști prea bine despre cine este vorba, toți jandarmii declarând clar că știau cine sunt (este adevărat că ”nu din prima”, ci abia la a treia declarație). Și pentru o sancțiune de 200 de ron trebuia să se folosească forța, să fiu imobilizat și dus la secție? Se justifică acțiunea în forță a jandarmilor? Sau, de fapt, singura justificare rezonabilă este chiar adevărul: au primit ordin în acest sens, așa cum au mărturisit abia după ce au aflat soluția dată în ordonanța din dos. 315/P/2012, și anume sancțiune administrativă, amendă în valoare 1.100 ron.
- Referitor la sentința civilă care a anulat PV de contravenție, procurorul Voinigescu susține că, jandarmii ar fi încadrat greșit pretinsa mea faptă ca încălcând Legea 61/1991 (încadrare care a dus pe bună dreptate, s-ar înțelege, la anularea sancțiunii primite de instanța civilă), dar eu am încălcat, de fapt, prevederile Legii 60/1991, art. 26 alin. 1 lit. a) și, ca urmare acțiunile jandarmilor asupra mea și a intereselor mele ar fi fost legală.
În primul rând aș sublinia faptul că, Jandarmeria română a analizat timp de mai bine de 4 zile situația mea particulară, (poate chiar din ziua primei mele veniri în Comănița, pe 11.07.2012), iar situația generală, a diferențierii cazurilor ce intră sub influența Legii 60/1991 sau a Legii 61/1991, a fost analizată încă de la înființare sa. Un punct de vedere oficial pe această temă ar fi fost cel puțin bine venit, pentru a vedea ”cum gândește Jandarmeria”, ”cum înțelege ea legea”. Apoi, rod al acestei analize, dezbătută intens și în ora de dinaintea scrierii pv de contravenție, au hotărât să pretindă că fapta mea se încadrează în prevederile Legii 61/1991, și anume tulburarea liniștii publice, nepomenind nimic în pv despre pretinsul refuz de legitimare sau protest nelegal.
Dacă eu aș fi încălcat legea 60/1991 oare juriștii jandarmeriei și conducătorii acesteia n-ar fi știut și n-ar fi ordonat să fiu astfel sancționat și pentru această infracțiune? Din acest punct de vedere pare suspectă apărarea pe care le-o face domnul procuror, câtă vreme ei n-o pretind!
Dar, poate că jandarmii ”nu înțeleg prea bine” legea, deși au întors-o pe toate fețele de mii de ori cu ocazia tot atâtor adunări publice, și de sute de ori în instanță, pentru a se apăra, și e nevoie să fie luminați de domnul procuror! Să vedem …
Procurorul afirmă: ”Astfel, potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991 republicată, constituie contravenție organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise. Potrivit art. 1 din legea 61, adunările publice reprezintă mitinguri, manifestații, competiții sportive, procesiuni și alte asemenea, ce urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber și care se pot organiza și desfășura doar după declararea prealabilă prevăzută de lege. În privința declarării, organizării și desfășurării unei adunări publice, conform art. 6 din actul normativ menționat, pentru organizarea unei adunări publice, solicitanții trebuiau să se adreseze, în scris, primarului unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază urma să se desfășoare adunarea. Ori se poate constata faptul că această solicitare fusese respinsă și comunicată persoanei vătămate. Cu alte cuvinte, aceasta nu avea dreptul de a protesta, chiar pașnic, așa cum a reținut instanța de judecată, în locul menționat”.
Imprecizia termenilor și noțiunilor juridice folosite de procuror este stupefiantă! La fel și logica folosită pentru tragerea concluziilor! Spune procurorul că ”solicitarea fusese respinsă” deși în lege se precizează clar, așa cum de altfel a și citat din lege procurorul nostru mai înainte, că adunările publice se declară și nicidecum nu se solicită (alo, domnu procuror, sesizați diferența?). Apoi din formularea ”aceasta nu avea dreptul de a protesta, chiar pașnic”, se poate trage concluzia că uneori cineva poate avea dreptul să protestez violent, nepașnic; ceea ce constituția, evident, interzice. Apoi, și mai ales, această concluzie trasă de procuror: ”cu alte cuvinte, acesta nu avea dreptul de a protesta” este hilară, câtă vreme nu există o interdincție emisă de primărie conform art. 9 sau 10 din lege.
Pretenția procurorului că am încălcat prevederile Legii 60/1991, art. 26 alin. 1 lit. a), este infirmată de fiecare dintre următoarele:
- Precizează adresa DGJMB nr. 360.392/14.11.2016, înregistrată la PMTMB în 16.11.2016, că ”În ceea ce privește prevederile art. 6 și 7 din Legea 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, menționăm că, la acea dată, nu aveam în posesie documente care să ateste solicitarea numitului Avrămuță pentru desfășurarea de adunare publică în data de 24.07.2012, pe str. Comănița nr. 9, sect. 2, București”. Așadar nu puteau nici acționa în baza unei situații care le era necunoscută, și nici n-o puteau invoca. Cum au dat jandarmii declarații despre o situație necunoscută?
Și chiar dacă le-ar fi fost cunoscută, această informație nu le-ar fi fost de nici un folos, din motivele explicate în continuare.
- Se cuvine să precizăm că legea 60/1991 reglementează, ca orice altă lege de altfel, evenimente ce pot exista și nu evenimente ce nu pot exista. Ea prevede obligația organizatorilor unei adunări publice de a o declara cu 3 zile înainte. Cu alte cuvinte, orice adunare organizată cu una sau două zile înainte, și mai ales cele neorganizate, spontane, nu cad sub incidența acestei legi: nu pot face ceva imposibil: să dau o declarație cu trei zile înainte când nu mai sunt decât două, una sau nici măcar o zi până la o adunare care s-a hotărât acum. Sau, poate fi interpretată ca neîncălcarea legii, eu neputând fi obligat să fac ceva imposibil. Iar legea nu prevede niciunde, și ar fi de altfel absurd, ca orice adunare publică trebuie să fie organizată cu cel puțin 3 zile înainte de desfășurare.
De altfel sensul legii nu este de a îngrădii libertatea de exprimare a cetățenilor ci, din contră, spijină cetățenii să se poată exprimara liber, prin luarea măsurilor de protejare a acestora de eventuale opinii contrare și contondente. Art. 4 din lege prevede, de altfel, că ”Primarul, unitățile de jandarmi și poliția locală sunt obligate să asigure condițiile necesare în vederea desfășurării normale a adunărilor publice”.
Din motivul expus anterior, și jandarmeria poate eventual confirma, ei nu intervin în cazul a sute de proteste nedeclarate, cum este cazul celui actual din Piața Victoriei ce durează de 2 ani, când niște cetățeni, în general pașnici, ocupă fără drept spațiul public și tulbură liniștea publică fără drept prin țipete și strigăte, și jandarmeria totuși tace, deși unele televiziuni –ex. Antena 3, România TV- fac presiuni mari în favoarea intervenției, condamnând slăbiciunea jandarmilor și acuzându-i de complicitate, pentru că, în opinia lor jandarmeria ar trebui să intervină, în unele opinii chiar cu tunurile de apă în Piață!!!!, pentru dispersarea persoanele care desfășoară un protest neautorizat. Culmea este că și o ”mare juristă” (gurile rele spun că s-ar vedea ministră a justiției) susține mereu la Antena 3 acest punct de vedere.
- O adunare publică presupune cel puțin 2 oameni care se adună în același loc, în același timp, în același scop. Sentința civilă nr 4932/30.06.2010 dată de Judecătoria sect. 5, apreciază că: ” … Or, petentul, chiar împreună cu martora Grigorescu Laura, nu constituie o adunare publică. Așadar, dispozițiile legii 60/1991, rep., nu erau aplicabile activității desfășurate de petent. În măsura în care acesta ar fi tulburat ordinea și liniștea publică prin faptele sale, intimata ar fi avut posibilitatea să îl sancționeze conform Legii 61/1991, republicată”.
De maxim bun simț!
Ori eu eram singur-singurel!
- Chiar procurorul precizează prevederile legale: ”constituie contravenție organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise” și continui eu ”participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise și urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfășurare a acestora, la avertizările și somațiile organelor de ordine, potrivit legii ”.
Nu a precizat procurorul ce adunare publică s-a desfășurat în Comănița în 24.07.2012, orele 15.00, și care sunt probele sau indiciile că eu aș fi organizat-o. Nu a existat nici o adunare publică acolo, cu atât mai puțin una organizată de mine, decât eventual adunarea jurnaliștilor și cameramanilor prezenți de la începutul campaniei acolo, probabil nedeclarată. Neexistând o adunare publică, cu atât mai puțin eu aș fi putut eu particip la vreuna, pe care, pentru a încălca legea ar fi trebuit să nu o părăsesc la avertizările și somațiile jandarmilor.
- Eu am susținut în permanență că mă aflu acolo fiind în greva foamei. Greva foamei nu constituie adunare publică, în acest sens fiind și răspunsul primăriei nr. 1096052/2551/6/27.07.2012 care precizeză faptul că ”Declanșarea grevei foamei reprezintă un act unilateral de voință și de aceea Primăria municipiului București nu are competențe de soluționare a unor astfel de cereri”. În fapt eu nici nu le cerusem aprobarea ci doar le notificasem fapta, așa cum de altfel rezultă din adresă: ”Urmare cererii dumneavoastră înregistrată la Cabinet Secretar general sub nr. 1096052/2551/6/25.07.2012, prin care ne înștiințați cu privire la declanșarea grevei foamei la sediul de campanie ….”
Protestul meu extrem – greva foamei – nu constituia o adunare publică, așadar nu încălcam legea 60/1991 (și nici nu tulburam ordinea și liniștea publică, așadar nu încălcam nici legea 61/1991).
- Primăria nu a eliberat un act de interzicere a unei adunări publice, conform art. 10 din lege, și nici nu ne aflam în situația art. 9. Așadar nici vorbă de vre-o restrângere a dreptului meu de a participa la adunări publice în str. Comănița.
- În zilele următoare, în exact aceleași condiții (mai puțin piciorul meu în gips), jandarmii nu au mai considerat nici că tulbur liniștea publică, nici că organizez și desfășor sau/și nici particip la o adunare publică nedeclarată, recunoscând astfel că în zilele anterioare au acționat abuziv.
Fiecare dintre cele 7 argumente, singure, dovedesc că, în fapt nu am încălcat prevederile Legii 60/1991 pe timpul plimbării mele pe strada Comănița, fluturând binecunoscutul meu drapel tricolor, atât în date de 19 și 23.07.2012 cât și în zilele următoare și nici că aș fi încălcat legea dacă aș fi reușit să ajung în Comănița în 24.07.2012, orele 15.00.
–
- Un fapt grav este afirmația mincinoasă a procurorului, făcută pentru a-i apăra pe jandarmi: ”Cu alte cuvinte, aceasta nu avea dreptul de a protesta, chiar pașnic, așa cum a reținut instanța de judecată, în locul menționat”. Niciunde o instanță nu face o astfel de afirmație.
–
- Declarațiile jandarmilor, atât cele date în calitate de martor, cât și cele date în calitate de învinuit se contrazic flagrant: unii susțin că am încălcat legea 60/1991, alții că am încălcat legea 61/1991, alții că le-am încălcat pe amândouă. Și asta la modul general, fără a da nici un element concret, de fapt efectiv, de strigăt, țipăt, slogan electoral proferat, etc., în totală contradicție cu declarația mea și mai ales cu filmarea de la dosar, și, în mare parte cu pv de contravenție.
Totuși pv de contravenție, operă colectivă a structurii de conducere, afirmă doar că aș fi tulburat liniștea publică, prin strigăte și țipete, nespunând nimic despre tenta lor electorală, mai ales pentru că ne aflam în plină campanie electorală, moment în care era firesc ca cetățenii să-și afirme convingerile electorale, și nici de vreun protest neautorizat.
În fapt împiedicarea cetățenilor în a-și exprima opiniile și convingerile electorale era o încălcare a legii. Și conducerea Jandarmeriei știa bine asta când a dispus ce trebuie scris în p.v. de contravenție.
–
- Procurorul afirmă că ”filmarea s-a efectuat prin mai multe videoclipuri de scurtă durată ce au surprins momentele importante, momentul în care persoana vătămată a fost introdusă în autospecială nefiind înregistrată deoarece Neagu, deși inițial a apăsat butonul de înregistrare, în mod neintenționat a oprit filmarea în încercarea de a o evita pe prima, în momentul în care a observat-o pe aceasta alergând în direcția sa” (exprimarea ambiguă aparține procurorului) – păi tocmai momentele importante nu au fost surprinse, cele care să probeze afirmațiile părților, deși ăsta era ordinul! A fost misiunea planificată greșit?
Despre proba video (filmulețele depuse de Jandarmerie) se cuvine să facem mai multe precizări:
- Nu a răspuns Jandarmeria câți jandarmi ai DGJMB au filmat evenimentele din acea zi! De ce Jandarmeria nu a pus la dispoziția Parchetului suportul original cu filmarea, așa cum prevede legea, și nu a depus la dosar și celelalte înregistrări video din 24.07.2012 din Comănița?
- Nu s-a aflat dacă S.P.P.-ul a făcut înregistrări!
- Nici o televiziune nu a adus imagini din 24.07.2012, deși cel puțin 6 cameramani ai unor televiziuni apar ca filmând în timpul celor 43 de secunde al primulei înregistrări. De ce televiziunile ascund probe și toți procurorii care au făcut cercetări în dosar tac? De ce nimeni nu trimite înregistrările originale, așa cum prevede legea? Nimeni din televiziuni nu a urmărit filmările să vadă ce s-a întâmplat? Întrebând un reporter sau un cameraman se poate afla cu ușurință ce televiziuni au fost de față.
- De ce nici un reporter nu a interpelat conducerea Jandarmeriei să afle, măcar a doua zi sau zilele următoare, când am venit cu piciorul în gips, ce infracțiune am făcut de a fost necesară această intervenție?
Legat de filmări, jandarmii declară:
Toader Ciprian:
”După ce am revenit de la secția de poliție Neagu nu a mai filmat dar din câte îmi amintesc au fost alte persoane care au filmat însă nu îmi amintesc numele lor dar a filmat doar o singură persoană în același timp.”
”Încă de la momentul la care a apărut Avrămuță acesta a fost filmat de colegul Neagu Ion și din câte știu acesta a vrut să filmeze tot incidentul însă nu știu dacă a reușit acest lucru (de ce?). Camera cu care s-a filmat era din dotarea DGLMB și a fost adusă la locul respectiv tocmai pentru a fi efectuate filmări.” – A fost adusă special pentru probe dar a fost utilizată de un nespecialist!
Cîinaru Marian: ”În momentul în care Avrămuță a ajuns pe str. Comănița, dl.lt. Popa împreună cu negociatorul Dumtrescu, s-au dus la Avrămuță pentru a discuta cu el, iar după câteva minute celor doi li si s-a alăturat și plt. Ispas. Eu cu plt. Toader am rămas în mașină iar plt. Neagu a început să filmeze din momentul în care lt. Popa a ajuns la Avrămuță.
Precizez că înainte ca lt. Popa și negociatorul să meargă către Avrămuță, acesta din urmă începuse să țipe, să scandeze diverse sloganuri, tulburând astfel liniștea publică.
Eu personal nu cunosc conținutul dintre lt. Popa și negociator pe de o parte, și Avrămuță pe de altă parte, deoarece mă aflam în mașină și nu aveam câmp vizual până la aceștia.
Precizez că eu personal nu l-am auzit pe Avrămuță țipând sau scandând sloganuri electorale, dar știu că acesta este stilul lui”.
”Precizez faptul că plt. Neagu a început să filmeze după cca. 2 min. din momentul în care dl.lt. Popa împreună cu cu negociatorul Dumitrescu au început să vorbească cu Avrămuță, deoarece plt. Neagu s-a aflat cu noi în mașină iar la un moment dat i-am spus eu lui Neagu să meargă să filmeze. Acesta este și faptul pentru care Avrămuță nu a fost filmat din momentul în care a apărut pe str. Comănița”. – păi Neagu nu avea ordin să filmeze? aștepta să îi zică Cîinaru? Și dacă nu a văzut de unde știe că fix 2 min trecuse? Ce bază se poate pune pe o declarație a cuiva care, deși nu a văzut ce s-a întâmplat, totuși face afirmații sub jurământ? Toți jandarmii sunt așa de inconștienți?
Ispas declară că:
- ”Întrebare avocat: Plt. Neagu Ion era specializat sau avea vreo calificare în a executa filmări audio-video?
Răspuns: Nu, din câte cunosc eu, nu are vreo astfel de calificare, iar astfel de filmări se execută de către criminalistul de la Compartimentul Cercetare-Documentare. În ziua respectivă nu știu ce s-a întâmplat, de ce filmarea respectivă nu a fost efectuată de colegul de la departamentul susmenționat.” – păi cum a fost planificat să filmeze fără să aibă cunoștiințele necesare? Conducătorii știau asta și au făcut-o intenționat?
Neagu Ion:
”Șeful echipajului mi-a ordonat încă de când am ajuns la obiectiv ca în cazul în care apare Avrămuță să îl filmez pentru a ne proteja de eventualele acuzații nefondate și pentru a avea probe împotriva lui în cazul că săvârșește vreo contravenție sau vreo infracțiune – Neagu afirmă că nu este adevărat, el nu i-a ordonat lui Neagu să filmeze.
Eu am reușit să-l filmez pe acesta încă de când a coborât din mașină până în momentul în care a fost imobilizat, urcat în mașină și aproape pe tot traseul până la secție”. – Unde sunt aceste înregistrări?
”Precizez că încă de la bun început a fost nominalizat negociatorul să discute cu Avrămuță”.
”Precizez că Avrămuță nu a dorit să urce în mașină opunând rezistență, astfel că cei doi colegi l-au urcat în mașină forțat.
În timp ce fugea, din câte îmi amintesc Avrămuță a alunecat chiar în apropiere de autoturismul jandarmeriei, tot atunci fiind și prins de colegi. Nu rețin exact în ce poziție a căzut Avrămuță, dar această împrejurare a fost surprinsă și înregistrată de mine personal.” – unde este acea înregistrare?
”Precizez că eu l-am filmat când a coborât din mașină, când a fugit, când s-a împiedicat și a căzut, în mașină și la sediul secției.” – unde este acea înregistrare?
”Eu nu aveam de unde să știu ce avea de gând să facă Avrămuță dar cred că știu colegii care au primit ordin să-l legitimeze. Știu că dl.comandant col. Năstase Viorel a ordonat ca Avrămuță să fie îndepărtat din zonă.”
”A coborât singur din mașină la sediul secției, fiind filmat când a urcat în sediul secției, aici a stat de vorbă cu șeful statului major, dl.lt.col. Neagu Ion. A fost văzut de ofițerul de serviciu și nu prezenta urme de violență. Dl.lt.col.Neagu Ion i-a ordonat lui Toader să-l sancționeze contravențional pe Avramuță astfel că acesta s-a conformat.”
Popa Mihai Nicolae a declarat:
”… am rămas în mașină până în jurul orelor 14.30, când pe str. Comănița a apărut Avrămuță într-o mașină probabil un Renault de culoare albă cu număr de Argeș. Nu știam ce mașină are acesta dar l-am recunoscut după aspectele fizionomice. Acesta a intrat cu mașina personală pe str. Comănița, a trecut cu mașina prin fața imobilului în care se afla sediul de campanie al președintelui suspendat iar în capătul străzii a făcut stânga și a oprit mașina.
Imediat după ce Avrămuță a oprit mașina, eu cu negociatorul Dumitrescu Florin am mers la Avrămuță pentru a sta de vorbă cu el. Am vrut (deci nu a reușit ?) să-l întrebăm care este scopul prezenței sale pe str. Comănița. Acesta a refuzat dialogul și a scos din mașină niște coli A4 cu mesaje antipreședinte iar apoi s-a îndreptat către mijlocul străzii și a început să scandeze lozinci antiprezidențiale țipând și deranjând liniștea și ordinea publică.” – care va să zică am început să scandez (derajând liniștea publică) abia după ce am fost abordat de jandarmi, nu înainte!
”Precizez faptul că eu personal nu l-am legitimat pe Avrămuță înainte de a hotărâ să-l transportăm la secția de poliție, dar acest lucru era imposibil din cauza faptului că Avrămuță refuza orice dialog. Din câte îmi amintesc colegul meu Dumitrescu îi solicitase lui Avrămuță să se legitimeze în prima fază după ce coborâse din mașină. – cât de absurd? Mă recunoscuse, d-aia venise la mine, totuși mi-ar fi solicitat să mă legitimez! Care e rostul legitimării? Veniseră la mine să mă întrebe care este scopul prezenței mele acolo sau ca să mă legitimeze?
Precizez că i-am comunicat lui Avrămuță că urmează să-l ducem la secție însă acesta a avut aceiași atitudine de refuz față de noi și pentru a face acest lucru Ispas și Toader l-au luat unul de o mână și altul de cealaltă pentru a-l urca în autoturism și am reușit acest lucru.” Când mi-a comunicat că urmează să fiu dus la secție, cine a luat hotărârea, de ce, și când?
”Eu personal nu i-am ordonat lui Neagu să filmeze și nu știu de unde luase Neagu camera dar probabil de la compartimentul prevenire și combatere. În mod normal echipajele de genul acesta nu au astfel de camere în dotare.”Cine i-a ordonat să filmeze și când? De ce Popa nu știa de acest ordin?
”Pe str. Comănița știu că până să revină a doua oară Avrămuță își făcuse apariția și dl.lt.col. Năstase Viorel care dăduse ordin ca obiectivul nostru să mai fie asigurat de încă un echipaj care să asigure rezerva de intervenție.”– Rezerva pentru ce intervenție? Ce ordin avea acest echipaj?
De ce, la primele declarații niciunul dintre jandarmi nu-și aminteau cine a mai fost în misiune, iar apoi știau cu lux de amănunte? De ce totuși, deși în mod evident au discutat suficient subiectul – au luat amendă de 1.100 ron -, au dat răspunsuri total aiuritoare în legătură cu orele? Popa – 14.30, Ispas – 14.45, Cîinaru – 12.00, restul nu s-au pronunțat.
De ce nu suflă o vorbă despre cordonul de jandarmi și despre ordinele primite? Și despre prezența comandantului la fața locului, și despre prezența unor jandarmi civili!
Ispas Mariu-Dorin a declarat:
”… ne-au prelucrat faptul că pe str. Comănița, anterior datei de 24.07.2012, și-a făcut apariția o persoană cu numele de Avrămuță care obișnuiește să tulbure ordinea și liniștea publică, prin strigăte și țipete la adresa instituțiilor statului.”
”În jurul orelor 14.45, pe str. Comănița am observat că își făcuse apariția Avrămuță, pe care îl cunoșteam de la misiunile anterioare, deoarece participă frecvent la manifestări și adunări publice.”
”… Avrămuță a coborât din mașină, iar negociatorul Dumitrescu s-a dus către el, Avrămuță a revenit la autoturismul lui, de unde și-a luat câteva coli A4 cu mesaje electorale, iar în jurul gâtului avea atârnată o pereche de papuci. – declarație concordantă cu a lui Popa.
Negociatorul a revenit către dl.lt. Popa, iar Avrămuță a început să țipe, să strige lozinci antiprezidențiale, a refuzat să se legitimeze, cred că dl. Popa a încercat să-l legitimeze, dar el a refuzat…”
”Menționez faptul că tot acest incident a fost fimat de către dl.plt. Neagu Ion, dar nu știu dacă a filmat neîntrerupt sau momentul exact de la care a început să filmeze.Pe drum Avrămuță a fost de asemenea filmat.
La sediul secției se afla deja dl.lt.col. Neagu Ion, șeful de stat major al Batalionului 1 Jandami.”
- ”Întrebare avocat: Plt. Neagu Ion era specializat sau avea vreo calificare în a executa filmări audio-video?
Răspuns: Nu, din câte cunosc eu, nu are vreo astfel de calificare, iar astfel de filmări se execută de către criminalistul de la Compartimentul Cercetare-Documentare.
În ziua respectivă nu știu ce s-a întâmplat, de ce filmarea respectivă nu a fost efectuată de colegul de la departamentul susmenționat.”
- Cine poate lămuri aceste probleme decât comandanții și cei ce au pregătit operațiunea?
- A se observa precizia datelor din ultima declarație dată de inculpați
- Nici un superior nu știa faptul că Neagu ”nu știe să filmeze?”, sau este o practrică a jandarmeriei, de a avea 2 filmări, una făcută de un specialist, și alta de un nespecialist? Cei de la proiectare misiuni ce zic? Cum pot trimite un om neinstruit în misiune? A mai făcut Neagu filmări înainte de aceasta? Dar după?
Contradicții în propriile declarații, Neagu Ion, 6.05.2014
”Eu am reușit să-l filmez încă de când a coborât din mașină, până în momentul în care a fost imobilizat, urcat în mașină …” – a mințit când a declarat asta? – unde este filmarea în care am coborât din mașină și cea până în momentul în care am fost imobilizat și urcat în mașină? A fost editată la serviciul tehnic?
”Precizez că eu l-am filmat când a coborât din mașină, când a fugit, când s-a împiedicat și a căzut, în mașină și la sediul secției” – unde este filmarea când am coborât din mașină și cea în care am fugit și am căzut?
–
În declarațiile din 4.03.2013 jandarmii se contrazic în ceea ce privește motivul ridicării, după cum urmează: Dumitrescu și Toader – refuz de însoțire -, Neagu și Ispas – refuz de legitimare -, iar Cîinaru – tulburarea liniștii publice.
–
În declarațiile de învinuit din 14.06.2013 jandarmii afirmă că, cauza pentru intervenția în forță a fost:
Ispas – refuz de legitimare, proferarea în public a unor sloganuri electorale fără a fi autorizat de primărie;
Popa – tulburare a liniștii publice, scandare de lozinci antiprezidențiale;
Toader – tulburare a liniștii și ordinii publice, prin proferarea de injurii grave la adresa președintelui și la adresa noastră;
Neagu – refuz de legitimare, scandare lozinci electorale fără a avea aprobare de la primărie;
Cîinaru – profera de injurii la adresa noastră, a trecătorilor și a președintelui.
Așadar doar doi dintre cei 5 mai mențin refuzul de legitimare.
–
În declarațiile de martor din 29.07.2013 jandarmii declară:
Paraschiv – refuz de legitimare, scandarea unor lozinci electorale fără a fi autorizat de primărie;
Dumitrescu – refuz de legitimare, lozinci antiprezidențiale.
Rîlbalcă – nu am fost în 24.07.2012 în Comănița
Rădulescu – nu am fost în 24.07.2012 în Comănița
Frîncu – nu am fost în 24.07.2012 în Comănița
Pantilimon – nu am fost în 24.07.2012 în Comănița
Aici se cuvine a preciza că jandarmii contrazic conducerea jandarmerie, care a hotărât că fapta mea doar tulburarea liniștii și ordinii publice, fără vre-o mențiune referitoare la refuzul de legitimare. Oare jandarmii la câteva minute – 60 min – nu știau exact ce s-a întâmplat, ce fapte contravenționale am făcut, iar după patru luni cu toții și-au amintit că eu ”am refuzat să mă legitimez, și am desfășurat acțiuni de protest fără a avea autorizație în acest sens”? Așadar, nu a clarificat procurorul de ce jandarmii nu au înscris în p.v. toate faptele contravenționale comise de mine. Au primit un ordin expres să nu le treacă?
De altfel eu în permanență îi întreb pe jandarmi să-mi spune ce lege încalc, pentru a mă corecta. Niciodată ei nu-mi răspund atunci, ci doar prin pv de contravenție mincinoase!
–
Poziția DGJMB față de evenimentele petrecute în 24.07.2012
Cu privire la poziția DGJMB față de evenimentele petrecute în 24.07.2012 în Comănița, trebuie arătat că aceasta obstrucționează în continuare aflarea adevărului în cauză, prin răspunsuri ambigue sau neadevărate și ascunderea de probe, dovedind activitatea de grup infracțional organizat.
Astfel, referitor la adresa 360.392 din 14.11.2016 a DGJMB se cuvine să arătăm :
- ”Militarii s-au autosesizat cu privire la fapta comisă de dl. Avrămuță”. De ce nu numește DGJMB exact ce faptă am făptuit? Am coborât din mașină și am vrut să merg pe stradă, fiind împiedicat de jandarmi! Ce lege am încălcat?
- ”Din cadrul echipajului filmarea a fost făcută de Neagu, acesta încetând filmarea din momentul introducerii dl. Avrămuță în autovehiculul jandarmeriei”. Întrebarea a fost câți jandarmi ai DGJMB au filmat, nu câți jandarmi din echipaj au filmat. În mod evident Jandarmeria română ”face pe prostu”. De ce minte DGJMB? Revine în adresa 166/17.04.2018 și precizeză că, de fapt și plt.maj. Gheorghe Mihai ar fi fost la fața locului și ”a efectuat filmări operative, dar a fost prezent în zonă pentru o scurtă perioadă de timp, fiind redirecționat în altă parte”. Cel puțin ciudat nu? De ce nu a fost audiat și Gheorghe Mihai? Și de ce filmarea lui nu este la dosar? Cum a încetat filmarea din momentul introducerii în autovehicolul jandarmeriei când filmarea a încetat mai înainte?
- ”Filmările operative efectuate … au fost înaintate pe suport tip DVD seria 575 SCI 1657, imaginile nefiind prelucrate, fiind transmise în stare brută”. DGJMB iar minte ”făcând pe prostul”. Pe ce suport au fost făcute înregistrările originale este întrebarea și nu pe ce suport au fost înaintate! Neagu susține că ”Cred că înregistrarea originală s-a efectuat pe un memory-stick, iar la sediul unității a fost transferată pe un calculator”.
Revine DGJMB în adresa 239.166/17.04.2018 și precizeză că ”Înregistrările video au fost descărcate în PC-ul cu nr. de identificare 240, destinat lucrătorilor cu a doua specialitate ”criminalist”, ulterior fiind arhivate pe hardul extern nr. S/208/0575/B1, acestea nefiind prelucrate în vreun mod”. Nu răspunde la întrebarea ”pe ce suport au fost făcute înregistrările?”. Care este metode de protecție a filmărilor originale? Filmarea s-a efectuat pe un memory-stick? De ce? Așa prevede procedura? Cine răspunde de siguranța datelor în DGJMB? De ce nu a fost interogat?
- La întrebarea Parchetului ”care este motivul întreruperii filmării în momentul introducerii …” Filmarea a fost făcută de Neagu Ion, acesta încetând filmarea din momentul introducerii dl. Avrămuță în autovehiculul jandarmeriei, subofițerul acordând sprijin elementelor de dispozitiv pentru introducerea persoanei în autospecială”. Bineânțeles că este o minciună sfruntată, DGJMB mințind în încercarea de a ascunde adevărul. Gravitatea faptei este imensă, ținând cont că nu este vorba de un jandarm ”fără carte”, ci de însăși conducerea Jandarmeriei care face uz de fals în înscrisuri oficiale. Toți jandarmii declară că Ispas, Toader și Popa l-au urcat în mașină, iar Cîinaru a tras din mașină, niciunul că Neagu ar fi ajutat la introducerea mea forțată în mașină.
Revine DGJMB în adresa 239.166/17.04.2018 și precizeză că, de fapt ”…din discuțiile purtate cu pl. Neagu a reieșit faptul că acesta a acționat butonul de filmare a camerei, dar în momentul în care numitul Avrămuță a venit alergând în direcția sa, în mod neintenționat a oprit filamarea în încercarea de a-l evita”. O altă minciună sfruntată (care o contrazice pe prima – de ce?), din imagini se vede clar că Neagu filma în spatele meu, eu depărtându-mă de el. În cazul primului răspuns nu tot cu Neagu vorbise? Și-au dat seama că au susținut o prostie și acum au revenit?
Așadar DGJMB dă vina pe Neagu, nu pe ei înșiși, care au pus acest răspuns în gura lui Neagu. Pentru că Neagu a declarat în 12.06.2013 că ”… la data de 24.07.2012 am întreprins măsurile de imobilizare și de însoțire, revin și arăt că eu doar l-am filmat pe numitul Avrămuță….. Eu am filmat întregul eveniment din data de 24.07.2012 și nu-l puteam lovi pe Avrămuță”. Iar în 6.05.2014, în declarația de suspect, susține că ”Precizez că eu am efectuat înregistrările audio-video cu o cameră marca Sony dar nu am filmat neîntrerupt. Filmam câte un minut două, după care întrerupeam camera deoarece nu eram atestat să efectuez astfel de filmări. Așa am considerat eu să se efectuează filmarea”. Ceea ce contrazice afirmația DGJMB.
Filmările au o durată de 2, 5, 20, 21, 41, 43, 64, 69, 97 și 129 de secunde. E cel puțin stupidă pretenția lui Neagu, că nu s-ar pricepe, chipurile, să filmeze, deși din scurtele filmări se deduce contrariul, eu fiind mereu foarte bine încadrat, fără mișcări de imagine, care arată o tehnică înaltă! În fapt, în mod evident, au fost făcute selecțiuni ordonate de conducerea DGJMB și anume secvențele care îi incriminează cel mai puțin.
Justificarea jandarmului este puerilă și mincinoasă, așa cum rezultă din însăși declarația sa: ”Șeful echipajului mi-a ordonat încă de când am ajuns la obiectiv ca în cazul în care apare Avrămuță să îl filmez pentru a ne proteja de eventualele acuzații nefondate și pentru a avea probe împotriva lui în cazul că săvârșește vreo contravenție sau vreo infracțiune. Eu am reușit să-l filmez pe acesta încă de când a coborât din mașină până în momentul în care a fost imobilizat, urcat în mașină și aproape pe tot traseul până la secție.”; ”În timp ce fugea, Avrămuță a alunecat chiar în apropiere de autoturismul jandarmeriei, tot atunci fiind și prins de colegi. Nu rețin exact în ce poziție a căzut Avrămuță dar această împrejurare a fost surprinsă și înregistrată de mine personal”; ”Precizez că eu l-am filmat când a coborât din mașină, când a fugit, când s-a împiedicat și a căzut, în mașină și la sediul secției.”
Ordinul șefului de echipaj nu a fost destul de clar? Deși Popa afirmă că ”Eu personal nu i-am ordonat lui Neagu să filmeze și nu știu de unde luase Neagu camera, dar probabil de la compartimentul de prevenire și combatere”. Totuși a înțeles cele două obiective ale filmării –evitarea acuzațiilor nefondate și probă în cazul unei contravenți-, altfel nu ar fi știut să le reproducă. Cum se face că nici unul dintre cele două obiective nu a fost realizat? De ce nu a raportat că nu știe să facă înregistrări? Popa susține că nu i-a ordonat o astfel de acțiune. Cine minte? Își amintește numeroase detalii: camera marca Sony, înregistrarea pe memory stick și transferată pe calculator la sediu unității, momentele filmate, etc. Care este procedura în cazul filmărilor? Dacă trebuie cineva specializat de ce nu era unul? Sau era și filmarea a fost ascuns?
Câți jandarmi civili se aflau la fața locului și câți jandarmi cameramani? Dar în ziua anterioară? De ce nici un film făcut de jandarmi nu apare în nici unul dintre cele 5 procese pierdute de jandarmerie referitoare la evenimentele din 19, 23 și 24.07.2012 din Comănița, ei prezentând în instanță doar înregistrări ale televiziunilor? Cum au intrat în posesia acelor înregistrări? Unde sunt înregistrările jandarmerie? De ce sunt ascunse?
Jandarmeria are obligația de a prezenta toate înregistrările originale ale evenimentelor din 19, 23 și 24.07.2012. De ce le ascunde? De ce toți angajații care au intrat în contact cu cererile Parchetului legat de acest caz tac și ascund adevărul?
–
Părerea mea este că Neagu nu a filmat, iar filmarea a fost trunchiată, înfăptuinde-se astfel și infracțiunea de fals informatic prevăzută de art. 325 cp!
Prima lui declarație susține această ipoteză, afirmând că a participat la întroducerea mea în dubă! Și a doua declarație o susține parțial. Apoi în primele declarații nici un jandarm nu a afirmat că Neagu ar fi filmat.
Abia după ce au văzut filmarea și faptul evident că mi-au forțat piciorul cauzându-mi traumatismele identificate apoi de doctori, au editat filmarea, și pentru a părea credibili au dat vina pe un jandarm care nu avea cunoștiințele necesare, așa cum au pretins jandarmii în momentul în care, cu toții și-au amintit brusc că Neagu ar fi făcut filmarea, precizând și multe alte aspecte scăpate în primele declarații.
Însă revine conducerea DGJMB și spune că Neagu, de fapt, știa să filmeze. Altfel ar fi în culpă că au pus să filmeze un jandarm nepregătit. Oricum DGJMB trebuie să prezinte adevărul legat de ordinele date cu acea ocazie!
–
Instanța penală precizează, în secțiunea B. Cu privire la fond, pct.10, pg. 14, că ”Este adevărat că potrivit art. 27 alin 2 lit. b) din Legea 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, personalul militar al Jandarmeriei Române legitimează orice persoană când există indicii temeinice că a săvârșit sau se pregătește să săvârșească o faptă ce constituie infracțiune sau contravenție, însă procurorul nu a arătat dacă prezența petentului Avrămuță în zona publică din București, str. Comănița nr. 9, sect. 2, ar fi fost inoportună sau interzisă, dacă acesta a săvârșit sau se pregătea să săvârșească o faptă ce constituie infracțiune sau contravenție, pentru a se impune legitimarea sa de către militarii jandarmi și conducerea acestuia la o secție de poliție. În acest context se impune a se arăta că, prin sentința civilă nr. 4907/27.03.2013 pronunțată în dosarul nr. 30207/300/2013, Judecătoria sect. 2 București a admis plângerea petentului împotriva pv seria JO nr. 0582373/24.07.2012 întocmit de D.G.J.M.B., a anulat procesul verbal contestat și a înlăturat sancțiunile aplicate. În considerentele hotărârii judecătorești se reține că nu a fost probată vinovăția contravențională a petentului, prezumția de nevinovăție a sa nefiind răsturnată, fiind chiar susținută de înregistrările administrate de intimata Jandarmeria Română, din care rezultă că petentul a avut un comportament liniștit, pacifist, total opus celui de care a fost acuzat”.
Procurorul nu a cercetat dacă folosirea forței ar fi fost justificată, mai ales că sancțiunea a fost de … 200 de lei, și ei știau cine sunt și îmi puteau da acea sancțiune la fața locului.
–
Fapta jandarmilor este nelegală pentru că nu a respectat numeroase prevederi exprese din Constituție, din CEDO dar și din legea 550/2004. Astfel, încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale s-a făcut în condiții agravante, cu încălcarea următoarelor prevederi din Legea 550/2004 și anume: art.1; art.2; art.19 (1), lit. a) și q); art. 27 (2) b), (4) și (5); art.34 (1); art. 35, art.37, și a continuat apoi prin fals și uz de fals, în încercarea de a acoperii cu o aparență legalitate aceste grave abuzuri. Continuând apoi cu declarații extrem de mincinoase, reținute complet părtinitor de procuror.
În loc să fiu protejat de forțele de ordine să-mi exprim liber opiniile și convingerile politice, într-o perioadă expres prevăzută de lege pentru asta, să-mi exercit liber drepturile și libertățile fundamentale, ei au încercat și au reușit, cu brutalitate, să mă împiedice să mă exprim așa cum conștiința îmi spune!
Nici un jandarm nu mi-a comunicat ce faptă contravențională am comis, pentru care urmează să fiu sancționat! Nimeni nu s-a prezentat și nu mi-a comunicat să încetez pretinsa contravenție că altfel se va interveni în forță! Nu mi s-a cerut, nici legal și nici măcar nelegal, să mă legitimez! Nu am fost somat să-mi încetez activitatea ilegală! Intervenția în forță nu a fost autorizată de prefect! (Ziua anterioară am fost somat înainte să fiu ridicat, conform prevederilor legale, video Antena 3, min. 10.45. Și, cu toate astea, s-a dovedit în instanță că, și în aceste condiții, pretinsa mea încălcare a legii nu a existat).
Oricum așa cum se poate auzi în toate filmările, atât înaintea cât și după intervenția în forță a jandarmilor, am solicitat în zadar jandarmilor să-mi spună ce lege am încălcat. Nici un răspuns nu am primit niciodată, doar că acțiunea mea e ilegală, și în final, doar un pv de contravenție mincinos.
–
Legea 60/1991, la art. 20, restricționează clar situațiile în care jandarmii pot face uz de forță, și anume: ”Folosirea forţei se va face numai după avertizarea şi somarea participanţilor de a se dispersa”. Iar la sancțiuni, art. 26, lit. d) stipulează că, ”Constituie contravenție următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unei infracțiuni: d) participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise şi urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfăşurare a acestora, la avertizările şi somaţiile organelor de ordine făcute potrivit legii;”.
Legea 61/1991, Art. 3. – Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice;
31) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
Legea 550/2004 prevede:
Art. 1 (1) Jandarmeria Română este instituţia specializată a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Administraţiei şi Internelor, care exercită, în condiţiile legii, atribuţiile ce îi revin cu privire la apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, la prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum şi la protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism.
(2) Jandarmeria Română, prin atribuţii, organizare, pregatire şi dispunere teritorială, contribuie la garantarea suveranităţii, independenţei, autorităţii, unităţii şi securităţii statului, democraţiei constituţionale pe întregul teritoriu naţional atât în timp de pace, cât şi în situaţii de criză.
Art. 2 Jandarmeria Română îşi desfăşoară activitatea în interesul cetăţenilor, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii.
Art. 19 (1)Jandarmeria Română, prin structurile sale specializate, are urmatoarele atribuţii:
- a) apără, prin mijloacele şi metodele prevăzute de lege, viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanei, proprietatea publică şi privată, interesele legitime ale cetăţenilor, ale comunităţii şi ale statului;
- b) execută misiuni de asigurare a ordinii publice cu ocazia mitingurilor, marşurilor, demonstraţiilor, procesiunilor, acţiunilor de pichetare, acţiunilor promoţionale, comerciale, manifestărilor cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, precum şi a altor asemenea activităţi care se desfăşoară în spaţiul public şi care implică aglomerări de persoane;
- c) execută misiuni de restabilire a ordinii publice când aceasta a fost tulburată prin orice fel de acţiuni sau fapte care contravin legilor în vigoare;
- q) constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit legii;
- r) efectuează, în condiţiile legii, acte necesare începerii urmăririi penale pentru infracţiunile constatate pe timpul executării misiunilor specifice, potrivit prevederilor art. 214 din Codul de procedură penală;
Art. 27 (1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, personalul militar al Jandarmeriei Române este învestit cu exerciţiul autorităţii publice.
(2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul prevăzut la alin. (1) are următoarele drepturi şi obligaţii:
- a) să acorde sprijin persoanelor cu funcţii ce implica exerciţiul autorităţii publice, dacă acestea întâmpină rezistenţă fizică în executarea sarcinilor de serviciu;
- b) să legitimeze orice persoană când există indicii temeinice că a săvârşit, săvârşeşte sau se pregăteste să săvârşească o faptă ce constituie infracţiune ori contravenţie, precum şi persoanele care solicită intrarea într-un perimetru legal restricţionat;
(3) În exercitarea atribuţiilor, personalul militar al Jandarmeriei Române are dreptul să efectueze control corporal preventiv asupra persoanei şi bagajului acesteia, în următoarele situaţii:
- a) există indicii clare că s-a săvârşit, se săvârşeşte sau se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni;
- b) persoana se află în stare de inconştienţă şi este necesară identificarea acesteia;
- c) persoana participă la manifestări publice sau în alte locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori substanţe periculoase.
(4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor specifice, personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul să folosească forţa, mijloacele din dotare şi armamentul, în condiţiile legii.
(5) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul militar al Jandarmeriei Române este obligat să îşi facă cunoscută calitatea şi să prezinte insigna sau legitimaţia de serviciu, după caz, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul intervenţiei sau siguranţa ulterioară a acestuia ar fi periclitată.
Art. 27 (1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, personalul militar al Jandarmeriei Române este învestit cu exerciţiul autorităţii publice.
(2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul prevăzut la alin. (1) are următoarele drepturi şi obligaţii:
- b) să legitimeze orice persoană când există indicii temeinice că a săvârşit, săvârşeşte sau se pregăteste să săvârşească o faptă ce constituie infracţiune ori contravenţie
Art. 29 În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul militar al Jandarmeriei Române foloseşte armamentul din dotare …, precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare, în urmatoarele situaţii:
- a) pentru împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale persoanelor care tulbură grav ordinea publică, acţiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale;
b)împotriva celor care pătrund fără drept în sediile autorităţilor publice sau ale altor instituţii de interes public ori privat şi care, avertizaţi şi somaţi, au refuzat să părăsească de îndată aceste sedii, precum şi împotriva grupurilor organizate care împiedică desfăşurarea normală a activităţii pe căile de comunicaţii, în locurile publice şi în alte obiective importante;
- c) pentru imobilizarea persoanelor sau a grupurilor de persoane care provoacă dezordine şi întreprind acţiuni ce pun în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor, proprietatea publică sau privată, ultragiază forţele de ordine sau alte persoane învestite cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice ori tulbură grav ordinea publică, prin acte de violenţă.
Art. 31 (1) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 29 se face numai după avertizarea şi somarea participanţilor de a se dispersa, de către şeful dispozitivului de ordine sau de către şefii săi ierarhici.
Art. 34 (1) Intervenţia în forţă se dispune în scris de către prefectul sau înlocuitorul acestuia din municipiul Bucureşti, respectiv din judeţul în care s-a produs una dintre situaţiile prevăzute la art. 29.
Art. 37 În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul din Jandarmeria Română are obligaţia să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi să acorde primul ajutor medical persoanelor care au nevoie de acesta ca urmare a intervenţiei în forţă.
–
–
Adevărul
Ce s-a întâmplat de fapt? De ce s-a ajuns aici? De ce sunt atât de multe minciuni ”pe cm pătrat de hârtie”? Pentru că, în cele din urmă TOTUL SE ÎNTÂMPLĂ CU VOIA LUI DUMNEZEU. Și cum poate fi demascat mai ușor sistem mafiot dacă nu ”din interior”? ”Când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia mințile” spune o vorbă din bătrâni. Asta s-a întâmplat cu Băsescu, care în dorința nemăsurată de putere a călcat Constituția în picioare, ajungând, după 10 ani de condus destinele României să fie hulit pe oriunde merge. Asta se întâmplă acum cu coducerea Jandarmeriei și cu procurorii care, pentru a ascunde adevărul, fac infracțiuni ”pe bandă rulantă”.
Lucrurile stau cam așa: Băsescu era în fruntea statului pe care avea să-l numească la plecarea de la Cotroceni ”Stat mafiot”. Ce este un stat mafiot? Exact ce spune numele! Un stat unde structurile statului sunt infiltrate, la vârf, de mafioți, de ”oameni” fără de Dumnezeu, fără nici un scrupul. Punctele cheie erau structurile de forță: Serviciile, Parchetele, ÎCCJ, CCR, CSM. Toate au fost infiltrate de oamenii lui Băsescu, care acum, încet-încet sunt demascați și îndepărtați, ca făcând abuzuri nemaipomenite: Codrea, Kioveși, sau adăpostiți în posturi cu imunitate: Morar, Stanciu.
În acele condiții a venit suspendarea lui de către Parlament, și campania pentru referendum. În ”războiul” care a urmat Băse s-a adăpostit în oraș, mișcare abilă, pentru că aici nu putea fi ”bombardat” de adversari cu proteste de amploare, pentru că ar fi căzut civili ”victime”, ceea ce ar fi fost de neacceptat într-un stat membru UE, nu?
Dar a apărut un ”nebun” –stegarul dac-, care a văzut în Băsescu imoralitatea și demagogia întruchipată, dar și o lecție pentru poopor care trebuie să înțeleagă ”dincolo de cuvinte”. A ”luptat” împotriva lui din ianuarie 2012 prin participarea la numeroase proteste, unde a fost nevoit să citească legea. Și acolo unde nu putea pătrunde o armată, putea pătrunde (a se citi – se putea plimba) un cetățean pașnic.
Zis și făcut. Mi-am luat steagul și am început să mă plimb pe strada Comănița. Adică să mă plimb prin tabăra adversă, fluturând steagul! Simbolistica era devastatoare! Un singur om îl înfruntă pe tiran în terenul propriu! Dacă acesta nu reușește să învingă un biet cetățean, cum ar fi fost în stare să învingă o alianță întreagă? S-ar fi făcut de râs total, armatele propri ar fi fost demoralizate iar armatele adverse ar fi prins curaj!
Așadar a chemat imediat pe șeful SPP-ului (nominalizat în clar de puterea actuală ca fiind omul Statului paralel, atunci la ordinul lui băsescu), în primă fază, și pe cel al Jandarmeriei apoi, și le-a ordonat ”să mă elimine rapid” (să mă ia de acolo). SPP-ul a pus Jandarmeria pe mine, dar stupoare, aceasta nu puteau acționa liber, pentru că erau legați de … televiziuni. Adică trebuiau să păstreze o aparență de legalitate.
Și uite-așa fost nevoiți jandarmii să facă abuzuri, și apoi să încerce să le acopere. Dar timpul a trecut și abuzurile au devenit din ce în ce mai evidente și … mai greu de acoperit, pentru că, între timp, multe s-au petrecut cu ”statul ticăloșit”. El s-a transformat în ”statul paralel”, o structură mai soft a statului ticășoșit, și are din ce în ce mai puțină putere. S-au schimbat legile justiției, magistrați curând vor răspunde pentru abuzurile lor – parchetele și instanțele sunt sub lupă -, și colac peste pupăză, vine și președinția Comisiei Europene peste noi!
–
În termeni juridici acum, pot afirma că jandarmii spun atât de multe minciuni împinși de la spate de șefi. Aceștia fac presiuni pentru a-și ascunde propria vină. Însă, toți jandarmii, în urma amenzilor luate în primă fază, au recunoscut că ei doar ”au executat cu strictețe ordinele primite”.
Când vor afla ce pedepse îi așteaptă pentru concursul de infracțiuni săvârșit, vor recunoaște toate faptele, și anume că ei, așa cum au declarat în plângerile împotriva Ordonanțelor procurorilor în dos 315/P/2012, doar ”au executa cu strictețe ordinele primite”. Înclusiv cele legate de declarațiile mincinoase pe care a trebuit să le facă! Sub jurământ!
Din acest motiv se contrazic teribil toate declarațiile lor, pentru că sunt doar minciuni ordonate, pe care nu au avut curajul până acum să le denunțe. Dar, nu e timpul pierdut! Până la urmă, Adevărul iese la suprafață!
–
Așadar, ordonanţa din 5.06.2018:
- Dovedeşte rea credință – încearcă din răsputeri să ascundă adevărul evident.
- Ordonanţa nu elucidează împrejurările faptelor, necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Şi anume: ne aflam în plină campanie electorală de referendum pentru demiterea preşedintelui suspendat din funcţie, şi deci în speţă funcţiona legile care reglementează această ipostază. Aceasta presupune existenţa unor opinii politice.
Prezenţa televiziunilor în număr aşa mare –în fapt toate televiziunile naţionale- este un argument în plus care impunea forțelor ”de ordine” – în fapt forțe ”de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, care previn şi descoperă infracţiuni şi alte încălcări ale legilor în vigoare” – să acționeze cu tact și maxim discernământ, în nici un caz cu brutalitate și prin numeroase încălcări ale legi.
Prezenţa televiziunilor presupune luare de către instituţiile statului nişte măsuri speciale de protejarea drepturilor fundamentale pentru că riscurile de încălcare sunt mult mai mari, mizele fiind mult mai mari, şi de asemenea impactul lor asupra conştiinţei civice, şi implicit asupra statului de drept, este mult mai mare. Ceea ce chiar s-a şi întâmplat, abuzul „şefului statului” fiind evident şi împărtăşit cu nonşalanţă de şefii jandarmeriei.
Orice incident, chiar şi minor, este multiplicat de televiziuni şi contribuie decisiv la constituirea culturii civice şi democratice. Comportamentul abuziv al jandarmilor în această situaţie constituie o instigare la abuz şi subminează masiv încrederea cetăţenilor în statul de drept și în dreptul persoanelor de a-și manifesta neîngrădit conștiința. Cum este posibil ca în mod repetat jandarmii să comită aceleaşi abuzuri foarte grave şi nici unul dintre jandarmi să nu sesizeze că este vorba de abuzuri, nici unul dintre superiori să nu sesizeze că este vorba despre abuzuri şi nici un jurnalist sau televiziune –câinele de pază a democraţiei- să nu sesizeze acest lucru? Este clar că, din partea jandarmilor este vorba despre un amestec de corupţie –aş pute vorbi despre o curupere a conştiinţei lor- şi inconştienţă.
Situaţia politică era foarte tensionată deoarece aveam de-a face cu o campanie în care instituţii ale statului de prim rang – CCR, CSM, Parchete – erau acuzate zilnic în mass-media naţională de grave ilegalităţi prin implicarea lor politică partizană. Avem de-a face cu o situaţie agravantă a tuturor actelor instituţiilor statului, inclusiv a Jandarmeriei, care trebuia să fie mult mai atentă decât de obicei la soluţionarea oricărui diferend.
Apoi eu mă aflam în greva foamei declarată, în speţă funcţionând şi legile ce protejează persoanele aflate în această ipostază. Și voiam să mă deplasez la locul unde țineam greva foamei.
Ridicările din zilele anterioare, dovedite în instanță ca abuzive, sunt de asemenea foarte importante, ele dovedind că, conducerea Jandarmeriei era la curent cu subiectul și știa ce face, nu era ceva nou.
Şi condiţionările date de existenţa sau inexistenţa unor ordine militare sunt concurente cauzei, precum și existanța la fața locului a unor conducători ai Jandarmeriei.
- Ordonanţa nu elucidează faptele, necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Fapta jandarmilor a fost încălcarea cu brutalitate, cu forța, în grup organizat, a multor drepturi și libertăți fundamentale ale omului și cetățeanului. Această intervenție în forță a fost ordonată de conducerea Jandarmeriei, care era conștientă de abuzul ordonat. Pentru impiedicarea mea de a-mi manifesta/exprima libertatea de conștiință, inclusiv cea politică, conducerea Jandarmeriei, împreună cu cea a SPP-ului și cu oameni politici au decis împiedicarea mea de a pătrunde pe strada Comănița și înlăturarea mea cu orice preț de acolo, în caz că aș fi reușit să intru. Au format astfel un grup infracțional organizat. După ce au săvârșit acțiuni nelegale, a ordonat jandarmilor să-mi întocmească un PV mincinos, uzând astfel de fals și uz de fals.Pentru a-și apăra mai apoi pielea de acuzațiile pe care le-am adus, conducerea jandarmeriei a ascuns probe, a falsificat probe, i-a pus pe jandarmi să declare multe lucruri neadevărate, i-a însăși trimițând Parchetului adrese ce cuprind numeroase neadevăruri și numeroase contradicții cu declarațiile anterioare și cu probele de la dosar.
În încercarea disperată de a-și justifica enormele abuzuri atât jandarmii cât și procurorii se folosesc de tertipuri de limbaj, încercând să acrediteze ideea că exprimarea unei opinii este o manifestare a opiniei, așadar eu fac o manifestație/protest și deci particip la o adunare publică neautorizată! Echivalează jandarmii și procurorii libera exprimare a unei idei (în fapt dorința de a-mi exprima opinia, pentru că nu am apucat s-o fac) cu un protest neautorizat. Asta este nebunie sau doar stat paralel?
Important de arătat că eu nu am făcut nimic, pentru că nu am apucat, jandarmii intervenind imediat ce am coborât din mașină. Iar ce voiam eu să fac nu era nimic nelegal, în fapt eu făcând aceasta în zilele următoare, fără a mai fi oprit de jandarmi: mă plimbam pe str. Comănița fluturând steagul tricolor, afându-mă în greva foamei!
Intervenţia jandarmeriei în jocul politic este fapta incriminată de mine, prin evidente abuzuri şi nelegalităţi produse asupra mea şi a legii, ceea ce procurorul nu a cercetat.
Ridicarea fără temei este un abuz de drept şi a fost făcută cu violenţă, din culpă, în grup, repetat, la ordinul superiorilor, cu încălcarea multor drepturi şi libertăţi fundamentale pe care se bazează statul de drept.
Procesele verbale de contravenţie primite în 24.07.2012, din care doar unul invocat de jandarmi, au fost anulate de instanţă – dosar 30207/2012 și 30208/2012, sentinţele 4907/27.03.2013 și 17094/28.10.2013, judecătoria sect. 2 -, şi prin urmare s-a dovedit că „faptele” invocate de jandarmi în proprie apărare nu sunt, de fapt, decât nişte acoperiri mincinoase ale multiplelor lor abuzuri. Invocata faptă pentru care am fost sancționat contravențional și pentru care am fost imobilizat, sechestrat și dus la sectie nu există, așadar jandarmii au acționat abuziv.
Astfel, declaraţiile jandarmilor sunt mincinoase și dovedesc lipsa lor de conştiinţă, și deci uşurinţa cu care pot comite orice infracţiune.
Apoi, procurorul nu elucidează toate infracțiunile pentru care s-a început cercetarea penală; în fapt nu cercetează decât 3 din cele 15 infracțiuni, iar cercetarea o face de mântuială.
- Ordonanţa nereţinând corect împrejurările și faptele, nu identifică corect făptuitorii
Fapta nefiind înţeleasă şi împrejurările nefiind înţelese (sau lăsându-se această impresie), este firesc ca persoanele făptuitoare sunt superficial/incorect identificate/depistate. De exemplu martorul de la DIGI vorbește despre faptele din 23.07.2012 iar procurorul le consideră ca fiind cele pentru care el face urmărirea penală!
Am solicitat în mod repetat cercetarea, în primul rând, a celor ce au ordonat şi au avut cunoştinţă de abuzurile petrecute la data respectivă împotriva mea solicitare impusă și de instanța penală. Procurorul nesocotește complet Ordonanța din 3.03.2014 din dos. 11/P/2014 privind pe generalul maior Pop Gavrilă și alții, față de care se efectuează acte de urmărire penală pentru un număr de 15 infracțiuni, prin care se declină competența către PMCMA și Ordonanța din 13.03.2014 din dos. 21/P/2012 PMCMA prin care se declină soluționarea dosarului privind pe colonelul Vasilică Ovidiu și alții pentru aceleași 15 infracțiuni.
Lipsa oricăror măsuri luate de conducerea jandarmeriei în urma abuzurilor repetate făcute de jandarmi și sesizate de mine pe multiple căi –plângeri penale repetate, plângeri la guvern, președinție, senat- dovedește cu prisosință implicarea politică a conducerii jandarmeriei care încearcă să acopere nelegalitățile proprii printr-o inconștiență rară.
- Ordonanţa nereţinând corect împrejurările, faptele şi făptuitorii, ce aşteptări să mai avem în privinţa probelor.
Astfel nu se cercetează probele relevante, casetele televiziunilor prezente (acestea au trimis casete exclusiv selecțiuni privind faptele din 23.07.2012, nicidecum filmările originale și nimic referitor la evenimentele din 24.07.2012, deși au filmat întreaga zi – ascund și ei probe), care au filmat tot ce s-a petrecut precum și suporturile originale ale filmărilor făcute de militari jandarmi.
Deși erau numeroși jandarmi care filmau, îmbrăcați ”în civil”, totuși nici o filmare a acestora nu este la dosar. Așadar DGJMB ascunde probe! Deși jandarmii declară în fiecare dintre cele 4, 5 sau 6 declarații că eu toată ziua am adus injurii instituțiilor statului, nici măcar o frântură de injurie nu este adusă de Jandarmerie ca probă, deși sarcina jandarmilor care filmau era să filmeze încălcarea legii care să constituie apoi probe. Așadar jandarmii comit infracțiunea de mărturie mincinoasă, în scopul de a acoperii abuzurile anterioare; infracțiuni pentru a acoperii alte infracțiuni. Cât de agravante sunt aceste împrejurări ce dovedesc conștiența jandarmilor și a conducătorilor lor!
Declarațiile jandarmilor sunt contradictorii și mincinoase și nu se realizează o confruntare pentru a lămuri numeroasele contraziceri, așa cum prevede cpp dar și sentința penală dată în dosar.
DGJMB nu clarifică ambiguitățile și contradicțiile din propriile declarații, și nu răspunde (”o scaldă”, afirmând ceva, apoi revenind și afirmând contrariul) la întrebările precise ale Parchetului. Ascunde probe –filmările originale făcute de cel puțin doi sau trei jandarmi autorizați – și falsifică probe –filmările de la dosar.
–
–
Putem spune că avem de-a face cu un simulacru de cercetare penală menit doar să acopere nelegalităţile grave comise de instituţii publice prin funcţionari ai acestora. Se încearcă pe toate căile ascunderea adevărului, prin comiterea unor noi ilegalităţi, pe care dvs. aveţi obligaţia să le descoperiţi şi să le deferiţi instanţelor competente.
Consider că prin acțiunile procurorilor pârâți mi-au fost prejudiciate drepturile legitime la o judecată corectă, precum și posibilitatea de reparare a prejudiciilor cauzate de abuzurile jandarmilor care mi-au încălcat mai multe drepturi şi libertăţi fundamentale, garantate de constituție şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte, şi anume: dreptul la opinie, dreptul la libertatea conștiinței, egalitatea în drepturi (nediscriminarea), dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la libertate individuală și siguranța persoanei, dreptul la liberă circulație, precum și libertatea de exprimare, şi mai ales demnitatea mea de român și de dac autentic.
–
Consider că procurorii au încălcat în mod voluntar și conștient (pentru că dacă n-ar cunoaște cpp atunci cum ar fi ajuns aici) art. 2, 3, 5, 8, 10, 100, 108, 131, 306 și 327 Cod Procedură Penală.
Ca probe solicit:
– audierea celor 9 procurori – Adrian-Mihai Voinigescu, cpt. Strîmbei Cătălin, col. Rusu Gheorghe, col. Văetiși Marian, lt.col. Nicula Ionel, lt.col. Moraru Traian, maior Nica George, col. Covei Stelea, col. Corbu Ionel – și a celor 2 polițiști – cms. șef. Popa Adrian-Victor și cms. șef. Dinu Ion;
– efectuarea unor expertize psihiatrice care să precizeze dacă procurorul Adrian-Mihai Voinigescu are discernământ;
– confruntarea mea cu acești procurori;
– toate ordonanțele din dosarul 340/P/2014;
– actele de urmărire din dos. 340/P/2014 de la PMTMB;
– precizările și completările pe care le-am adus plângerii inițiale împreună cu plângerea împotriva ordonanțelor procurorilor în dos. 315/P/2012, pe care le anexez, care constituie – împreună cu tot dosarul 315/P/2012 și actele de urmărire din dosarul 340/P/2014 – împrejurările/contextul în care au fost făcute infracțiunile de către procurori (le anexez în
– hotărârea nr. 1530/I//1/2015 din 29.07.2015 a Colegiului de Conducere al PMTMB;
– înregistrările video din dos 340/P/2014 de la PMTMB;
– orice altă probă solicitată în interiorul prezentei plângeri, care să răspundă întrebărilor pe care le-am ridicat, pentru a clarifica faptele denunțate.
În drept îmi întemeiez plângerea pe art. 289 Cod de Procedură Penală.
Avrămuță Cezar Cătălin,
Stegarul dac
Practici asemănătoare cu cele din DNA se petrec și la PMTMB!
DNA are nevoie de o înnoire de fond
https://www.dw.com/ro/dna-are-nevoie-de-o-%C3%AEnnoire-de-fond/a-44854314
De aici înainte, DNA va trebui să câștige nu doar adeziunea celor care au criticat instituția, ci și respectul celor care au elogiat-o.
Ministrul de Justiție i-a respins pe toți cei patru candidați și procedura va fi reluată. E greu de apreciat din exterior cine ar fi potrivit să preia conducerea DNA, dar ceva tot poate fi spus. Ar fi de dorit ca viitorul procuror-șef să nu fi făcut parte din instituție. Există cel puțin un motiv foarte serios. Practicile scandaloase ale procurorilor de la DNA Ploiești nu se puteau desfășura în voie fără ca aceștia să aibă sentimentul impunității, cu alte cuvinte fără să fi primit mână liberă din partea conducerii Direcției. E imposibil de imaginat ca un procuror care percepe existența reală a controlului ierarhic să falsifice probe, să regizeze mărturii mincinoase, să-și hărțuiască victimele, așa cum s-a întâmplat la Ploiești.
Povestea e bine cunoscută grație unor înregistrări clandestine, dar ea a primit o nouă confirmare oficială, așa cum reiese din comunicatul Minsterului Public din data de 25 iulie: ”Procurori ai Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul Onea Lucian, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participație improprie, sub forma complicității, la săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, represiune nedreaptă şi cercetare abuzivă” (www.mpublic.ro). A doua zi după acest comunicat, șefa interimară a DNA anunța la rândul ei începerea unei verificări la secția de la Ploiești, având ca obiect situația dosarelor și lucrărilor care îi privesc pe membrii familiei Cosma, victimele procurorilor inculpați (www.pna.ro).
Procurorul Lucian Onea a fost șeful DNA Ploiești și în același timp complicele procurorului subordonat Mircea Negulescu. Așa cum au putut observa cei care au urmărit înregistrările, cei doi procurori afișau calmul cinic al unor oameni perfect stăpâni pe situație și care nu aveau motive de teamă. Nu avem dovezi directe că șefa DNA Laura Codruța Kövesi cunoștea situația și închidea ochii de dragul ”rezultatelor”, dar este cert că atunci când înregistrările au ieșit la iveală, șefa DNA nu a reacționat, preferând în schimb să livreze un bilanț glorios aplaudat de toată lumea, inclusiv de șeful statului.
Există, logic vorbind, două posibilități: fie fosta șefă a DNA nu controla ce se petrece în subordinea ei, fie trecea totul cu vederea. Dar atât într-o situație, cât și în cealaltă, managementul ei era cel puțin defectuos. Întreaga ambianță din instituție părea de altfel complet viciată și după toate aparențele niciun procuror cu o poziție mai importantă nu poate pretinde azi să preia conducerea, câtă vreme s-a complăcut în acea atmosferă. Într-o anumită privință (prin tăcere lașă, apatie, servilism, evazionism) toți șefii de secție sunt părtași la degradrea dramatică a standardelor morale. Căci ce s-a petrecut la DNA Ploiești nu mai este un accident, un act impulsiv, ci o activitate sistematică și îndelungată de falsificare a probelor judiciare. Iar șefii de la Ploiești au dat mereu impresia că nu au niciun motiv să se teamă și că metodele lor sunt ”validate”. Protejați de umbrela ideologică a ”luptei împotriva corupției”, elogiați în nenumărate tribune din marile ziare ale lumii și încurajați de propria șefă să fie necruțători, procurorii DNA au tins să se creadă invulnerabili.
Prin urmare a desemna în fruntea DNA un om care s-a complăcut în ambianța instituțională care a făcut posibilă apariția unui Negulescu sau Onea ar fi un eșec anticipat. Și nu pentru că ar relua aceleași practici (nici nu ar mai fi posibil), ci pentru că niciunul dintre ei nu a dovedit tăria de caracter necesară pentru a conduce DNA în noile circumstanțe, nu mai puțin dificile decât înainte. Căci DNA va trebui să câștige nu doar adeziunea celor care au criticat instituția, ci și respectul celor care au elogiat-o. Și nu va fi deloc ușor, ținând sema de partizanatele oarbe puse până acum în mișcare.
un singur vot - stegarul dac - samuraiul dac 