De ce și cum au încercat Serviciile Secrete să-l lichideze pe Stegarul Dac?

Posted: 29 Noiembrie 2012 by unsingurvot, samuraiul dac, stegarul dac in Uncategorized
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Serviciile au acționat!

Alaltăieri mi-au aranjat un ”accident”. Din neatenție! – ar fi urmat să fie cauza accidentului.

Când intervin atât de grav Serviciile? Doar când sunt disperate și ajung la ananghie. Doar când ”primesc un ordin de sus de tot”. Și asta se întâmplă acum. Serviciile au hotărât ”să acționeze”, după un plan mult mai vechi, pe care, deși îl așteptam, nu-l așteptam atât de repede. Asta a fost surprinzător.

Eu știu că sunt foarte important, știu de mic că ”am o menire”, dar nu credeam că Serviciile își vor da seama de asta atât de repede. Ei de fapt nu și-au dat seama că sunt important, ci și-au dat seama cât sunt de periculos. Ori dacă ei mă consideră periculos, eu nefăcând nimic altceva decât să-mi spun și să-mi manifest opinia, să mă comport ca și când am fi într-un stat de drept, înseamnă că ei sunt împotriva libertăților fundamentale, sunt împotriva statului de drept.

De ce sunt prea periculos pentru servicii?

Întâi pentru că ”nu am frică” și spun adevărul despre ”sistemul ticăloșit”. Sistem care este ticăloșit de la vârf la bază, adică exact de la ei. Ei patronează ticăloșirea sistemului!

Apoi pentru că ”nu au cu ce să mă agațe”, deoarece eu” nu vreau”/”nu am nevoie” de nimic personal. Personal am obținut tot ce voiam, și chiar mult mai mult!

Ceea ce mi-ar place ar fi ca poporul român să fie fericit! Dar un popor fericit, asemenea unui om fericit, trebuie să fie mai întâi liber, pentru a deveni apoi responsabil, apoi moral, cu principii puternice/ferme, pentru ca apoi să înceapă să creeze și astfel să fie fericit.

Cu alte cuvinte, eu nevrând nimic personal, nu sunt șantajabil. Eu chiar sunt liber și fericit!

Or să înțeleagă, unii dintre ei, în cele din urmă, și asta din cauza evenimentelor ce vor veni, că ”cine are carte, are parte”. Și că puterea vine din cunoaștere, nu din informație! Puterea dată de informație este superficială, nesemnificativă, comparativ cu puterea dată de cunoaștere. Și vor vrea atunci să cunoască și ei puterea adevărată și vor căuta învățătura adevărată!

Îi așteptăm cu drag, iar ăsta va fi semnul decisiv că în Servicii partea bună a învins, și că poporul român începe să zboare.


Ce ”s-a întâmplat” de fapt? Cum am ajuns la concluzia că ”accidentul” pe care l-am avut pe 27.11, ora 22.22, a fost pus la cale de Servicii?

Mă întorceam de la Roman, după episodul ””STEGARUL DAC”, venit la Roman să-i „dea papucii” ELENEI UDREA, a fost încătușat de polițiști”: http://www.youtube.com/watch?v=XLbu_6gk8Do !

Trecusem ”un pic” și pe la Pinalti, la Piatra Neamț, pentru a-i ura acestuia ”să-i fie dați papucii de către nemțeni”. Și acolo a fost un mic ”spectacol”: cât de ridicole sunt instituțiile statului, atunci când primesc ordine aberante, ”să apere baronul local”: http://www.dcnews.ro/2012/11/dialog-demential-intre-stegarul-dac-avramuta-si-politia-locala/ – îmi pare rău, DC News a retras de curând acest articol !!!!!

Pe scurt: nici nu am ajuns bine în piața din fața primăriei, că a și apărut poliția (nu a mai venit poliția locală, ca la Roman 🙂 ). S-au prezentat și m-au rugat să mă legitimez. ”De ce vreți asta?” ”Pentru a discuta cu dvs.” ”Despre ce vreți să discutați cu mine?” întreb eu. ”Nu vreți să vă legitimați? Refuzul se pedepsește!”, declară ritos polițaiul. Probabil că este singurul lucru pe care îl poate ține minte ”pe de rost”. ”Ba da, vreau, cu dragă inimă. Dar, de ce vreți să stați de vorbă cu mine? Poate că eu nu am chef să stau de vorbă cu voi! De ce ar trebui să vorbim?” ”Deci refuzați să vă legitimați? Vom fi nevoiți să vă conducem la secție” aruncă polițaiul altă replică, care sperie de obicei pe majoritatea cetățenilor. ”Nu refuz, nici vorbă, doar că aș vrea să-mi spuneți de ce vreți să vorbiți cu mine, pe ce temă? Vreți să vorbim despre femei? Despre ozn-uri? Sau despre ce? Care este scopul? Timpul meu este foarte prețios și voi mi-l pierdeți”. Au plecat.

(p.s. am fost amendat pt refuz de legitimare. Am contestat după câteva luni procesul verbal și am câștigat! Aștept să se pronunțe procuratura cu privire la abuzul săvârșit 🙂 – există o plângere penală din partea mea!)

A apărut apoi o dubă cu 5-6 jandarmi echipați ”până-n ochi”. Glumeam cu echipele de televiziune care erau de față: ”îi vedeți? Habar nu au ce să facă! Sunt varză! Dau disperați telefoane șefilor pentru indicații”. Revine un polițai: ”domnule Avrămuță, trebuie să vă amendez pentru refuz de legitimare”, decide acesta. ”Ok” zic. ”Îl amendați pe Avrămuță pentru că nu știți cine e! E perfect” râd eu amuzat. Apoi spre reporterii care filmau: ”îi fac proces-verbal de contravenție lui Avrămuță pentru că Avrămuță a refuzat să le spună că îl cheamă Avrămuță. Fabulos! Cu adevărat gândire de polițai”. A plecat.

Le spun apoi jurnaliștilor că mă duc să-i salvez și pe jandarmi care se foiau, neștiind ce să facă: mi-era milă de ei. ”Domnilor jandarmi”, zic eu, ”cred că aveți ceva probleme! Pot să vă ajut să le rezolvați? Poate vreți ceva de la mine?”. ”Nu, zice un colonel (atenție, lent-colonel venit în piață la Piatra; câți colonei or fi în Piatra? Ce era așa de important acolo?-vom vedea mai departe). Totul este ok. Atâta vreme cât sunteți pașnic, aveți tot dreptul să vă plimbați pe unde doriți”. ”Foarte interesant” zic. ”Să spuneți asta și subordonaților dvs. Și jandarmii din București ar fi bine să înțeleagă asta. Și celor din Roman. Ei oare de ce nu știu?” întreb eu contrariat.  ”Nu erau jandarmi, era poliția comunitară. Oamenii nu sunt perfecți” spuse colonelul.

Era la curent cu ce se întâmplase la Roman. În fapt, văzusem și eu dimineața pe la 8, când am dat o căutare după ”stegarul dac” pe goagle că cei de la televiziunea locală Roman postaseră filmulețul cu ”încătușarea mea”, care avea peste 1.500 de vizionări în nici o zi. Foarte interesant, zic eu, am dat lovitura! Și încă lumea nu știe pentru ce motiv temeinic înrădăcinat constituțional am fost încătușat. Pe seară însă filmulețul a fost retras … era prea periculos. Acum însă suntem în epoca internetului. Nici nu știu Serviciile ce-i așteaptă. Cine nu se adaptează moare, este eterna lege a firii. Cineva, prevăzător, a salvat o copie a filmulețului …

Da, oamenii nu sunt perfecți. Și nici instituțiile nu sunt perfecte. Însă și unii și alții trebuie să fie responsabili pentru faptele lor. Atunci când ”greșesc” trebuie să-și asume, și să plătească pentru ”lipsa lor de atenție” și să învețe din asta, să-și îmbunătățească conduita. Dacă nu pot, să lase pe alții care cred că pot. Și așa mai departe. Dar ei ce fac? Când văd că ”au dat-o în bară” încearcă ”să ascundă” greșala, ”s-o acopere”, poate scapă. Sau mai grav, fac nelegalități fără nici o jenă, pentru că se cred așa de puternici încât își permit. S-au dus timpurile …

Este o gravă eroare de înțelegere. O neînțelegere elementară a principiilor și legilor vieții. Care spun pe scurt că ”ceea ce dai, aia primești”. Și că dacă ai lucruri materiale, inclusiv putere materială, nu îți sunt ”de nici un folos” în realitate. Doar îți crează o aparență de putere.

Să luăm exemplul lui băse cel puternic. La un moment dat toată lumea îl credea atât de puternic încât nici nu mai concepeau că poate fi ”bătut”. Pentru mine era de râs. Dar trebuia să fie așa, ”pentru a se împlini Voia Tatălui care este în Ceruri”. Adică pentru ca oamenii ”să trăiască pe pielea lor” această iluzorie putere. Acum cu toții am învățat lecții importante, care ne fac să avansăm în cunoaștere, să ne mai maturizăm un pic. ”Puterea” exterioară este repede trecătoare, ca de altfel toate ”lucrurile exterioare”. ”Strângeți în Cer, unde rugina nu ajunge și hoții nu pot fura” ne sfătuiește Învățătorul.

Revenind, noroc cu colonelul care și-a dat seama că nu este cazul să se intervină, pentru că ar fi mai rău, mai ales că ”nu se întâmplă nimic nelalocul lui”. E bine că și-a dat seama ”la fața locului”. E grav că au deplasat trupa de jandarmi, care arată că sunt ”varză”. Totuși ochiul colonelului a fost decisiv. Un om cu mare bun simț. A ”evaluat situația” dintr-o privire. Aș putea spune că le dă clasă celor de la București, și nu numai celor din jandarmerie.

Am mai stat puțin de vorbă ”cu presa”, care mi-a povestit că ieri, în timp ce se întorceau de la Piatra unde îmi luaseră un interviu, au fost opriți de o patrulă de poliție, care pretindea că sunt ”în misiune”: o razie. Au trebuit să aștepte să cotrobăie polițaii toată mașina, până să le dea drumul. O manevră jalnică de intimidare, care îi discreditează pe așa numiții polițai, în fapt niște ”trepăduși politici”, niște arme politice de intimidare. Eu aș cere poliției ordinul în baza căruia s-a făcut această ”razie” evident ilegală, deși posibil acoperită cu acte. Niște ”mizerabili” acești ”funcționari publici” care nu știu decât să de-a din coadă bucuroși că stăpânul le aruncă un os, sau să aducă repede-repede înapoi bățul aruncat de acesta.

Discuția avută cu jandarmii și polițaii a fost filmată. I-am rugat pe jurnaliștii de la Antena 3, să îmi pună și mie la dispoziție filmarea, pentru a o avea ca probă în instanță. Sper să nu ”șteargă” și ei filmarea, ca cei de la Roman, și televiziunile naționale din București.

De asemenea, o copie a filmărilor de la ”garaj” aș avea rugămintea să-mi fie înmânată, având în vedere că eram subiectul acestor filmări, pentru a le folosi în instanță. Sper că una măcar din cele 7-8 televiziuni n-au șters incidentele. Pentru că dacă după cinci îndubări (între care și cea cu gravele traumatisme la genunchi) și numeroase alte ”contre verbale” au ajuns să mă lase să flutur steagul fără să intervină, înseamnă că tot ce au făcut până atunci a fost un grav atentat la drepturile și libertățile individuale care constituie fundamentul statului de drept. Atentat care n-a fost sesizat de nici una din televiziunile din România, deși mă filmau în direct zilnic. Halal politicieni, halal presă!

(p.s. am câștigat 4 procese civile cu Jandarmeria, pt acele ridicări abuzive și legitimări abuzive).

Revenind la decizia Serviciilor în ceea ce mă privește.

Sunt disperați și au luat hotărârea de a mă lichida pentru mai multe motive.

Primul este ”încătușarea de la Roman”, care este un atentat grav la reușita ”păsăricii lui băse” în campanie. Și dacă păsărica îi pică, dacă băse nu a reușit nici măcar păsărica să și-o salveze, înseamnă că nu mai are putere. Deci băse e disperat!

Dacă Stegarul Dac l-a umilit ”la garaj” și îl umilește și în ”cuibul păsăricii vopsite” înseamnă că acest Stegar Dac trebuie să dispară!

Zău? Și Dumnezeu ce zice oare?

Apoi, legat de asta, este și blatul de acolo. Vorba proverbului: ”corb la corb nu-și scoate ochii”. USL-ul nu-l vrea pe băse și pe pdl-iști afară, că rămân ”fără obiectul muncii”. Așa cum au procedat și FSN-ul cu liberalii: iau lăsat să trăiască, bine infiltrați, doar ca să dea o aparență de democrație. Altfel, PNL-ul ar fi avut soarta PNȚCD-ului. Ne-o spune pe șleau MRU când îi spune lui Antonescu că ”a fost lăsat să trăiască”. L-au lăsat să trăiască pentru că nu l-au considerat periculos. S-au înșelat! Despre ”ultimul mare blat din istoria României”, cum l-am numit eu am scris într-un articol anterior. Deci nici pentru mare parte din USL nu sunt dezirabil, pentru acea parte din USL care contează de fapt (în ochii serviciilor).

Zău? Și Dumnezeu ce zice oare?

Al treilea motiv important este articolul ” Români, vi se pregătește ceva! ” – https://unsingurvot.wordpress.com/2012/11/24/romani-vi-se-pregateste-ceva/

Printre altele acolo spun: ”Tot am amânat să definitivez un articol despre Servicii, în care să le spun tranșant că sunt niște mumii, niște mamuți energofagi, niște relicve! Altceva nu mai știu decât ce-au învățat de la KGB: manipulări și poliție politică; niște primitivi în era rachetelor. Treziți-vă! Și pune-ți mâna pe carte, pentru că ”cine are carte, are parte!”. Vă aștept oricând, pentru a vă instrui. Citiți, între timp, ce scriu, că o fac și pentru voi. Curând o să detaliez; până atunci, din când în când mai ”sesizez” câte ceva legat de subiect.”

Și bineânțeles că în articol detaliez tot complotul pus la cale de Servicii. Pentru că ”în sine”, ”nimic nu mișcă în țară fără știrea lor”. Nimic din ce pot ei înțelege, și anume nici o hoție, mare, mică sau mijlocie, și nici orice alt atentat la democrație și stat de drept. Ei girează tot ce este ”de tip mafiot” în țară.

Nu înțeleg încă că rolul lor este complet invers! Să apere orice idee care apare, și orice fărâmă de cultură și adevăr din țara noastră. Nu înțeleg că ”sufletul neamului” există, și în el este cuprins ”un nesfârșit șir de martiri” cum spune unul din marile portdrapele ale sufletului românesc -Eminescu. Și că ei trebuie să slujească acest ”suflet românesc”, să aibă grijă să nu fie rănit de mizeria materialismului atât de agresivă în aceste timpuri!

Dar eu sânt încredințat că ”în curând” se vor trezi. Eu am făcut apel la această trezire încă din primele mele articole.

Și cum ”planul” era făcut de mult, acest plan combinând acum psihologia cu manipulările și logistica clasică, au hotărât că e momentul să acționeze, pentru că ”apoi poate fi prea târziu”. Le spun că deja este prea târziu! Mai bine ar proceda ca și colonelul de la Piatra. Ar veni ”la fața locului” și și-ar da seama că, acționând mai rău fac.

Am plecat din Bacău pe la 8 seara. Deja zarva de la Roman luase mare amploare. Scriind aceste rânduri îmi dau seama că hotărârea Serviciilor era luată deja când eu eram la Piatra. Era ceață, și aveam puțin peste 90km/h. Cu 15 secunde înainte să intru în ultima curbă înainte de Urziceni, sună telefonul. Mă uit la număr și nu-l recunosc. Răspund. Alo, da. Dincolo ceva nedeslușit. Ridic vocea: ”alo da, cine e acolo?” Un glas bânguit vorbea la celălalt capăt al firului. Nu am mai avut timp să mă uit încă o dată la număr, că am simțit că am ieșit de pe carosabil cu roțile exterioare dreapta, curba fiind la stânga. În dreapta încă strângeam telefonul în mână. Stânga cu greu a reușit să redreseze mașina și să o repună pe șosea. Am ajuns aproape instantaneu pe partea cealaltă. Nu am frânat prea tare, mașina nu mă mai asculta. Am tras iar volan dreapta și m-am pomenit că ies pe câmp, în dreapta. Am sărit prin câteva șanțuri și m-am oprit. Norocul a fost că am părăsit carosabilul aproape perpendicular față de direcția de mers, și astfel nu m-am răsturnat. Și pe unde am ieșit nu era foarte abrupt față de în alte locuri, înainte și după locul pe unde am sărit eu. Și mai ales că, în timp ce traversam strada înainte și înapoi din sens opus nu a venit nimeni.

Am scăpat, pentru a nu știu câta oară, dintr-un accident de mașină! Nici măcar o clipă nu am avut nici cea mai mică emoție. I-am mulțumit Tatălui Ceresc că m-a salvat și de data asta și l-am întrebat ce a vrut să-mi spună. ”Ce trebuie să învăț din asta?” Apoi m-am înfuriat un pic pe Dumnezeu și i-am spus că ”dacă nu-mi spune ce trebuie să fac, eu mă retrag, pentru că nu am nici un interes personal în lupta asta. Am atâtea lucruri care-mi plac, și pot să mă retrag liniștit la țară și să fac ce-mi place. Ce mă interesează pe mine personal dacă românii sau România nu vor să le fie bine, e treaba Ta, Doamne, proprie și personală? Eu Te ”ajut” cu plăcere, dar trebuie să-mi fi clar ce am de făcut”!

La început mi-a venit în minte că nu merg pe drumul meu. Dar, zic, nu m-am lovit la picioare, ci la ”haină”. La ”garaj” m-au lovit la genunchi, deci acolo puteam spune că nu merg în direcția corectă, dar aici, parcă nu se potrivește. Aveam viteză prea mare? Nu m-am adaptat suficient la mediu?

Mi-era frig. Eram îmbrăcat subțire, doar cu un trenig. Mi-am mai pus o pereche de ciorapi și un pantalon de trening și am intrat în bocanci. Încercam să-mi pun ordine-n gânduri …

Cam după o jumătate de oră aud un claxon. A oprit o mașină de tractări. Când am ieșit, acesta m-a întrebat dacă am pățit ceva. Am zis că nimic, doar mașina e cam șifonată. A zis că are faruri puternice și că așa m-a observat. Însă eu nu-l întrebasem cum de m-a văzut, deși eram destul de departe, pe câmp. Mi s-a părut suspect. M-a întrebat dacă am nevoie să mă tracteze și dacă am sunat la poliție. Am zis că nu am sunat. În timp ce vorbeam m-am apropiat de mașina lui. El încet-încet a pornit, și în  cele din urmă a plecat, fără să finalizăm discuția. Mi s-a părut suspectă plecarea lui.

În continuare mă întrebam de ce a încercat să se justifice, așa suna relatarea lui, că m-a observat. Nu îmi trecuse prin cap dacă mă vede cineva, pentru că nu mă interesa să mă vadă cineva. Voiam să aștept dimineața, să văd care este situația, și să încerc să vorbesc cu un prieten să văd dacă ar putea să vină să mă tracteze. O mașină specială costa destul de scump, avusesem experiența asta în trecut. Justificarea lui suna a vină, și asta mă ducea cu gândul la ”un aranjament”, și nu vedeam legătura. Primul gând care îmi venise în minte, când m-am întrebat de ce mi s-a întâmplat asta, a fost că ”nu avea cum să fie un accident aranjat”. Așa că în continuare am început să continui să scriu niște idei pe care voiam să le pun pe blog despre ”incidentul de la Roman”, care era foarte ”zemos”, anunța ”o recoltă bogată” și trebuia tratat cu atenție.

Acum însă îmi dau seama că ”oricine are un accident” este disperat să cheme ajutoare, iar dacă acesteea nu vin timpul curge altfel. ”Ei” știau că eu nu mai aveam baterie, că nu pot suna, pentru că ultimul mesaj pe care l-am trimis a fost în acest sens: sunt foarte bine, am avut un mic accident și am bateria descărcată; vorbim dimineață. Și un om disperat că nimeni nu oprește un timp îndelungat, este contrariat când cineva îl vede și oprește, deși asta era puțin probabil.

Apoi ”m-am băgat la somn”. Mașina mea este foarte mică, un Clio cu două uși, ale cărei scaune nu se lasă pe spate prea mult. Mă chircisem pe scaunele din față și încercam să mă relaxez, învelit în drapel. Chiar ațipisem când cineva bate în geam. Mă trezesc și mă uit. Un polițai cu o lanternă foarte subțire mă întreba dacă sunt în regulă, ce s-a întâmplat. Îi spun că sunt ok, că ”cred că am ațipit” la volan. Era o minciună, și mă întrebam de ce am spus-o. Mi se părea că știu ceva important, și nu voiam să mi se întâmple ceva, până nu ajung la calculator, să scriu pățania de ieri, când șeful poliției locale îl forțase pe un subaltern, de față cu victima, să facă o ”acuzație mincinoasă”. Mi se părea ceva de o importanță capitală, că am o armă mortală pentru primarul Leuștean. Deja aveam multe idei scrise în acest sens. Totuși era o minciună că aș fi ațipit, și nu mă simțeam confortabil că am spus-o. Mă gândeam însă că ajung acasă și o să povestesc totul exact.

Polițaiul era însoțit de șoferul cu mașina de tractări. Acesta s-a scuzat că a plecat adineauri, dar eu eram bărbos și s-a temut. M-a întrebat dacă vreau să mă tracteze, și eu am zis că parcă aș aștepta dimineața să vedem exact cum stau lucrurile. Mi-a dat o carte de vizită, și mi-a spus că mă costă 4 milioane vechi. Mi se părea mult, nu aveam atâția bani. Stocul meu de bani era aproape pe sfârșite, iar eu trebuia ”să rezist” până după campanie, și mai vroiam să fac niște mici acțiuni: la Pitești, Craiova și la Roman. Chiar și prin Teleorman aș fi vrut să trec într-o zi, tatăl meu fiind de acolo, și Crin candidând acolo. Visam și la Vâlcea, unde cunoșteam aproape toți primarii PNL, și prin Slatina unde am stat opt ani, și aveam câțiva buni prieteni.

Totuși am decis ”să mai aștept” și să sun apoi, dacă mă răzgândesc. Simțeam o presiune ciudată, pe care nu mi-o explicam, și mă gândeam doar la articolul pe care voiam să-l scriu pe blog: ”Este România stat mafiot?” Pe de altă parte și dacă dăteam 4 milioane și ajungeam repede acasă, aș fi putut să scriu repede articolul, care era esențial.

Am rămas acolo. Era din ce în ce mai frig. Nu mă mai lua somnul. Făceam ceva exerciții inventate de mine, dar degeaba. Nu reușeam să mă încălzesc. Mă decid să pornesc motorul, cu orice risc. Mașina era grav lovită, radiatorul era lovit, bateria smulsă complet din locul ei. Dar eram prea înghețat, și trebuia să scriu articolul. Motorul torcea destul de bine, doar elicea de la ventilator nu pornea. Temperatura apei a rămas bună, așa că în zece minute începusem să mă încălzesc. După 30 de minute eram perfect, mintea începuse iar să ”elaboreze” idei.

Mi-a venit să mă duc să mă uit pe stradă, să văd urmele lăsate. Era în jur de 4 dimineața. Am mers ”pe urme”, dar nu am văzut nimic ciudat. Parcă nici frâne nu prea pusesem (îmi aduc aminte că nu am frânat prea tare ca să nu mă răstorn). Voiam să văd unde ieșisem prima dată de pe carosabil. Îmi aminteam exact cum ”m-am forțat” doar cu mâna stângă să țin mașina ”în frâu”, cu roțile exterioare ieșite de pe drum. Am mers mai departe când deodată mi-am dat seama. Am scos un urlet cum obișnuiam când eram mic printre dealuri, departe de sat, unde eram complet singur. Un urlet de libertate. Înțelesesem. Mă duc repede la telefon și mă uit la numerele cu care am vorbit. Îmi stăruia în minte bânguielile pe care le auzeam la telefon, și efortul pe care l-am făcut ”să înțeleg ce zice”. Cred că și am țipat la cel de la telefon. Chiar atunci am ieșit de pe carosabil, și nu reușeam să redresez mașina.

De unde până atunci îmi era neclar ”de ce” s-a întâmplat totul, acum totul era limpede. ”Serviciile” au dat telefon chiar cu 10-15 secunde înainte de curbă, și m-au atras într-o cursă, să-mi îndrept atenția spre convorbire. O secundă a fost de ajuns. Și ei știau exact asta.

O mare liniște m-a cuprins! I-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a descoperit totul. Și am încercat apoi să pătrund mai tare în acea liniște.

Vorbind azi cu o prietenă care este singură cu doi copii liceeni, și încearcă de ani de zile să supraviețiască, i-am spus că oricât s-ar îngrijora, nu rezolvă nimic. Doar dacă pătrunde în liniște, oportunitățile, care altfel ”nu se văd”, încep să apară. Ele sunt acolo, la îndemână, întotdeauna, dar neliniștea noastră le acoperă sub văluri groase.

Eu de exemplu, îi spun, puteam acum cu usurință să fiu mort. O miime de secundă a fost diferența între ”viața” și ”moartea” mea. Mă pot considera mort. Dacă aș fi fost mort, nimic nu ar mai conta acum. De aici încolo pentru ce să mă mai îngrijorez? Mă pot considera mort. Și orice clipă de aici înainte e un bonus. Din această perspectivă viața devine un necontenit miracol, un nesfârșit extaz.

Acum le spun celor din ”Servicii”:

În primul rând să fie convinși că eu știu de la bun început că majoritatea celor care se învârt în jurul meu sunt ”oameni lor”. Nici o clipă măcar nu am pierdut din vedere această evidență. Și accept ”manipulările” în măsura în care acestea coincid cu ceea ce simt eu că trebuie să fac.

Apoi să știe că eu mereu vorbesc serios, și aproape nu mai mint deloc: tot ceea ce am spus până acum, este ceea ce eu cred cu tărie, ”nu sunt vorbe”. Intuiția mea funcționează foarte bine, le-am dovedit-o de atâtea ori, și o voi dovedi în continuare!

Și să mai știe și că Dumnezeu există, și ”mă protejează” de când mă știu, pentru că îi este drag de mine, fiindcă mint din ce în ce mai puțin, și îl caut cu ardoare de mult. Nu-l văd să renunțe la mine cu ușurință (o dovadă în acest sens este faptul că era ”să mor” de nenumărate ori, și am scăpat ”la mustață”, ”ca prin urechile acului”- o să vă povestesc despre asta în povestea vieții mele – ”în curând pe micile ecrane”-le calculatoarelor).

Așa că mai bine ați fi înțelepți și ați ține cont de sfaturile mele, chiar pentru a vă îndeplini scopurile. Așa că, acceptarea noilor realități trebuie să o practicați cât mai repede, și cât mai bine. Trebuie ”să vedeți” încotro se îndreaptă lumea! Și ea se îndreaptă înspre o democrație cât mai intensă, cât mai aplicată! Înspre o maturizare a conștiinței universale, a conștiinței speciei –umanismul-, a conștiinței de neam –patriotismul-, a conștiinței individuale –caracterul/principiile!

Mergeți în această direcție, și veți fi purtați de vânt cu ușurință, mergeți în direcția ”de până acum” și veți lupta împotriva vânturilor, care în curând se vor transforma în furtuni și uragane. Cursul istoriei nu poate fi schimbat. Urmăriți-o pe Urania, și veți ști dinainte ”ceea ce vine”. (Apropo, de ce de câteva luni nu mai are rubrica cu ”banii și viața?”. Are legătură cu voi?)

Acum, pentru a ”ne regla conturile”, acuz public Serviciile Secrete de tentativă de omor, și cer anchetarea tuturor celor care au lucrat la cazul ”Stegarul Dac”.

În primul rând vreau să fie făcută publică convorbirea mea din data de 27.11.2012, de la ora 22.25. Aș vrea să știu cine este este cel care m-a sunat, și de unde are numărul meu. Și nu încercați să faceți precum Panait, șeful serviciului siguranță al poliției comunitare Roman, care, la disperare, a recurs la ordine aberante, care să acopere repede ”rahatul” cu niște minciuni. Stegarul Dac vă iartă, dar mă tem că Dumnezeu este mai strict

Iar dacă nu vă temeți de Dumnezeu, înseamnă că vorbim degeaba, că ”îmi răcesc gura de pomană”. Înseamnă că sunteți infantili, din punct de vedere spiritual – singurul care contează în final!

Nimic fără Dumnezeu a fost și rămâne ideea centrală a mesajului meu!

Anunțuri
Comentarii
  1. […] De ce și cum au încercat Serviciile Secrete să-l lichideze pe Stegarul Dac? […]

  2. VIOREL spune:

    CATRE STEGARUL DAC AM CITIT TOT ARTICOLUL PUS DE TINE …..DA DUMNEZEU A FOST CU TINE DAR,DACA SE FOLOSEA ALTFEL DE ATENTAT SI NU MAI SCAPAI SI NU SE STIA NIMIC…ASTEA SINT IN STARE DE ORI CE SI ASA CA MARE GRIJA SA AVETI E O VORBA …PINA LA DUMNEZEU TE MANINCA SFINTI ASA CA AVETI MARE MARE GRIJA CA MAFIOTI ASTEA SINT IN STARE DE ORICE TOT INAINTE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  3. ludovica marcean spune:

    prietene..ai auzit de impuls electro magnetic?raspunzi la telefon,cu ajutorul satelitilor te localizeaza,au nevoie de citeva secunde si iti blocheaza sistemul electronic..nici nu mai trebuie sa-ti taie frinele,si apoi e si curat..versiunea ar fi fost,oboseala,neatentie…a iesit in decor…suna sf..dar ai avut mare noroc prietene..cineva acolo sus te iubeste..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s