Cum trecem de la ”alții sunt de vină” la ”pentru tot cea ce mi se întâmplă eu sunt vinovat”

Posted: 23 Septembrie 2012 by unsingurvot, samuraiul dac, stegarul dac in Uncategorized
Etichete:, , , , , , , , , , , , ,

 

Este procesul de ”maturizare psihică” a omului.

”Una din erorile fundamentale ale omului” spunea cineva, ”este credința că maturizarea fizică este finalul procesului de creștere a omului. Însă, de cele mai multe ori, maturizarea fizică nu are mare legătură cu maturizarea psihică”. Deci oameni, deși maturi fizic, sunt incompleți până în momentul în care se produce și maturizarea psihică. De multe ori oamenii ajung ”la sfârșitul vieții” și psihic/mental sunt infantili.

Cu toții ne plângem că alții sunt de vină, că viața noastră nu este ”cum ar trebui” din vina altora și nicidecum a noastră. Auzim asta peste pretutindeni: la servici, acasă, pe stradă și, mai grav, la școală și în masmedia. Atunci tot ceea ce clădim este pe nisip și nicidecum pe stâncă; nu reușim să ”începem să trăim” cu adevărat.

Dar adevărul este altul, și este atât de simplu!

I.                    Noi și numai noi suntem ”vinovați” de tot cea ce ”ni se întâmplă” în viață.

Învățătorul ne spune clar: ”cu ce măsură măsori, cu aia ți se va măsura”, ”ce dai, aia primești”,  ”veți da socoteală de fiecare cuvânt nelalocul lui pe care-l veți fi rostit!”, ”din cuvintele voastre vă veți ridica, din cuvintele voastre vă veți coborâ” și ”nu cade la pământ nici un fulg, fără Voia Tatălui”.

E limpede, deci, că ”destinul nostru” nu este nimic altceva decât suma faptelor, cuvintelor și gândurilor noastre trecute și prezente.

Înțelegem astfel, de ce ni se întâmplă, orice ni se întâmplă.

Când ”înțelegem” asta, atunci devenim responsabili și nu mai dăm vina pe nimeni de cea ce ni se întâmplă și nici de ceea ce se întâmplă ”altora”. Fiecare suntem unica cauză a cea ce ”ni se întâmplă” și deci, total responsabili de cea ce ni se întâmplă.

Atunci ”punem osul la treabă” și căutăm ”să facem” ”cea ce trebuie”, pentru a obține ”cea ce e bun”. Pentru asta, bineînțeles, trebuie să știm: ce ”e bun”, ce ”trebuie” și cum ”să facem”.

II.                  Pentru a avea o viață împlinită, pentru ”a fi fericit” trebuie ”să cunoaștem adevărul”.

Ce este bun/bine și ce este de făcut? Păi ce altceva decât supremumul, tot ce e mai important. Învățătorul ne-o spune clar: ”Căutați intâi Impărăția Cerurilor, și toate celelalte vor urma!”, dar și ”cunoște adevărul și adevărul te va face liber”. Am putea spune că ”Împărăția Cerurilor” și ”Adevărul” sunt unul și același lucru, sunt însuși scopul vieții noastre.

Învățătorul ne spune clar: ”cunoște adevărul și adevărul te va face liber” și ”căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vor urma”; nu există altă metodă. Ori pentru a cunoaște, pentru a ști, trebuie ”să învățăm”. Nu putem învăța corect, decât de la ”cei ce știu” adevărul. Ori cine este cel mai în măsură să cunoască adevărul dacă nu Adevărul Însuși = Cristos. Și bineînțeles, și cei ”care Îl cunosc”, măcar ”în parte”.

Să nu uităm promisiunea Învățătorului: ”nu te teme, turmă mică, că Dumnezeu vă dă cu plăcere Împărăția!”

III.                Adevărul este că noi suntem copiii lui Dumnezeu!

Învățătorul ne spune clar: ”s-a zis celor din vechime: ”sunteți Dumnezei!”, și scriptura nu poate fi desființată” și ”Dumnezeu a zis: să facem om după chipul și asemănarea Noastră”. Și ne îndeamnă ”fiți desăvârșiți, precum Tatăl Ceresc desăvârșit este”.

Cum se face că ”nu mai știm”, că ”nu mai cunoaștem” Adevărul? Platon ne vorbește despre ”uitare”. Uitarea este cea care ne-a adus aici. Trebuie acum ”să ne reamintim” adevărul.

IV.                Cum facem ”să cunoaștem” acest adevăr?

Cum cunoaștem/învățăm? Asta este mult mai delicat. Este numită Calea. Și iarăși ajungem la Cristos, care este Calea, Adevărul și Viața.

Totul, în cele din urmă, vom înțelege, se rezumă la a-L cunoaște pe Cristos.

Ori pentru asta se cere puțină muncă … O fac toți cărturarii, oamenii ”de rând” dar și ”călugării” de două mii de ani. Unii au aflat/învățat, alți încă mai caută/învață.

Un indiciu ar fi că, Calea poate fi parcursă stând în adevăr (nemințind, pe ceilalți și, mai ales, pe tine) și iubind/respectând viața.

Apoi, tot Învățătorul ne promite: ”caută și vei găsi, bate și ți se va deschide, cere și ți se va da!”.

Trebuie însă să știm/învățăm unde să batem, cui să cerem, și unde să căutăm, dar, mai ales, ce să căutăm și să cerem.

Ce să căutăm/cerem am lămurit deja.

V.                     Unde să căutăm?

Păi acolo unde este comoara, și nicidecum în orice alte locuri. Ori Învățătorul ne-o spune clar: ”Împărăția este înlăuntrul vostru!”. Orice altă căutare, în orice alt loc, nu poate să ne ducă în Împărăția Cerurilor = ”să cunoaștem”/”să ne reamintim” Adevărul.

Și adevărul este că Împărăția Cerurilor, Adevărul, Cristosfiul unic al lui Dumnezeu-, dar și Calea și Viața, sunt unul și același lucru, și se află înlăuntrul nostru. De aceea Socrate ne sfătuiește: ”cunoaște-te pe tine însuți!”.

VI.                    Cui să cerem?

Păi cui altcuiva decât Celui ce are, Împăratului, lui Dumnezeu, și nicidecum celor ce n-au, sclavilor. Învățătorul ne-o spune clar: ”Orice lucru i se va da de către Dumnezeu celui care are credință”.

De aici vedem și cum s-o facem, cum să batem și cum să cerem – cu credință.

Dar ce este credința și cum se obține ea?

VII.                 Credința este ”o încredere nestrămutată în lucrurile care nu se văd”.

Credința este o încredere infinită.

Încrederea se dobîndește în timp, prin dovezi clare și experiențe directe.

Această încredere nu poate fi obținută decât printr-o cercetare detaliată a celui căruia îi acord această încredere.

Într-un fel am putea spune că Credința și Calea sunt echivalente.

Alte remarci despre credință am făcut în articolul ”Nimic fără Dumnezeu”:

https://unsingurvot.wordpress.com/2012/08/26/nimic-fara-dumnezeu/

VIII.                 Când ”am ajuns”, când știm că deja ”cunoaștem adevărul” ?

E foarte clar: când ”ne iubim aproapele, ca pe noi înșine”. Aceasta este marea și unica lege, care include în ea însăși toate celelalte legi. Învățătorul ne spune: ”să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceasta este cuprinsă toată legea, și toate profețiile”.

Putem trage concluzia că Cristos, ”fiul unic al lui Dumnezeu”, este Calea (care este totuna cu Adevărul și Viața), cale care ne duce la Iubire, care este scopul și împlinirea căii, adevărului și vieții, însuși Dumnezeu. În fapt Ioan ne spune că ”cine nu iubește nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, cine iubește a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”.

Am ajuns atunci când vom ști/cunoaște ”faptul” că suntem viața din orice ființă și nu că avem o viață (cum îndeobște se crede), când vom ști/cunoaște/trăi ”faptul” că suntem adevăr și cale, și nu avem formă, și nu un pachet de carne și oase alături de o minte, prinse într-o formă. Cum spunea la un desen animat la care se uitau nepoții mei zilele trecute, că ”trebuie să te simți una cu natura”, ”una cu toate ființele”… Evident, atunci când ”ne vom iubi aproapele ca pe noi înșine”.

IX.                Să cunoști înseamnă să trăiești !

Este mare diferență între cunoașterea/înțelegerea intelectuală și cunoașterea/ înțelegerea deplină, între ”cunoașterea cu mintea” și ”cunoașterea cu inima”. Bineînțeles că, cunoașterea intelectuală este foarte importantă pentru a obține cunoașterea deplină. Însă numai ”înțelegând în profunzime” ajungi ”să crezi” cu adevărat.

Învățătorul ne spune: ”Nu cine-Mi zice ”Doamne, Doamne” vine la Mine, ci cel care face ce zic Eu” și ”credința fără faptă e moartă în ea însăși”.

Mai spune Învățătorul: ”cine crede în Mine, va face și el ce am făcut eu, și încă lucruri și mai mari”. Asta ne arată că credința adevărată, cunoașterea profundă, înseamnă putere reală asupra materiei/lumii.

Așadar, să încetăm să mai ”construim în vânt”, castele pe și de nisip, rostind fără încetare ”vorbe goale, ce din coadă au să sune”, și să începem să trăim cu adevărat, adică să ”clădim pe stâncă”, să ”ne zidim” o viață de adevăr, care să ne aducă împlinirea și mulțumirea unei munci făcute cu conștiința propriei valori de copil al lui Dumnezeu. Să începem să fim deplin responsabili pentru ”destinul nostru”.

Anunțuri
Comentarii
  1. Cu felul acesta de a gandi NU POT FI DE ACORD! Vedeti ca v-am lasat mesaj pe alt link, n acest sens…

  2. Stimată(e)/stimaţi doamnă(e)/domn(i)!

    Am trecut în revista ceeace scrieţi dvs pe-aici şi pot spune că mai toate merg, cu excepţia acelei treceri de la „alţii sunt de vină” la „eu sunt de vină” şi o să vă spun şi „de ce”:
    ●În primul rând că „vina” nu face parte din nicio morală serioasă şi cinstită, cum ar fi a „celor şapte ani de-acasă”.
    ●Restul, cele bisericeşti, construite abia la 325 de ani de la moartea lui Isus de către Niceenii Paulini − pentru a fi siguri că nu mai trăieşte niciun martor autentic al aceluia care a fost, este şi va fi OM în vecii vecilor, care să-i incomodeze în a face o Religie de Stat pentru Imperiul Roman −, sau a acelora şcolăreşti, construite de nemernici similari şi băgate pe gât copiilor, conform Programelor Şcolare Obligatorii, ce în mintea unor oameni serioşi nici nu ar trebui să existe!!!
    ●După ce am trăit 4 ani consecutivi în Germania, unde nu există „grija zilei de mâine” indiferent că eşti neamţ sau străin, apoi alţi 4 ani în Israel, unde „grija zilei de mâine”, ARDE SUFLETUL STRĂINULUI, şi apoi alţi 10 ani în Spania, unde grija la care mă refer este „aşa şi-aşa” – adică nici laie, nici bălaie, sau, mai pe şleau „tot o porcărie, dar ceva mai suportabilă decât cea din România” −, EU PERSONAL îmi permit să afirm că ŞTIU CINE ESTE DE VINĂ, pentru halul în care o duc românii azi, după ce am descins în libertate FĂRĂ NICIUN CENT DE DATORIE EXTERNĂ!!!
    Dacă,dvs încă nu ştiţi asta, ar fi altă treabă, că aveţi timp să vă documnetaţi! Dar vă rog din suflet: Nu mai încercaţi să aruncaţi VINA, din cârca IDIOŢILOR DIN PARLAMENT, în cârca religiosului CREDUL minţit şi jecmănit de preoţii şi pastorii fără neam, sau în cârca POPORULUI ROMÂN minţit de TOŢI, de la vlădică la opincă, inclusiv de cei ca dvs, care SPER că nu o faceţi intenţionat, ci poate din neştiinţă, dar, realitatea – ştiţi cum e −, NUMAI ĂL DE SUS O ŞTIE!
    Niciun POPOR CIVILIZAT de pe faţa pământului, care nu duce azi „grija zilei de mâine”, NU ŞI-A CONSTRUIT SINGUR ACEASTĂ SOARTĂ BUNĂ, pentru că EL NU POATE FACE AŞA CEVA, decât dacă, între cei care-i fac politica au existat, există şi vor mai exista oamenii capabili şi partioţi ÎN MAJORITATE parlamentară!!! Dacă el are neşansa de a-i avea pe aceştia ÎN MINORITATE, o va încurca ca şi noi, indiferent ce popor ar fi el.
    Poporul doar alege, dintre cei care îşi aleg o astfel de carieră, pe cel pe care crede el că „merită”, dar ATENŢIE: Pe niciunul dintre ei NU-I CUNOAŞTE BINE, pentru că nu este nici măcar vecin cu ei, nu mai zic „rudă”.
    În concluzie: Nu Poporul Român este vinovat că l-a ales la început DE TREI ORI LA RÂND pe Iliescu!!! Fiecare a crezut atunci în felul lui, a votat ca atare, funcţie de gândul său ascuns cinstit sau necinstit şi cu asta basta, deoarece acesta-i riscul democraţiei: Puterea de a alege ajunge pe mâna TUTUROR, adică a întregului popor, care este format, ca absolut toate popoarele de pe pământ, din fel şi fel de oameni: din religioşi şi atei, din proşti care dau în gropi cu lampa-n mână, dintr-aceia care „feresc gropile” chiar şi fără lampă, din hoţi, criminali, din slugi, bone, gunoieri, meseriaşi calificaţi, funcţionari, intelectuali, bancheri… etc… etc.
    Ca şi dovadă că am dreptate în ceeace afirm, este faptul confirmat la ultimile alegeri din 2-16 noiembrie 2014, când românii au ales pe PRIMUL PREŞEDINTE SERIOS, din toată irtoria sa post-belică. De ce a ales aşa? Simplu: PENTRU CĂ A AVUT PE CINE SĂ ALEAGĂ, că, dacă n-ar fi avut, ar fi fost iar obligat să aleagă „din tot răul”, pe acela care-i „mai puţin rău”, când, după ce s-a retras Emil Constantinescu (un evreu-comunist hoţ şi expulzat din Elveţia cu familie cu tot, infiltrat în ţară prin Basarabia, dându-se drept „francofoni”. În facultate i se zicea „mânuţă”… care spune destule, iar fii-su le-a confirmat), era gata-gata să câştige Vadim Tudor.
    Sigur că din noiembrie 1945 am inceput să fim manipulaţi! Dar, pentru asta, trebuie să fim obiectivi:
    ●suntem graniţă-n graniţă cu cei care i-au OCUPAT PE RUŞI, nu cu „ruşii”, vă rog frumos, că pe noi nu ei ne-au ocupat, ci tot aceia care i-au ocupat pe ruşi în octombrie 1917!!! Aici, chiar vreau să subliniez că, acelaşi Armistiţiu însoţit de arestarea Ministrului de Război, înfăptuit de MS Regele nostru Mihai I – ATENŢIE MĂRITĂ −, A FOST COPIAT AD-LITERAM de împăratul Japoniei, doar că el l-a încheiat cu SUA, nu cu curvele comuniste care au ocupat Rusia în 1917!!! Dacă China era atunci ceea care este azi, şi japonezii ar fi avut soarta noastră, sau poate mai rea…
    ●comuniştii sunt încă MAJORITARI în ţara noastră, ca şi în întregul Bloc Est-European, deoarece INFLUENŢA lor nu a încetat după cei 20 de ani de PLATĂ A DAUNELOR DE RĂZBOI, cum a fost prevăzut în ÎNŢELEGEREA DE LA YALTA, ci după 45 de ani, deoarece s-a constatat că nu fuseseră EXTERMINAŢI absolut toţi „duşmanii partidului” şi nu s-a putut scoate din creierul popoarelor ocupate „simţul proprietăţii private”!!!
    ●Calea DEMOCRAŢIEI este bună pentru cei care sunt majoritari, nu şi pentru minoritari! Tocmai de aceea au şi mărit „doza” de timp de la 20 la 45 de ani, pentru a fi siguri că îşi vor putea face de cap încă 50 de ani după desfiinţarea Cortinei de Fier.
    Dar, cine vreţi să aibe această experienţă, NOI?, după 45 de ani de spălare de creier??? …sau evreii-comunişti – CREIERELE CONDUCĂTOARE ALE ACESTUI PARTID −, care au fost liberi oricum, chiar şi în vremea Comunismului? Câţi dintre români se încumetau să asculte posturile de Radio Europa Liberă, Vocea Americii… etc.? Ni s-a permis nouă timp de 45 de ani să comentăm pe marginea ALEGERILOR LIBERE???
    Şi-acuma, în încheiere, după cei 4 ani trăiţi în Israel, vă pot spune că acolo nu există comunism!!! Există socialişti şi comunişti, dar nu pentru a practica pe Israel aceste doctrine, ci pentru a face „opoziţia” obligatorie a politicii de tip DUALIST, exact ca şi în RELIGIE: Tatăl şi Fiul, dar nu oricine este „ales”, ci doar acela pe care Tatăl îl descoperă Fiului!!! Păi, cine-i aşa de bătut în cap, incât să creadă într-o astfel de dogmă (a Marilor Preoţi Paulini de la Niceea), treaba lui!!!
    Am fost atâta de speriaţi de criminalii aceştia comunişti, încât pe vremea lor nu aveam curajul să scoatem pe gură cuvântul „evreu”, ca să nu fim imediat acuzaţi de „antisemitism” şi să ne trezim la Canal, lăsându-ne copiii pe drumuri, la discreţia Caselor de Copiii, care-i foloseau pentru transfuzii de sânge şi transplanturi de organe…
    Acum cred că este bine să-i cunoaşteţi şi dvs pe aceşti nenorociţi, numiţi azi în toate felurile: masoni, illuminatti, anunakis etc. Deschideţi Biblia la Facerea cap. 32 şi citiţi de al versetele 25 la 35, pentru a înţelege cum a impusă Religia Mozaică Poporului Martir Evreu, de către Moise, folosindu-se de CREDULITATEA leviţilor, şi, dacă veţi vedea vreo diferenţă faţă de felul cum ne-a fost impus Comunismul nouă, ruşilor… etc., atunci vă rog să mi-o comunicaţi şi mie.

    Vă doresc numai bine!

    Sunt DAC ADEVĂRAT, din DACI ADEVĂRAŢI, poate mai mult decât dvs, pentru că nu „barba” mă face, ci faptul că EU ŞTIU ŞI DE CE: Pentru că aşa am fost hotărât să fiu născut pe pământ, nu pentru că mi-am ales eu însumi acest destin. Doar aşa îmi pot explica de ce nu-i pot acuza în exclusivitate, decât doar pe cei care sunt CU-ADEVĂRAT VINOVAŢI, în ce priveşte DACIA!
    Isus nu a fost fondatorul Creştinismului şi nici Andrei, ucenicul care a fost trimis în zona Traco-Geto-Dacă. Aşa după cum nici Buddha nu a fost întemeietorul Religiei Buddhiste, sau Mahomed a celei Mahomedane. Astea le-au făcut „şmecherii”, adică „şefii” de haite de prădători! Creştinismul a fost întemeiat de Paulini, care, ca orice „lup-prădător”, nu ar fi putut trăi muncind ceva folositor pentru societate, ci „de pe urma Cuvântului” – cum le-a zis Pavel, nu Isus. De data asta, au făcut din El un „hristos” (adică un „trimis” ca Profet, Salvator etc., exact cum şi „mozaicii” au făcut asta din Moise), deghizându-se în „creştini”, în blănă de oaie Ortodoxă şi Catolică, nu tot în „niceeană” (că ar fi bătut la ochi), deghizaţi adică în primii SECTANŢI (sau „împărţitori”) ai Creştinismul Primar în două, deoarece avea balta peşti, cum zicem noi, căci „ciolanul credulilor” devenise suficient de mare, încât să poată satisface POFTA de HUZUR a mai multor ŞEFI de HAITE de LUPI, ulterior mai deghizându-se şi în blană „lutherană”, „anglicană”… şi altele „reformate” de aceeaşi minciună…

    Alexandru Tomás-Cervesy Ulth
    (Madrid, 17.06.2015)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s